738 matches
-
a doua oară dușmanii Cei ce ne-au Încălcat Când au plâns și pietrele-n noaptea Învierii ... glas de recunoștiință pentru toți cei care au căzut Pentru Moldova dintre Nistru și Prut Era În zilele când orașul gemea, cu rănile sângerânde. Pe străzile largi ale frumoasei așezări mai stăruiau resturi ale mașinii de război. În careul din curtea școlii, fiecare dimineață se Încheia cu rugăciunea pentru ostașii români căzuți la Dalnic, Odesa, apoi Crimeea, Caucaz, Cotul Donului. Cu Munteanu ne Întâlneam
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
imprescindibil tratat istoricul etapelor pe care le-a parcurs: inițierea modernistă; Înțelegerea (adeseori transcrierea) lui Joaquín Belda; fervoarea panteistă din 1921, când, năzuind la deplina comuniune cu natura, poetul nega orice soi de Încălțăminte și hălăduia, șchiop și cu rănile sângerânde, printre straturile cu răsaduri ale cochetei lui vile din strada Vicente López; negarea panteismului rece: ani de-acum ai celebrității, În care Anglada, Întovărășit de o guvernantă și de versiunea chiliană a lui Lawrence, nu șovăia să frecventeze bălțile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să răspundă, o voce din spatele lui îl făcu pe Jack să se întoarcă uluit. Era o voce pe care n-o mai auzise de șapte ani și chiar și acum fu ca un cuțit răsucit într-o rană proaspătă, încă sângerândă. Capitolul 18 — Bună, Jack. Carrie stătea în pragul camerei de zi, cu ochii ei negri ațintiți asupra lui Jack. — Mă bucur să te văd. Nu te-ai schimbat deloc. Cu siguranță, ea era cea care nu se schimbase. Își păstrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
miliție dar am trimis după el, gășindu-l într-un birt. Văzându-mă mi-a zis: ascultă ,, barosane’’ să vezi de ce te-am chemat, desfăcând o basma de pe cap am văzut că-i lipsește o ureche fiind tăiată din craniu încă sângerândă. LAșacest spectacol fioros m-am înduioșat și l-am ascultat până la capăt, abținându-mă cu greu să nu pufnesc în râs că i-a rămas o șingură ureche care mi sa părut tare mare și bleagă și arăta caraghios. Mi-
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
de sine și de lume, pentru a nu risca o asemenea ipoteză. Fie pe filieră filosofică, de la greci, prin Descartes, fie pe filieră creștină, adesea mână în mână, noi am fost învățați să trăim cu această imensă falie internă, crăpătură sângerândă ce străbate chiar mijlocul ființei noastre, și care ne consacră drept ființe de noroi și de cer, îngenunchiate sub povara permanentă a tânjirii după un dincolo, după o totalitate în care să fie vindecată ruptura, să ne fie redată unitatea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Își cumpărase locul în grup cu prețul acestei minciuni grosolane, acestui fals care îi desfigura nu numai trupul, chinuit mă întrebam: cât oare poate rezista așa? Ea nu s-a gândit la asta? ci și sufletul, incapabil să șteargă tăietura sângerândă a acestei dualități. Nu trebuia să mă ridic, să strig, ca singură posesoare a adevărului numai eu capabilă să retez capul hâd al minciunii și să curm această înjosire a demnității umane, fie ea liber consimțită și consfințită prin zâmbet
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
l-am îmbătat în tren. Nici nu știi că te urmăresc de trei luni, n-am vrut decât broasca ta. E ultima femelă din rasa ei. Îmi face cu ochiul și fuge mai departe. Am rămas singură, cu degetul mic sângerând peste bețele de toboșar ale călugărului. Bianca Matei Vița-de-vie N-am mai fost aici de un an. De fiecare dată când vin, pământul îmi pare schimbat, cerul îmi pare schimbat, numai liniștea e mereu aceeași. O respir cu ochii închiși
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
făcut praf. — Nenorocitule! Șuierând printre dinți, Logan se rostogoli pe o parte și izbi din nou cu piciorul, nimerindu-l pe bătrân În lateralul capului, deschizând o rană de vreo 10 cm. Doug se strâmbă, acoperindu-și cu mâinile scalpul sângerând, În timp ce Logan ținti o altă lovitură spre capul omului. Două dintre degetele sale trozniră sub gheta lui Logan. — Nenorocitul naibii! Poate că era bătrân și ros de cancer, dar Doug MacDuff Își câștigase reputația de om tare În cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Lovea cu pumnii cât putea, pe măsură ce lumea Începea să se Întunece. Iar și iar și iar... până când, În cele din urmă, mâinile din jurul gâtului lui Logan se Înmuiară și bătrânul Începu să șovăie, rostogolindu-se pe o parte ca să zacă sângerând sub zăpada care cădea. 29 Se grăbiră cu Doug MacDuff prin holul de la Urgențe Într-o sală de tratament. Arăta ca Moartea. Fața lui plină de linii și Încrețituri era acoperită cu o rețea crescândă de contuzii roșu-Închis. Respirația Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
sfrijit, cu obraji uscățivi de sihastru. Lumina din ochi îi trăda mintea ascuțită ca un brici. Aveam sentimentul că glasul său grav se va încleșta ca o ghiară în argumentele mele dând la iveală părțile slabe ca pe niște răni sângerânde. Fără îndoială că la cel mai mic semn de destindere, se va năpusti asupra mea cu întrebări viclene sau îmi va întinde o capcană de cuvinte, pândindu-mă să mă contrazic în logica mea. Am încercat să-mi închipui, una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
puternice care l-au ridicat de pe un schif. Pe spatele pozei pe care Pfeffer o ținea în camera lui era scris Prima plimbare cu barca a lui Werner, 1932, de Rusalii. Eu am văzut același brațe, pline de răni și sângerând, lovite cu nepăsare, dar nu fără intenție de patul puștii unui gardian, în timp ce Pfeffer îl ținea întins ca să i se tatueze numărul. Lasă-l mai bine în pace, ar fi trebuit să îi spun lui Werner în pavilionul vămii. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
originară.“ Ar fi frumos să fie așa. În realitate, Vlad Neagoe și-a compus o voce cavernoasă, cu care nu reușește decât să-i sperie pe naivi (sau să-i amuze pe cititorii experimentați): „ești urzită, iubire, din roze sacre sângerând - / mormântul și mirul, aici potirul și cerul / se întâlnesc pentru ultima oară“; „parcă toți au murit ca niște lucruri vechi“; „suferința mea pe spinarea suferinței / istoriei se-ntoarce în clipa de-orbire în neagra / curgere“; „mâna ta a ucis îndelung
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
umblau ca sub vrajă, somnambuli, circumscriși de, Înhățați de scopuri nevrotice minore, fleacuri, indivizi precum Sammler erau doar cu un stadiu mai avansați, stârniți nu de scopuri, ci de consum estetic al mediului Înconjurător. Chiar de erau insultați, Îndurerați, undeva sângerând, neexprimând pe larg nici o mânie, nici strigând de tristețe, ci traducând durerea din inimă În observații delicate, chiar pătrunzătoare. Particule În vântul strălucitor, zvârlite spre centrul orașului, acționau ca șmirghelul pe față. Soarele lumina de parcă nu exista moarte. Vreme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
moarte grămezi deasupra lui, dacă exista această mulțime plimbându-se, săltând, târându-se, făcând giumbușlucuri (prostimea de Broadway căreia Îi aparținea) - dacă existau astea, exista și destul pentru a hrăni fiecare gură: produse de brutărie, carne crudă, carne afumată, pești sângerânzi, pești afumați, porc și pui la grătar, mere ca muniția, grenade-portocale antifoame. În șanțuri, pe lângă trotuare era multă mâncare, mâncată, cum vedea la trei dimineața, de șobolani ieșind din noapte. Chifle, oase de pui, pe care, odată, ar fi mulțumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
țintirim. Valea Bârladului rămase parcă pustie și stingheră, tulburată doar de gemetele răniților și acoperită de zeci de mii de cadavre. Bătălia de la Vaslui se sfârșise. Cei care primiseră poruncă să lupte mai departe, spre miazăzi, porniseră pe urmele urdiei sângerânde. Ceilalți se alăturară voievodului, tot mai mulți, mai tăcuți și mai osteniți, privind parcă fără a crede Valea care, acum, devenise a morții. Și atunci, cu o mișcare Înceată, ridicând parcă toate visurile și nădejdile Moldovei mai sus de clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
apoi din nou precis conturate: gamela aproape goală a dispărut, la fel și ceasul de mână marca Kienzle. Unde e caporalul meu? Unde îmi sunt pistolul automat și cele două încărcătoare? De ce stau încă sau din nou în picioare? Rana sângerând abundent, îmbibându-mi pantalonii în dreptul coapsei. Durerea din bărbie produsă de cureaua căștii. Un braț legănându-se inert din umărul drept, care cedează de îndată ce eu și încă cineva încercăm să-l ridicăm - iată-l, aici era! - pe caporalul meu. Schije
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
stele, în chipul unui luceafăr sfânt, ce-mi propune înălțimea sufletului zăvorât în cuvintele mele, unde se dă o luptă pentru o iubire nălucă o căutare de lumi perfecte sigure pe conceptul unei iubiri de SORI, în sfârșit intrasigentă iubire, sângerândă iubire pe trupul meu ucis în ZDRENȚA ADORMITĂ DE ZORI. CRÂNGURI DE SORI În iarna tristă, ți-am auzit glasul timpului și secundele s-au oprit din plânsul surd al delirului. Tu ai dorit ca sufletul meu să revină la
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
hărăzite cețurilor. Ai întins brațele peste toate distanțele mele în care fiecare are o coloristică a iubirilor sincere. De ce vrei să cred că pe trupul tău sunt pereți de gheață ce stau gata de a se sparge într-un hazard sângerând. Din toată zestrea de bocet a însingurărilor am strecurat aceste versuri pentru a ți le transmite precum o zare de vise împlinite. Tu nici nu ai înțeles câtă iubire se poate ascunde-n ghioceii acestei primăveri, ce a știut să
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
desigur. Nu e decât ridicol Speriată sunt, doar atât... Asta e, Am să plec dacă tu mi-o ceri, dar n-am să-ți spun “Adio”. Rămân pe mai departe în genunchi pe o frunză la marginea amurgului... ZĂRILE TAINELOR SÂNGERÂNDE domnului prof. Victor Cristea Doamne ajută-mi în această grea încercare de a depăși ecoul de frunze albastre, ce mi s-a așezat în calea mea, ca un cearcăne desprins din mâlul oaselor sfâșiate de vămile unui veac cu negrele
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
meu, să nu cumva să adoarmă în trecerea prin spărturile universului, unde, pământul viu al chinului e ars în strigătul celui învins și așezat între vămile cântului. El, purificarea agonică, a unui timp plin de lumi încremenite-n Zările tainelor sângerânde. 6-11-2001 CORABIA ÎNTINSĂ DE MOARTE Ea devenise cu timpul suflet de sânge din care nopțile înfometate-n mângâierile vânturilor îi pătaseră peste pleoapele coapselor toată groaza întunericului nins peste o viață-rană de stele cuibărită-n două brațe, corabie întinsă de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cenușa de emoție așezată în pletele stelelor. Lumea era o rătăcire prin ruinele dragostei tremurând aproape de un destin neînvins ce mai știe a lupta în izvorul cunoașterii unde istoria are scheletul de peisaje și ninsori, obligând să rămână în sufletele sângerânde iubind în taină timpul. Privirea uriașelor sunete înnebunite de respectul tristeții se prelungea în cuvintele poetului ca o nevinovăție a sufletului. FEREASTRA ÎNSINGURĂRILOR PLÂNSE domnului Eugen Râschitor În singurătatea iernii lacrima mea înseamnă iubire. Ochii nopților mi-aduc din seceta
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cerul sfânt mai simt fiorul Și-o lacrimă aprinsă-i viețuirea. Mai suflă-n infinit o lumânare-amară, Prin pletele de nori sunt sufletele stinse . La mesele tăcerii aprindeți astă seară Corola de luceferi și stelele de vise. CLIPE DE PLOI SÂNGERÂNDE Prin zile mi se petrec cuvinte Și mi-e tristă durerea de soare, Mi-e chipul albit de sensuri jignite Pe un pământ sfințit cu lacrimi amare. Și n-am să pot să vă spun cum exist Printre monștri anihilați
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
sfințit cu lacrimi amare. Și n-am să pot să vă spun cum exist Printre monștri anihilați în prostime. Voi ați venit prin materii de vieți Să-mi lăsați în schimb un vis de iubire. Se petrec clipe de ploi sângerânde Peste umărul meu planetar. Mi-e foame, mi-e sete și-n dorul de tine M aș transforma în Eden cu trupuri în van. Până noaptea m-aș nunti în dorințe Spre cerul meu flămând de univers. Mi-e viața
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
acele dese ca peria, de culoare sângerie, ale colțului de secară aruncată sub brazdă la mijlocul toamnei. Priveliștea aceea mi-a declanșat atunci nu numai gustul acrișor și mirosul cald al pâinii bine rumenite, ci și durerea înstrăinării ca o plagă sângerândă. Tata, cu un picior zdrobit încă din toamnă sub povara unei rădăcini de stejar, abia vindecat, trăgea de oiște alături de căluțul Bubi, încercând să suplinească lipsa celui de al doilea bidiviu. Într-un cuibar, meșteșugit din baloturi și saci în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
în creștetele culegătorilor cât era ziua de mare, plus cnutul nemilos al vătafului care te tatua pentru toată viața, sau pecetea bumbacului, cum o numeau lucrătorii. Aceștia mai încasau adesea și pentru nelegiuirea de a-și obloji rănile și zgârieturile sângerânde cu tampoane de bumbac. Și mai rău o încasau când erau depistați la plecarea spre casă cu te miri ce cantități infime de recoltă sustrasă: ceva fibră pentru pansamente ori semințe pentru un dram de ulei. Uneori, pentru asemenea delicte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]