631 matches
-
se v-alege din voi. Veți ajunge ca-n tâmpire, în sclavie, degradare. Pas cu pas cade-n rușine neamul vostru sânt și mare: Că-n iloți se va preface gintea de-nțelepți și crai Când barbarii vor aduce delta sântelor lor vise, Îmbrâncind în întunerec toate cele de voi zise. Vai vouă Romani puternici, vai vouă, de trei ori vai! ". Astfel zise. În blăstemu-i mîna-i albă și uscată El o scoate pe fereastă și coroana-ntunecată De pe frunte o aruncă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
voiu ca lumea asta cu visuri să-l îmbete, Căci cei mai mulți din oameni după nimic alerg - Să vadă-n cartea lumii un înțeles deschis, Căci altfel viața-i umbră și zilele sunt vis. "De-aceea înainte de-a morți-mi sântă oră V-am adunat, pe-al vieți-mi mintos areopag. De-acolo de-unde râuri spumoase se coboară În umbra-ntunecoasă a codrilor de fag, Pe muntele gigantic ce fruntea și-o strecoară Prin nori până la soare - trăiește-un bătrân
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
astă lume: Este-al bravurei coiful de aramă Sau al mărirei aspru rece nume? Sau este claustrul cernit, ce chiamă Cu-a lui icoane sînte-ngălbenite, Cu clopotu-i vestind a morții dramă? Sau este chipul blând unei iubite, Ce, dulce, pură, sântă și frumoasă Să-mi facă zile albe, -ore-aurite? O văd adesa steauă radioasă -N-oglinda sufletului meu - o zee - Ș-a ei privire-asupra mea se lasă: De înger suflet, chipul de femee; În visul vieții ei ea sfânt surâde Și mă-namor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și arzător Nu putea să-l înțeleagă, să-l imite în icoană. Însă sufletul cel vergin te gândea în nopți senine, Te vedea râzând prin lacrimi, cu zâmbirea ta de înger. Lângă tine-ngenunchiată, muma ta stetea-n uimire, Ridicând frumoasă, sântă, cătră cer a sale mâne. În pădurile antice ale Indiei cea mare, Printre care, ca oaze, sunt imperii fără fine, Regii duc în pace-eternă a popoarelor destine Închinând înțelepciunei viața lor cea trecătoare. Dar un mag bătrân ca lumea îi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Peste-a raclei porțelane nici o lacrimă nu pică. 200Inima zeilor lumei, de ingrată, e celebră. Ori n-au fost eroi în lume, înțelepți și virtuoși - Uni-n lupte pentru bine a lor sânge și-l vărsară, Ceilalți lângă lampa albă sânta viață-și consumară Să-i lumine - ca să aibă soarta bietului cucoș? 205Oare el nu are-asemeni soarta oricărei ființe? Suferințele unuia bucurii li sunt altora; Viața multora se stinge spre-a hrăni viața multora Și mâncarea reciprocă e-a istoriei ființă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ce nu i-a văzut, Să văd gloria moartă, să văd trecutul-rege Cum într-o lume moartă surâde și petrece. Și azi ridic palatul ilusiilor dalbe, Și azi chiem fantasia cu florile-i rosalbe, Revoc trecutu-n viață. - A faptei sântă dramă O văd cum din morminte eroii săi își chiamă, Și azi torn bucurie în cupa mea aurită, Amestec cu flori dalbe durerea-nnebunită, Turnând în cupe de-aur aroma cea amară. Nu voiu să fie-aevea... să fiă, nu.... să
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
poți pricepe bine. Trăiam la gura vetrei, la focul cel de jar Unde-un bîtrîn ca iarna, cu graiu încet și rar Mă spunea la nepoții ce stau cu ochii țintă Și ascultam la vorba-i ca la o rugă sântă; Trăiam în lăutarul cel orb și plin de zile - Care scoțând căciula o-ntinde după mile Și-apoi șezând pe-o piatră ce stă-n mijloc de cale Și scârțiind din scripcă dulci sunete de jale Spune la cei ce
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cu lan de flori s-așterne. Ca Spiritul Genesei de fericiri eterne E îngerul ce-apare... sub chipul de regină Ca să domniască lumea ca ziua cea senină, Ca rosa cea vergină ce doarme și visează, Pîn-n-o deșteaptă încă a zilei sântă rază. 205Nu știai că destinul cu vocea-i de aramă În fruntea unui popol, ca să domnești te chiamă, Ca să domnești pe tronu-i, o mamă bună, sântă, Cu mintea ta senină, cu inima ta blândă. Tu fii ideia sântă a Daciei
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
senină, Ca rosa cea vergină ce doarme și visează, Pîn-n-o deșteaptă încă a zilei sântă rază. 205Nu știai că destinul cu vocea-i de aramă În fruntea unui popol, ca să domnești te chiamă, Ca să domnești pe tronu-i, o mamă bună, sântă, Cu mintea ta senină, cu inima ta blândă. Tu fii ideia sântă a Daciei unite - De unde sună marea prin stâncile cernite Pân unde Tissa mână undele reci și crețe, Peste câmpii mănoase, pintre pustii mărețe, Pîn-unde Istrul plânge ca taurul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a zilei sântă rază. 205Nu știai că destinul cu vocea-i de aramă În fruntea unui popol, ca să domnești te chiamă, Ca să domnești pe tronu-i, o mamă bună, sântă, Cu mintea ta senină, cu inima ta blândă. Tu fii ideia sântă a Daciei unite - De unde sună marea prin stâncile cernite Pân unde Tissa mână undele reci și crețe, Peste câmpii mănoase, pintre pustii mărețe, Pîn-unde Istrul plânge ca taurul mugind - - Ziua reînviată a Ulpiei traiane, A Daciei bătrâne, a Daciei romane
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a Daciei romane. Regină coronată învestmîntată-n raze, Fii îngerul Speranței, fii îngerul de pază La capul României, ce bolnavă... deșteaptă, Privirea-i limpezită, la Tine o îndreaptă! Trezit din groapa-mi rece, din noaptea mea cea mută, Ca binecuvântarea cea sântă și tăcută În aerul de nuntă al țărei adiez Și mă închin la tine, o stea, în care crez, De poate ca să facă faptele mele sânte Ca inima română să bată mai fierbinte - Și inspirat în taină de-un cuget
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
îndreaptă! Trezit din groapa-mi rece, din noaptea mea cea mută, Ca binecuvântarea cea sântă și tăcută În aerul de nuntă al țărei adiez Și mă închin la tine, o stea, în care crez, De poate ca să facă faptele mele sânte Ca inima română să bată mai fierbinte - Și inspirat în taină de-un cuget de proroc Eu văd fericea țării în Tine și mă rog! Genunchii-n piatra stearpă, și cugetul în cer, Ca Dumnezeu să-ți dee aceea ce
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Mureșanu a îngenuchiat uimit. Ea-i lasă să cadă pe frunte cununa de lauri, îi zâmbește și dispare în sus, răpită de un nor auriu). SILFII DE LUMINĂ (de sus către lumină) Tu ce din ceriuri pe lume cazi Lumină sântă, Precum pe-al mărei amar talaz O rază frântă, Acum la nouri te depărtezi Strălucitoare, Căci de acolo pe lumi veghezi Cu ochi de soare. (de jos către Mureșanu) A tale cânturi, palide bard Cu fruntea-n laur, Sunt stele-eterne
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în anul.,. o comedie scrisă românește în anul 187O, să aibă, cel puțin precauțiunea - ca să puie pe doșcă: tălmăcită de pe moldovenie în anul cutare - da nu așa!... {EminescuOpIV 479} A. - De ce plângi, o, Dona Diana, De ce ochiu-ți lăcrimează? Nu ești sântă și frumoasă Ca o dramă spaniolă? Știi: Don Manuel, perfidul, Inconstant iubește-o altă, Alta brună, dulce, pală Ca o noapte-a primăverei. D. - Nu-i aceea ce mă doare, De ce inima mi-e-amară, Căci Don Manuel ș-acum E fidel
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Din înstelata mare! În ocean de visuri din ce în ce perite Te-ai dus și-ai stins cu tine ilusii fericite Cum luna melancolică și palidă dispare În înstelata mare! Pe-a gândurilor câmpuri din ocean de vise În sânta mea junie al tău chip îmi surâse, Femee scumpă mie, cum luna-ncet apare Din înstelata mare 18. ORIUNDE VOM PRIVI - Hieronymus Lorm - (cca 1870) Oriunde vom privi, Durere și vină. Tot timpul ce-o veni, Desparte, desbină. Iar visul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
dulci rotunde. {EminescuOpIV 486} 28. O LUME ZACE (cca 1872) O lume zace În roș oțel. Ce vreți a face Făceți din el. Voiți coroană, O regi făloși! Mișcați ciocane Pe fierul roș. Urrah! Voiți popoare Și mândre țări Și sânta mare S-aveți sub scări, Să mișce toate L-a vost cuvînt? Intunecate Și tremurând, Săriți ciocane Să bată fier: În el coroane În el puteri. Hurah! 29. CEREȚI CÎNTURl DE IUBIRE (cca 1872) Cereți cânturi de iubire: Nici odată
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
șterge stelele-i senine, Lacrimi lungi ce curg pe fața-i ca și fire diamantine. Nu uita cumcă seninul cerului este în aștri, Nu uita că-n lacrimi este taina ochilor albaștri. 370E frumos pe când din cerul plin de-o sântă bogăție Cade-o lacrimă frumoasă în adâncă vecinicie - Dar de cad rănite toate, ceru-i negru și pustiu, Nu-i nălțime, nu-i albastru, e o noapte de sicriu. Stea ce cade taie lumea ca o lacrimă de-argint, 375Pe
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ei îi pare geamăn, De-atunci un foc îl mistue în sin. " În van stau locului, stau să mă-ndeamăn Cu munca mea, cu dorul, cu-al meu chin". 55Pătruns de dorul neștiutei Verguri S-au dus să ceară sfat la sânta - Miercuri. Alai, convoi, - îi zise atuncea sfânta, Napoi trimite, nu lua nimica Și singurel te du de-ți cată ținta, 60Căci strimt e drumul și e grea potica. Ia calul meu cel alb; el se avântă, Ca gândul sboară-n lume
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
urmeze drumu - acolo unde Voia să meargă, s-a întors din cale. 125Sosește iar în țară-i, de-l pătrunde Din nou un dor, o amărâre, -o jale. Atunci din nou el o luă pe mâneci Să ceară sfat acum sântei Dumineci. Ai stat în valea desperărei iară, 130Îi zise sfânta - ci din nou pornește! Îți dau o pasere cu tine - sboară Cu calul tău, unde norocu-ți crește. Când ai vede frumoasa ta fecioară Că plânge, - atunci dă drum paserei iește
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Mai zi o dată. — Te iubesc, minți din nou. — Încă o dată. — Te iubesc, minți. Asta-i a treia, se auzi vocea ei În Întuneric. O să-ncerc să fac cumva să fie așa cu adevărat. VÎntul adia răcoros pe trupurile lor și sîntele pe care le făceau frunzele palmierilor semănau cu ploaia și, după o vreme, fata spuse: — O să fie minunat la noapte dar acum știi ce-aș vrea? — SĂ mănÎnci. Nu-i așa că mă ghicești de minune? — Și mie mi-e foame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
trăgănează-ncet pe gios/ O jalnică gramadă/ De oameni triști și înghețați,/ Cu lanțuri ferecați”. (V. Alecsandri, „Pohod na Sybir”, în Poezii, ediția cit., p. 195); „Derîderi și bătăi, de spine cunune/ Crucea, roata, focul, plumbul și fierul”. (I.H. Rădulescu, „Sînta Cetate”, în Opere, 1, Ediție critică de Vladimir Drimba, Editura pentru Literatură, 1967, p. 207) Heliade e și creatorul verbului plumbare, explicat de el astfel într-o notă la poemul „23 Decembriu 1843”: „A pica în jos ca plumb topit
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
te băgai în Lumea Neagră (...). După ce-au ajuns Tei-Legănat în Lumea Neagră, s-au dezlegat de funie și s-au luat tot după dâra aceea, și au mers până ce au dat de la un timp de-o chilie. Aice locuia Sânta Luni(...). Apoi, și-au luat rămas bun de la Sânta Luni și au apucat-o repede pe dâră tot după Șchiopul-cu-barba-cât-cot (...). Călătorind așa au ajuns la Sânta Vineri (...). Tei-Legănat și-au luat rămas bun de la Sânta Vineri și au plecat mai
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Tei-Legănat în Lumea Neagră, s-au dezlegat de funie și s-au luat tot după dâra aceea, și au mers până ce au dat de la un timp de-o chilie. Aice locuia Sânta Luni(...). Apoi, și-au luat rămas bun de la Sânta Luni și au apucat-o repede pe dâră tot după Șchiopul-cu-barba-cât-cot (...). Călătorind așa au ajuns la Sânta Vineri (...). Tei-Legănat și-au luat rămas bun de la Sânta Vineri și au plecat mai departe după dânsul, și s-au dus și s-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și au mers până ce au dat de la un timp de-o chilie. Aice locuia Sânta Luni(...). Apoi, și-au luat rămas bun de la Sânta Luni și au apucat-o repede pe dâră tot după Șchiopul-cu-barba-cât-cot (...). Călătorind așa au ajuns la Sânta Vineri (...). Tei-Legănat și-au luat rămas bun de la Sânta Vineri și au plecat mai departe după dânsul, și s-au dus și s-au dus până ce-au ajuns la Sânta Duminică..."147 În basm, elementele cosmice constituie un prag de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de-o chilie. Aice locuia Sânta Luni(...). Apoi, și-au luat rămas bun de la Sânta Luni și au apucat-o repede pe dâră tot după Șchiopul-cu-barba-cât-cot (...). Călătorind așa au ajuns la Sânta Vineri (...). Tei-Legănat și-au luat rămas bun de la Sânta Vineri și au plecat mai departe după dânsul, și s-au dus și s-au dus până ce-au ajuns la Sânta Duminică..."147 În basm, elementele cosmice constituie un prag de trecere înspre altă etapă existențială, o probă de inițiere
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]