1,693 matches
-
noastră"), al rușilor, secolul al IX-lea, al croaților, începutul secolului al X-lea, regatul ungar, anul 1000...". El se-ntreabă, deloc retoric: "De ce primul voivodat (stat) românesc apare, șovăielnic, cu doar o sută de ani mai târziu decât regatul sârbesc (sfârșitul secolului al XII-lea)" ? Și încă: "De ce au ținut morțiș istoricii noștri, de o sută cincizeci de ani încoace, să încerce să povestească prin ce minune, din micile formațiuni rurale ale valahilor s-ar fi născut în sfârșit și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sârbii. El era aliat cu bulgarii încă din 1323, îl ajutase pe țarul Mihail cu oștile sale, iar fiica sa era căsătorită cu noul țar, Ioan Alexandru. În iunie 1330, izbucnește războiul între sârbi și bulgari, despre care o scriere sârbească susține că atunci au luptat contra lor (sârbilor) "șapte țări": bizantinii, Mihail de la Târnovo și fratele său domnul Vidinului, Ivan Alexandru, apoi "Ivanco Basarab, socrul său, cu tătarii negri, care se aflau împreună cu el (adică în țara lui) și domnul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
păcate fără valoare științifică, se inaugurează rubrica de folclor a revistei, în care, alături de prețioase studii și comentarii datorate lui Hasdeu, se face loc unui bogat material folcloric, din toate regiunile românești, cules de S. Fl. Marian, D. Miron (balade sârbești, basme și doine), A. Vodă, Miron Pompiliu, G. Dem. Teodorescu, Gr. G. Tocilescu, P. Ispirescu, I. Procopovici (doine din Bucovina) și P. Olteanu (doine din Hațeg). Se republică balade din colecția lui At. M. Marienescu, C. D. Aricescu semnează o
COLUMNA LUI TRAIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286336_a_287665]
-
Bela III (1175 - 1196) și Bela IV (1235 - 1270) cu prințese bizantine de lege grecească, a celui dintâi cu Anna Comnena, a celui din urmă cu Maria, fiica împăratului Teodoros Lascaris, apoi căsătoria lui Bela II (1131 - 1141) cu prințesa sârbească Elena, fură în cursul veacului al doisprezecelea și al treisprezecelea o ocazie binevenită pentru papa ca prin reginele acestea să exercite liniștitul rol de mijlocitoare sau împăciuitoare între Roma și Constantinopol, mai ales când cazurile de litigiu erau grele, de vreme ce
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
doua, Sabina, după Radislav, ducele Galiției, a treia, Anna, după Rastislav, ducele Bulgariei. Dintre fiicele rămase după Ștefan V, prințesa Anna luă pe Andronic, fiul împăratului grecesc Mihail Paleologul, pe când sora ei cea mai mică, Elisabeta, se cunună cu regele sârbesc, Ștefan. Rutenii, sârbii și bulgarii, atârnători de regatul unguresc, aparțineau, ca și grecii, bisericei grecești-răsăritene, aveau mare antipatie contra latinismului bisericesc și a papismului roman și, întru alipirea lor adînc-înrădăcinată către biserica din moși-strămoși, ei nu se lăsau mistificați sau
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a fost îndeajuns pentru a stăvi cutreierările romîno-cumane. Jupanul sârbilor se ridicase asemenea ostil și dărâmase orașul Skopia. Isaac Angelos porni în contra lui, îl atacă lângă Morava cu succes, îl aruncă claie peste grămadă și nimici mare parte a oștirii sârbești puse pe fugă. Făr-a da pe la Nissa, împăratul merse pân-la râul Sava, unde se-ntîmpină cu socru-său, regele Bela III, apoi se-ntoarse la Filipopoli și de aci în capitală, ferindu-se bine de astă dată de a mai intra
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Palestina la anul 1189, luă drumul preste Serbia, dar începu o ceartă rea, care era să fie aproape ruptură, cu-mpăratul grecesc, Isaac Angelos, care se supără cumplit pentru violarea teritoriului său; ci îndată ce se-ntîmplă aceasta, se grăbiră atât principele sârbesc, Niemania, cât și frații Petru (Kalopetrus) și Asan să-i propuie și să îndeplinească numaidecât o alianță armată contra Împărăției bizantine, sub condiția unor alte beneficii la cari avea să se oblige împăratul. Împăratul Frederic I, pretestînd pacea dintre el
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
să îndeplinească numaidecât o alianță armată contra Împărăției bizantine, sub condiția unor alte beneficii la cari avea să se oblige împăratul. Împăratul Frederic I, pretestînd pacea dintre el și-mpăratul grecesc, nu găsi cu cale de-a primi propunerile principelui sârbesc și a celor bulgaro-romîn, aduse cu atâta grabă și de bunăvoie. Dar fiindcă, în urma lipsei de bunăvoință din partea guvernului bizantin, împăratul Frederic I se văzu silit să ierneze în Thracia, principii români reînnoiră propunerile lor în ianuarie 1190 la Adrianopole
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o formulare hotărâtă, c-un zel ce dovedea că le pasă de o asemenea alianță. Ei propuneau să deie o oaste aliată de 40000 de oameni, compusă din români, bulgari și cumani, la care s-ar fi adaos un contingent sârbesc de 20000 de oameni, așadar la un loc o oaste întrunită de 60000 de oameni care, cu-nceputul primăverii aceluiași an, avea să alerge în ajutorul germanilor și să pornească împotriva Constantinopolei; iar după dărâmarea guvernului și puterii bizantine, coroana
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mijlocește pacea între romîno-bulgari și romei. Covârșitoarea putere a romeilor bătea la ochi și neliniștea încît principele bulgar Mihail, având grija unei așa de primejdioase vecinătăți, stătu totuși pe gânduri de pace, de rugă și mișcă pe socru-său, principele sârbesc Uroș, ce era-nsurat cu Anna, fiica regelui maghiar Bela IV, ca să ia asupră-i rolul de mijlocitor în această operă a împăcării. Primit de împăratul cu bunăvoință, prietenie și onori, Uroș alcătui cu dânsul condițiile de pace, între cari cea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
la 20000 de hyperpyre (monete de aur de pe atunci ale romeilor). Totuși împăratul se-ngrijea, nu fără cuvânt, că tratatul de pace nu va avea parte să se realizeze pe deplin, căci rolul de căpetenie îl jucase aci Uroș, principele sârbesc, adecă domnitorul unui popor "care - după cum susțineau bizantinii - a fost totdeauna hain și nemulțămitor cu binefăcătorii lui și obișnuia a zvârli și a călca-n picioare cupa prieteșugului chiar de dragul unui câștig mic". Când în anul 1258 despotul {EminescuOpXIV 127
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
din capitală și-i luară viața năpraznic și într-ascuns. Ucigașul Calliman se-nsură numaidecât cu văduva lui Mihail, sporindu-și astfel în mod considerabil drepturile la domnie asupra romîno-bulgarilor, domnie ce-o dorea și care era încă vacantă. Dar principele sârbesc Uroș, căruia-i era scârbă de evenimentul acesta, intră în fruntea unei oștiri în Tîrnova, puse mâna pe fiica sa, măritată odată după Mihail, acum după Calliman, și o luă cu sine acasă. Pe răpitorul de tron Calliman îl ajunse
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
succes în priveliștea politică un bulgar de condiție, Constantin Tichus, care întrecea cu mult pe conaționalii săi atât prin isteție deosebită cât și prin putere fizică. Deși se cobora numai pe jumătate din sânge bulgar, iar pe jumătate din sânge sârbesc, deci era foarte contestat de zavistuitori și adversari, totuși înțelese cum să câștige favoarea poporului de rând precum și a oamenilor de condiție și de distincțiune din țară și fu ales în fine, cu voia și hotărârea tuturora, regent bulgaro-romîn. Astfel
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
despotul încercă în zădar să fugă din palat trebui să-și espieze pedeapsa, pentru siguranță, în aspra temniță de la Blacherna. Sfentislav fu cuprins de mare mânie pentru tratarea aspră a cumnatului său. Fie din cauza aceasta, fie din răzbunare pentru că regele sârbesc alungase pe soția sa legiuită, fiica lui Terteres și soră cu regele bulgar, luând în căsătorie pe fiica împăratului, fie din dispreț pentru slaba împărăție bizantină, destul că Sfentislav dete frâu ambiției și setei sale de răzbunare, trecu la anul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a căreia împlinire căta să se puie în mâna regelui maghiar. Dar cu mai mult zel încă și cu activitate mai multă se puse papa Nicolae IV pe opera convertirii. În urma legăturilor de familie dintre familia domnitoare maghiară și dinastia sârbească, papa izbutise a mișca pe aceasta din urmă să recunoască supremația bisericească a Scaunului papal și să se puie în înțelegere bună cu capul suprem al catolicismului. Un brevet papal vesti în curând pe regele Ștefan al Serbiei și pe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nu mai izbuti de-a recuceri Bulgaria, în care elementul slav câștigă o înăbușitoare precumpănire numerică în defavorul celui românesc, ce rămase mare parte mărginit la Macedonia, o precumpănire ce se-ntărise pe cale politică și socială prin unirea cu regele sârbesc Șișman. În anul 1389 pe câmpul Mierlei de la Cossovo, elementul romîno-slav, întrunit în forma unui regat româno-bulgar, își încheie existența lui politică și curând după asta căzu cu totul pradă în mînile turcilor. Cu cât înaintau turcii mai departe în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pe fiul și urmașul său Vlad (Vlaicu, Vladislaus). A doua soție, Clara, de lege catolică, care trăi mai mult decât dânsul, îi născu două fiici, dintre care una se căsători după Strașimir, ban de Vidin, cealaltă după Simon Stareț, principe sârbesc. Vlad I Bassaraba Voievod. Vlad I Voievod (Wladislaus, Wlaiko) domnind de la 1365 până la 1374, adecă zece ani, a fost la început vasal credincios al regelui Ungariei Ludovic I și i-a dat ajutor contra turcilor, care fură bătuți și pierdură
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
să se înarmeze cu praștii ce ajungeau departe și acuma orândui aceleași dispoziții și pentru Bran (Torzburg), nu departe de Brașov, pentru a apăra intrarea și ieșirea spre Valachia. Ileana, fiica lui Vlad, se măritase în anul 1355 cu principele sârbesc Ștefan Uroș V, dar acesta o goni după câțiva ani și luă în locu-i în căsătorie pe fiica craiului Wukașin. Când acest din urmă răpi domnitorului legitim Uroș V și viața și țara, Vlad hotărî să răzbune moartea fostului său
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
că nu se teme deloc de sultanul osmanilor pentru că se bizuie de-a sprijini cu sulițele armiei sale chiar bolta cerului de ar sta să cadă. Dar curând se făcu precumpănire, nu mare, în partea osmanilor prin adaosul de trupe sârbești și bosniace, în temeiul cărora îndrăznețul sultan, simțindu-se mare în puterea sa, se fălea că de pe pristolul bisericii Sf. Petru din Roma își va pune sirepul să mănânce ovăz. Cu așa mari vorbe și cu atâta dispreț se căutau
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în Europa, toate acestea în paguba grecilor. Mircea înarmă deci o oaste respectabilă, o puse-n câmp sub comanda nepotului său Dan și la dispoziția lui Musa. Cu această oaste se uniră în curând, dar în deosebită despărțire, trupe auxiliare sârbești sub regele lor Stephan Lazarewicz, afară de aceea se mai alăturară toți acei turci din Europa care erau nemulțămiți cu reaua guvernare a lui Suleiman și cari, favorizați prin absentarea acestuia în Asia, se pusese la ordinele nemulțămiților guvernatori de provincii
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
într-un chip neverosimil. Musa e învins la-nceput, apoi e învingător și-i scoate pe Suleiman. Vitejia personală a lui Musa, apoi puterea lui mai mare de oști, care precumpănea pe-a frățini-său, având atâtea gloate valahiene și sârbești în ajutor, păreau de la început că pleacă cumpăna în favorul său; însă trădarea mai multor aliați, precum și un meșteșug izbutit al inamicului îi dădură acestuia biruința. Încă pîn-a nu se începe bătălia, împăratul Emanoil începu în taină înțelegere cu craiul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mânie e Musa cu aliații săi, craiul Serbiei făgădui că va trece, se smulse îndată din ordinea de bătaie și trecu în partea lui Suleiman și a bizantinilor, încît flancul drept al lui Musa rămase cu totul descoperit. Pilda craiului sârbesc o urmară îndată încă unii căpitani osmani, ba prinseră a se clătina chiar alte cete, pe când numai Musa, cu miezul credincios al oștirii lui și cu aliații lui valahieni, ținu locului. El se apără cu atâta vitejie încît răsturnă claie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cei necredincioși sau răuvoitori și, cu energia și puterea de acțiune prin cari escela, dar și cu acea asprime și cruzime care-l întunecau, el întreprinse în persoană o campanie de răzbunare pustiitoare și asemenea revărsării de nouri asupra craiului sârbesc Ștefan, căruia-i ținea minte cu drept cuvânt trădarea în bătălia de la Constantinopole. Craiul fu smerit în mod simțitor, Serbia călcată rău cu foc și sabie și pe grămezile de cadavre sîrbesti, făcute mese, însetatul de sânge împărat turcesc dădu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a lui Musa. Musa se ținea de pașii contrariului său, se încurca numai în harțe mici, evitând orice bătălie mai mare, dar, cu toată apărarea, nu putu să oprească irumperea trupelor inamice prin trecătorile Balcanilor și trecerea lor în șesul sârbesc. Aci se împreunară cu Mohamed nu numai craiul Serbiei, Ștefan, ci și alți pași și bei turcești, iar mai cu samă Nestorul lor, Ewrenos beg de la Ienigewardar a fost adevăratul suflet al conspirațiunii contra tiranului Musa; și c-o putere
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
silit, cu toate că prin lepădarea de mai înainte a celor de mai sus și prin cea următoare a altor vasali mulți, și a altor contingente, luptătorii săi se împuținaseră în mod considerabil. În oastea lui Moharaed aripa stângă o comanda principele sârbesc Ștefan, pe cea dreaptă Ewrenos beg cu fiii săi. De la începutul bătăliei Hassan, aga ienicerilor, nu numai că trecu cu toți oamenii săi la Mohamed, dar avu chiar cutezarea de-a veni călare spre șirurile de bătaie ale lui Musa
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]