896 matches
-
și chicotind la dioramele cu oamenii primitivi, negri, chirciți și goi în jurul vreunui foc de vreascuri. Deși erau goi, atributele virile ale oamenilor de Neanderthal sau de Cro-Mangon lipseau aproape cu desăvârșire, în schimb femeile se puteau lăuda cu niște săculeți mamari de toată frumusețea pe pieptul costeliv. Nu era greu de înțeles matriarhatul. Subsolul se termina cu peștera artificială, migălită în ceară, cu lilieci mumificați atârnând de pereți. La cotitură ne-am oprit și ne-am sărutat; în lacul limpede
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
albastre ne zgâriau picioarele încălțate în sandale de pânză. Albine pântecoase se opreau din zbor pe o buză de gura-leului, o deschideau și intrau înăuntru. Cotrobăiau acolo și ieșeau galbene de polen pe spinare. Zburau mai departe, atârnând ca niște săculeți de aripile invizibile. Egor era acasă, sus, în camera lui. Ne privea de pe geam și ne făcu și-un semn cu mâna. L-am salutat și noi, cele mai multe zîmbindu-i dulce, bineînțeles ironic. Gemenele îi făcură și o reverență și-apoi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
-i în buzunar și mutând din nou poziția țigării ca aceasta să nu ardă masa, luă cutia de tablă în care se zărea un obiect albastru. Numai după ce Hirghe trase din cutie obiectul, mi-am dat seama că e un săculeț din hârtie albastră și că, alături de cutia de tablă golită, se află un cântar de farmacie pe care eu îl luasem drept compas. Hirghe scoase din buzunarul jiletcii o lopățică de os și câteva pachețele de hârtie pentru prafuri. Desfăcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cu mâna în care avea lopățica gura pachetului în care introduse lopățica. Hârtia începu să foșnească și am observat că în pachetul albastru e un alt pachet din hârtie albă, cerată. Pe lopățica de os, scoasă cu maximă grijă din săculețul care foșnea, se afla o grămăjoară de praf alb. Era foarte alb și strălucea cum strălucesc cristalele de naftalină. Foarte atent, Hirghe lăsă să cadă din acest praf în pachetul de pe cântar și, cu cealaltă mână, ridică sus balanța. Terezia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
putut doar constata o otrăvire gravă cu cocaină. O otrăvire, desigur, voită (căci cocaina fusese dizolvată într-un pahar cu apă și băută) și moartea prin sufocare. La piept, într-un buzunar interior al hainei, au fost găsite: 1) un săculeț vechi din bumbac, cu zece monede de argint de cinci copeici cusute în el și 2) un manuscris care avea pe prima pagină scrijelite, cu litere mari și neregulate, trei cuvinte: „Burkeviț a refuzat“. Remarcabil în sine, Romanul cocainei a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
fi trăit în pace atât timp cât umbra lui Sayah ar fi dat târcoale prin apropiere, așa că le-au pus la dispoziție douăzeci dintre cele mai rezistente cămile pe care le aveau și douăzeci și patru de oi și capre, precum și o grămadă de săculeți cu cele mai bune semințe. În felul acesta, cei cinci membri ai familiei și o mână de servitori credincioși porniră, la începutul iernii, pe ascuns, într-o călătorie spre miazăzi, în căutarea pământului făgăduinței care se putea afla în orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
era mult. Au adus de la poalele munților cel mai bun pământ și, la umbra palmierilor, au făcut o mică grădină. Apoi au semănat una câte una, într-un fel de ritual, prețioasele semințe pe care Laila le păstrase într-un săculeț de piele. Gacel mergea la vânătoare și, din când în când, se întorcea cu un căprior, o capră de munte sau o gazelă. Femeile scoteau apă din puț ca să ude cu o cantitate infimă, aproape picătură cu picătură, micile plante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Stănică avea autoritate în familie. În mirosul de năut, el distinse efluviile unui parfum. - Cine miroase așa a parfum? Tu? se adresă el doamnei bogate, care-i era verișoară. Cu ce dai? - Uite cu ce dau! și doamna scoase din săculeț o sticluțăca un bloc de cristal. - Ad-o-ncoace! comandă Stănică și, punând mâna pesticluță, o varsă pe haină. - Stănică, țipă doamna, ești nebun? Cu asta se dă numaipuțin. Stănică însă voia să se bucure o dată și bine de bețiile parfumului scump
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
asta avea nevoie de precauții mari, ca nimeni să nu-i fure banii. Găsi într-un dulap un fel de pânză tare, cam ca aceea din care se face foaia de cort și o dădu Otiliei să-i facă în săculeț bine cusut cu un cordon la gură. Tot Otiliei îi dădu însărcinarea de a-i face în spatele pantalonilor un buzunar interior închis cu trei nasturi. Lucrul Otiliei era foarte satisfăcător, însă spre mai multă siguranță bătrânul mai trase o cusătură
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nasturii, prinse deschizătura de sus a buzunarului și cu două ace de siguranță, iar peste mijloc se legă cu o curea lată (nu purta niciodată bretele). Așa ieși în oraș de mai multe ori moș Costache. Seara, însă, își punea săculețul sub pernă și pantalonii sub saltea. Văzând că bătrânul pleacă de acasă, Stănică se hotărî să-l pândească, mai mult din curiozitate decât din vreun interes, și avu norocul să prindă momentul când bătrânul ieșea din casă. Deși erau orele
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ce aparat digestiv are (Stănică îl lovi peste pîntece). Atunci se auzi un zornăit grozav de monede, rostogolite pe dușumea. Moș Costache îngălbeni, se ridică repede de pe scaun și se pipăi, în culmea agitației, în jurul curelei. I se rupsese fundul săculețului, în care ținea banii de metal. - Banii! Ba-ba-banii! se bâlbâi el și se repezi sub masă.Stănică, Aglae, Aurica se aplecară și ei, cu capul pe jos, începînd să caute cu febrilitate. Numai Pascalopol rămase nemișcat la locul lui și-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
un pachețel de o sută de mii din cele trei și-l dădu lui Pascalopol pentru fe-fetiță. Celelalte își rezervă să i le dea mai târziu. Fiindcă nu se putea scula ușor din pat, rugă pe moșier să-i vâre săculețul cu monede și cele două pachete de hârtii sub salteaua care era aruncată, pentru uzul lui, peste canapea. Când Pascalopol isprăvi treaba, bătrânul, care pândea îngrijorat, șopti cu spaimă: - Ochii, ochii! Și arătă cu mâna spre geam. Cei doi bărbați
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Aglae îl luă și-l puse într-un mic buzunăraș, pe care-l avea la bluză. Negăsind nimic în haine, trase perna de sub capul lui moș Costache, privi pe sub cearșaf, apoi ridică cu putere salteaua, răsturnând cadavrul spre perete. - Iacă săculețul, strigă ea triumfător și dădu drumul saltelei.Moș Costache se clătină puțin, apoi își reluă poziția nemișcată. În săculeț erau monede de argint, câțiva napoleoni și chiar câteva hârtii mototolite, vreo câteva mii de lei în total. - El avea bani
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
haine, trase perna de sub capul lui moș Costache, privi pe sub cearșaf, apoi ridică cu putere salteaua, răsturnând cadavrul spre perete. - Iacă săculețul, strigă ea triumfător și dădu drumul saltelei.Moș Costache se clătină puțin, apoi își reluă poziția nemișcată. În săculeț erau monede de argint, câțiva napoleoni și chiar câteva hârtii mototolite, vreo câteva mii de lei în total. - El avea bani mai mulți, zise cu necaz Aglae. După cercetări infructuoase, încredințîndu-se că în casă nu se mai afla nici un ban
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nu-mi trebuie absolut nimic. - Pianul e al tău, în orice caz, își dădu în petic Stănică,trebuie să-l revendici. - Lasă-mă, te rog. - Te las, te las, respect marile dureri! Întors, Stănică găsi pe Aglae distribuind banii din săculeț în grupuri. - Mamă-soacră, te conjur, sunt lefter, avansează-mi și mie câțiva sutari, sunt lefter! și puse mâna pe un morman de piese. - Ai răbdare, Stănică, ce Dumnezeu, săriți toți așa? Toți banii ăștia se duc pe înmormîntare. Doar n-o să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se miră întristată c-a mai putut avea un asemenea gând. Doar mirarea mai stăruie în ea în timp ce se mișcă prin hall cu pași nerăbdători. Cum de este posibil ca nimic să nu mai rămână dintr-un om - și vede săculețul alb, pătat de vin și de mâzgă neagră, și degetele ei lungi, uscate așezându-l mai bine în sicriașul de oseminte... Cum de este posibil ca nimic să nu mai rămână dintr-un om și urma mâinii lui să o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să sară ? Cin’ să sară și să-i ajute ? Cin’ să fie nebun să s-arunce-n foc ? Că luase foc tot câmpu, și uite-așa, ca lumânările de Paști ardea vagoanele, cică era un negustor gras, într-o blană, care-arăta ce săculeți de aur avea el și răcnea să vină cineva să-l scape. Și zice c-a fost unii mai îndrăzneți care ei știu cum s-au apropiat, de i-au luat și banii, și blana, și l-au lăsat pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
am nimic. E drept că nici nu pot spune că mă simt prea bine... Că te-ai speriat, d-aia ! Că-ți trece numa prostii pân minte ! D-aia nu ți-s nici boii acasă. Să-ți pui diseară un săculeț cu sare-ncălzită pe burtă și-o sticlă de apă fiartă la picioare și chiloți d-ăia groși, încă să-ți pui două perechi, ascultă-mă pe mine ! Ascultă-mă pe mine, că io de câte ori n-am pățit-o ! Că frigu-i
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Dacă vreți... La auzul acestor cuvinte, el scoase o cutie neagră, lucioasă și începu să privească fascinat micuțele rulouri cu orez, frumos aranjate. —Nu-mi imaginam că așa arată, remarcă Joy. Și ce sunt toate celelalte? întrebă Ted, apăsând un săculeț argintiu. —Sos de soia, spuse Ashling neinteresată. —Și asta? Ted dădu la o parte capacul unui recipient de plastic. —Ghimbir murat. Și asta? indică el către o pastă verde. — Am uitat cum se numește, recunoscu Ashling, dar e picantă. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
era un târg de pește, un suk arab, o expoziție patronală care proliferase cu virulența unui cancer, un fel de Lourdes invadat de forțele răului, unde magi aducători de ploaie puteau face casă bună alături de capucini extatici și stigmatizați, printre săculețe aducătoare de noroc cu rugăciuni cusute În umplutură, mânuțe de piatră dură care arătau jetoane de joc, fragmente de coral, crucifixe, stele ale lui David, simboluri sexuale din religii preiudaice, hamace, covoare, sacoșe, sfincși, inimi sacre, tolbe de indieni bororo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
bronzat, cu o față plesnind de sănătate, și Într-o formă trăsnet. Era Îmbrăcat cu niște pantaloni din catifea reiată, cu o cămașă cu gulerul răsfrînt și o haină din tweed maro, cu petice de piele la coate. Avea un săculeț ca un rucsac de autostopist, iar cureaua Îi stătea de-a curmezișul pe piept. Părul blond era lung - Duncan, desigur, Îl văzuse doar tuns scurt - și nu era dat cu briantină; datorită gesturilor lui energice, cîte o buclă Îi cădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ori abia dacă emana puțină căldură. Pe noptieră era un ceas deșteptător fixat de podea cu o sîrmă. Ceasul arăta ora șase și zece. Se gîndi că mai avea treizeci sau patruzeci de minute. Își scoase haina și-și deschise săculețul. Înăuntru erau două plicuri voluminoase, de culoarea pielii, de la Ministerul Alimentației, marcate Confidențial. Într-unul era o pereche de pantofi de seară. În celălalt, o rochie și ciorapi de mătase autentică. Toată ziua Își făcuse griji din cauza rochiei, pentru că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pe coridor și pe aleile din vecinătatea imobilului. Aici descoperi cea mai ciudată dovadă pe care a găsit-o în toată cariera ei la locul unei crime: o pisică neagră de jucărie. După ce termină de investigat, puse toate dovezile în săculeți de plastic și se îndreptă spre mașină. Fu oprită de Sellitto. - Oprește-te puțin, spuse acesta în timp ce încheia o conversație nu tocmai plăcută pentru el la celular. Trebuie să mă întâlnesc cu cei de la Departament în legătură cu cazul Magicianului. Am nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
grijă să o înlăture. Sunt și câteva amprente reale, dar dedesubtul celor false. Bănuiesc că este vorba de cele ale vânzătorului. Le voi trece prin A.F.I.S. oricum. - Avem o pereche de pantofi, interveni Sachs scoțând la iveală un nou săculeț. - Ai lui? - Cred că da. Sunt tot Ecco și au aceeași mărime ca și urmele de azi-dimineață. - I-a părăsit la locul crimei. Mă întreb de ce, spuse Sellitto. - Probabil pentru că știe că noi am descoperit urme de pantofi Ecco și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
replici de efect. Și-a greșit meseria, l-aș fi văzut foarte bine pe scena unui teatru. Bătrânul Destinat era un om al pământului, dar în cincizeci de ani reușise totuși să se șlefuiască, cheltuind o groază de bancnote și săculeți cu aur. Intrase într-o altă lume. Avea șase sute de angajați, deținea cinci ferme date în arendă, opt sute de hectare de pădure de stejar, nenumărate pășuni, zece imobile de locuințe la V. și o saltea plină ochi de acțiuni - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]