6,550 matches
-
căști multicolore, basculante de 1000 tone, fornăind din frâne și îmbâcsind aerul cu gaze de eșapament, simți că rostul lui pe această lume, fără casă, fără atelier, fără ochi, a luat sfârșit. Pedestrași nevăzuți trimiseră în același timp mii de săgeți fierbinți prin ochii lui. O dată și încă o dată! Când au avut timp să-și încarce ar-ba-le-te-le? Săgețile pătrunseră până-n hipotalamus. Creierul mic își pierdu echilibrul. Șepcarul căzu la pământ, cu capul într-o imensă ladă cu mortar. Fără să știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
că rostul lui pe această lume, fără casă, fără atelier, fără ochi, a luat sfârșit. Pedestrași nevăzuți trimiseră în același timp mii de săgeți fierbinți prin ochii lui. O dată și încă o dată! Când au avut timp să-și încarce ar-ba-le-te-le? Săgețile pătrunseră până-n hipotalamus. Creierul mic își pierdu echilibrul. Șepcarul căzu la pământ, cu capul într-o imensă ladă cu mortar. Fără să știe de ce, își târî picioarele dincolo de parapetele de fier și se afundă cu totul în nămolul cenușiu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fusese cândva și tătâne-său, bătrânul Zeilor, Homer. Cele 37.800 de cavități olfactive pe care le poseda profesorul înregistrau fiecare unduire parfumată ale Penelopei, aleasa inimii tuturor pretendenților. Magnetizat de frumusețea ei, trântorul Moș Eveniment se avântă ca o săgeată printre legiunile adversarilor, cu același curaj cu care se avântase în jungla Matematicii întreaga viață. Un vuiet asurzitor îl rostogoli printre amintiri, văzându-se singur în seninătatea Nemărginitului. Miile de trântori zburau la înălțimi amețitoare, departe de Penelopa, care aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
îngerii, așa ceva e strigător la cer, neașteptat, nepământean și nedivin, dar de unde, de unde, și cum, și cum, de ce, de a, o notă țipă ieșită din portativ, dar umbra ei o trase la locul mereu pierdutei, veșnic regăsitei călduri, flacăra devenea săgeată, săgeata deveni după o milionime din ploaia secundelor, globulară, mistuitoare, cu aceeași încrâncenare solară, însăși partitura-mamă prin care devenise din făt, soare muzical, îndrăcit de a arde tot, condiționată prin scop: de a distruge cu plăcerea arderii, tot, tot, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
așa ceva e strigător la cer, neașteptat, nepământean și nedivin, dar de unde, de unde, și cum, și cum, de ce, de a, o notă țipă ieșită din portativ, dar umbra ei o trase la locul mereu pierdutei, veșnic regăsitei călduri, flacăra devenea săgeată, săgeata deveni după o milionime din ploaia secundelor, globulară, mistuitoare, cu aceeași încrâncenare solară, însăși partitura-mamă prin care devenise din făt, soare muzical, îndrăcit de a arde tot, condiționată prin scop: de a distruge cu plăcerea arderii, tot, tot, tot, dăruindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
acord că fără popor nu se poate face nimic, așa cum nu se poate face nimic dacă înainte de a porni la luptă nu-ți inventezi propria țintă secretă despre care nimeni altcineva nu are cunoștință, spre care să-ți poți trimite săgețile frustrării de fiecare dată cînd simți nevoia. Nu-și poate dezlipi sub nici un chip ochii de panoul dedicat Celui mai Iubit Fiu al Poporului, cu portretul său celebru centrat între steagul republicii și cel roșu al partidului cu secera și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
începe să tușească de nervi, se înroșește, sînteți niște idioți, pramatiilor, le strigă izbind cu talpa în pămînt, iscînd un norișor de praf exact în clipa în care un cîine murdar cu blana încîlcită trece pe lîngă ei ca o săgeată scoțînd un lătrat scurt speriindu-l. Nemernicilor, își iese cu adevărat din pepeni Curistul, ați pus cîinii pe mine, calmează-te, încearcă să-l liniștească Gulie, cel puțin ai scăpat de muște, le a speriat potaia. E cîinele vostru, pînă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Dacă se dăduse la fund, de ce trebuia să tragă după el și restul lumii? în ochii Părințelului ardeau două luminițe palide care însă nu reușiseră s-o convingă, deci asta fusese, începu Angelina să-și arunce acuzațiile ca pe niște săgeți otrăvite. Învățase să-i vorbească răspicat, cîștigînd tot mai multă încredere în sine la fiecare cuvînt, simțind că o să-și atingă scopul în cele din urmă. Nebună? O fi considerat-o oare Părințelul nebună în acele clipe? Se săturase să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
fața prelungă, pomeții ridicați, obrajii cu mici riduri bine mascate cu pudră, gura de la care Va „Împrumutase” colțul din stânga-sus mai ridicat decât omologul său din dreapta și, mai ales, ... ochii ei mari și luminoși, cu care Ochenoaia a aruncat adesea săgeți pline de amor și mulți bărbați au fost ținta lor, sulițe către dușmanii de rând, către fetele sale, care niciodată nu reușeau să o mulțumească și fulgere prevestitoare de trăsnete față de dușmanii mari care Încercau să-i micșoreze grădina, să
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
viață - să nu ne mai fie familiar. Îl privim ca pe o hieroglifă și pur și simplu nu-l recunoaștem: „Vru lână-n scut / cât să acopere getarea să. / Virulent corp. / Stă sânul cub scutirea. / Pieptind până-n lord ciobanul uns, / săgeata cununând-o cu Idealul.“ Parcă vrând să vină în ajutorul nostru, autoarea ne pune la dispoziție și versiunea franceză a unora dintre poeme. Dar nici clara limbă a lui Descartes nu ne ajută la nimic: „Tantal morf în setea semnului
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
dată de Lia: „— Ce să fac dacă nu mă mai satisfaci? Eu am nevoie des de așa ceva, știi bine, și tu nu prea mai ai timp. Spune și tu ce să fac eu dacă EA îmi cere. Mă furnică, mă săgeată și nu pot să rezist. Doar n-o să-mi bag deștu’!“ etc. Prin analogie, s-ar putea spune că sunt și unii autori nu prea talentați pe care stiloul îi furnică, îi săgeată, iar ei, neputând să reziste, se așază
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
dacă EA îmi cere. Mă furnică, mă săgeată și nu pot să rezist. Doar n-o să-mi bag deștu’!“ etc. Prin analogie, s-ar putea spune că sunt și unii autori nu prea talentați pe care stiloul îi furnică, îi săgeată, iar ei, neputând să reziste, se așază la masa de scris. O metoda de al plictisi pe spectator Flavius Lucăcel, autor al volumului de teatru Trilogia spațiului închis (Eikon, Cluj-Napoca, 2006), a găsit o metodă sofisticată de a-l plictisi
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ieșit pe gură / Sădesc în glia poftelor buimace. Mă urmăresc, izbind când duhul tace, / Atâtea cazne prinse în armură.“ (Nu voi plăti doar răul ce-l voi face) „Printre grădini arzând îmi port povara / Ferind-o de a patimei prigoană. / Săgeți de foc pe frunte-mi pun coroană. / De glezna umbrei se atârnă vara. Mă zbat să scap și-a gândurilor toană / Înfige-n carnea tăbăcită gheara. / Îmi picură pe-un colț de geană seara, / Și-n limpezi urme îmi sfințesc
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
trupul primește cât poate duce; ce trece peste semnul umerilor moarte se cheamă. Durerea face parte din fiecare. O dispoziție naturală este durerea, menire de a fi printre alte dureri, o abandonare plăcută peste cărbuni aprinși, un zbor orizontal către săgeata arcașului, sărut pe tăișul cuțitului, durerea. Dacă totul este atât de simplu, de ce omul încearcă să-și definească amarul în raport cu cineva, în raport cu sfinții, cu eroii, cu personajele fantastice, dar nu cu sine? De ce se preface a-și anula durerea prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
învinge durerea și nu că, de fapt, amăgesc bolile? Gata, m-am lecuit de singurătate! Pancreatita nu-mi mai scuipă cuvintele în closetele publice, lombosciatica băncilor din grădina publică s-a lecuit odată cu venirea primăverii, inima nu-mi mai ascute săgeți." Suferința cu suferință se șterge, indiferent dacă ești stăpân sau locuiești în tine cu chirie, indiferent dacă te-ai băgat în viață până la gât sau dacă îți administrezi moartea dinlăuntru sau dinafară. Petru se cufunda în moarte ca în apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
stâncile, sfredelea ochii a trezire. Pe un perete, proiectorul derula imagini, indicatoare pe ambele sensuri, viața autostradă suspendată de nicăieri. O bulină neagră capul, un dreptunghi pe verticala cerului trunchiul, patru tușe îngroșate ca niște semne de exclamare membrele, o săgeată roșie intenția lui Dumnezeu: halat alb, bonetă, stetoscop, ochelari fumurii. Vezi? Acestea sunt mai vii decât umbra ta, copile. Iubești un contur gol pe dinăuntru. Privește formele, fotografiile pocnesc de viață. Uite cum se desprind de pe peliculă precum polenul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
interesa ce cred valurile despre cum te așezi în canoanele pilulei de diazepam. Anatomic, nebunia se întâmplă acolo unde sferele sfidează gravitația. Nebunul ține fruntea în palme cât să tragă obloanele. Furtună. Neuronii, într-un exces de egoism geometric, desenează săgeți în burțile cerului. Neuronii sunt ca niște stele neîmblânzite, nu pot fi fixate pe cer precum gâzele în insectarul elevului pasionat de mumificarea nimicului. Neuronii sunt stele coapte: unele se sting în rouă, altele ard în fântână, unele se lipesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pe tata din nebunie. Mama îl aștepta pe tata până umbrele se ascundeau în inimile copacilor și se făcea noapte. Mama înfigea un băț în colbul drumului, în jurul său închidea un cerc cât un cadran de ceas deșteptător și aștepta săgeata să coboare spre gârlă. Se făcea seara, se făcea noapte, tata nu mai venea. Mama îl aștepta cu masa pusă până târziu. "Un castron de borș pentru tine, unul pentru Didina, o bucată de brânză pentru tine, una pentru curva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o buturugă de brad. Clopotele împărțeau noaptea în două emisfere identice, toaca, precum o bătaie în poarta sfinților, striga sinaxarul. Umbra săruta pământul ca o confirmare a secundei, tot mai proaspete erau mormintele însemnate în inimă. La miezonoptică, moartea ascuțea săgeți din lemn de paltin în clopotnița bisericii, așchii de oțel spintecau liniștea. Noaptea era ca un cadavru, avea culoarea pământului, vorbea numai prin glasul corbilor, vedea, auzea, mirosea, pipăia, gusta cerul odată cu păsările care-i ciuguleau întunericul. Despre viețuirea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
care, observînd că ținta pe care vor s-o atingă este prea departe și cunoscînd, în același timp, pînă unde poate să bată arcul lor, ochesc cu mult mai sus decît este ținta adevărată, dar aceasta nu pentru ca să ajungă cu săgeata lor la o înălțime atît de mare, ci pentru ca, fixîndu-și o țintă foarte înaltă, s-o atingă pe aceea pe care și-au ales-o" (Principele, VI). In cel mai extins dintre capitolele cărții (XIX, tradus și de Eminescu), esențial
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
care, observînd că ținta pe care vor s-o atingă este prea departe și cunoscînd în același timp pînă unde poate să bată arcul lor, ochesc cu mult mai sus decît este ținta adevărată, dar aceasta nu pentru ca să ajungă cu săgeata lor la o înălțime atît de mare, ci pentru ca, fixîndu-și o țintă foarte înaltă, s-o atingă pe aceea pe care și-au ales-o. Spun, deci, cu privire la principatele cu totul noi, în care principele este nou, că greutățile întîmpinate
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
mărturiile lui Matei; pentru a doua parte, cea negativă, el preferă explicația lui Ioan. Diavolul îl prinde pe Iuda neprotejat de „scutul credinței”. Pavel spune în Ef. 6,16: „În toate luați scutul credinței cu care veți putea stinge toate săgețile arzătoare ale celui rău”. Origen pleacă de la versetul paulinic pentru a dezghioca misterul trădării lui Iuda. Diavolul țintește în inima ucenicului când acesta bâjbâie între credință și necredință. Scena hotărâtoare se petrece la Cină: Isus îi oferă „bucata de pâine
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
impune o incursiune de ordin filologic, fără a pune însă total între paranteze teologia. Mă voi opri asupra câtorva termeni-cheie. Hamartanein Contexte precreștine • Sensul inițial este acela de „a greși ținta”; în Iliada există un compus, aphamartano (5,287). O săgeată ori o suliță este deviată, fără a se menționa cauza: intervenție divină cel mai des, dar și eroare umană, provocată însă tot de zei; 11,233 sau 8,331. • Tot la Homer apar sensurile următoare: „a nu se întâlni”, așadar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
-i așa ? V-ați întâlnit în oraș sau în gară ? Dragoș gândește: "Ce-o fi apucat-o să fie atât de vorbăreață ? Uneori nu scoate într-o zi atâtea vorbe câte a scos acum... Și între-bările ei sunt ca niște săgeți otrăvite. O știu intuitivă, dar nici chiar așa... I-a și analizat îmbrăcămintea, încălțămintea... Ce ți-i și cu femeile astea... Ia să încerc eu să schimb subiectul." Ștefano, aș mânca o tochitură cu brânză de putină și mămăliguță cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
locuri iscusit de el alese, că nici nu știi de unde vine prăpădul, slăvite Rex. Trufașul Rex, deși i-a pus palma pe creștet în momentul îngenuncherii ca semn al acceptării gestului de supunere, a privit spusele însoțitorului ca pe niște săgeți îndreptate către zona inimii. Cuum, cuum, hatmane Turculeț? Au oare tu pui la îndoială vrednicia vitejilor mei și iscusința căpitanilor oștirii mele încununate de glorie în bătăliile de la porțile Vienei? Să ai ținere de minte că eu, salvatorul creștinismului, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]