659 matches
-
operație penibilă, n-am să mă pot abține și-am să pufnesc În râs ? Dacă chiar e adevărat că are o relație cu altă femeie și a venit să-mi spună că se Însoară sau ceva de genul ăsta ? Mă săgetează o durere cumplită, pe care mi-o Înăbuș cu greu. Foarte bine, dacă despre asta e vorba... am să-mi păstrez calmul, ca și cum aș fi știut lucrul ăsta tot timpul. Cel mai bine ar fi să pretind că am și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de vânt, cu privirea spre capătul străzii, unde a dispărut mașina lui Jack. Încă Îi mai aud glasul În minte. Încă Îi mai văd chipul. Felul În care se uita la mine, de parcă aș fi devenit, brusc, o străină. Mă săgetează o durere cumplită În tot corpul și Închid ochii, pentru că pur și simplu nu sunt În stare să o suport. Dacă aș putea să dau timpul Înapoi... dacă aș fi fost puțin mai hotărâtă... dacă i-aș fi dat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
a găsit. Sunt căsuța ta, și te primesc cu toată dragostea de care sunt capabilă. Antoniu o să-ți dea flori de glicină, și de prunișor, și ace de pin, ca să te faci bine...,, Douăzeci și unu Lumina dimineții a pătruns prin ferestruică, săgetând lucrurile din Încăpere și dezvăluindu-le consistența jalnică. Antoniu și-a petrecut noaptea dormind iepurește, și tresărind la fiecare mișcare pe care bătrânul tovarăș a făcut-o prin somn, și l-a Învelit cu grijă ori de câte ori pătura a căzut de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
obiect obedient și deocamdată nefolositor. Dintr-odată, totul Își pierde sensul pentru Antoniu, mâinile și picioarele se mișcă independent de creier, se gândește la cărțile care zac În subconștientul lui ca niște crime nemărturisite. O durere scurtă și vie Îl săgetează, se Înconvoaie sub violența ei. Inima a devenit o jucărie, un sac de box În care Antoniu a lovit fără cruțare și fără Încetare atâta amar de ani. A lovit cu sete, dar nu a dat Înapoi. A continuat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
trup al hohotitoarelor raze de soare? ce grădini de subacvatice plante străbateți pentru a ajunge la turbăria ce ne încinge ca o cunună de spini? ce universuri lichide va încarcă de mătăsoase atingeri, de sonuri halucinate, cu trup de pești săgetând labirintic și-n gurile mute ecoul adânc ascunzând? ce gușă de pasăre vă leagănă expert, înainte de-a vă vărsa ca pe un foc ce topește zăpezi și geruri învârtoșate? peste toate, soare sunând înfundat, în căderi neverosimile de cascadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
Și fiindcă în han nu mai era nici un mușteriu, a venit glonț către el. ― Cu ce doriți să vă servesc? - a întrebat ea, prefăcându-se a șterge fața de masă cu șervetul ce îl purta pe braț. Ochii, însă, îl săgetau pe mușteriu ca două sulițe de foc. Lotrul a răspuns calm: ― Vreau o ulcică cu vin roșu, din cel din care bea bărbatul tău, și un copan de pui rumenit, așa ca pentru un om flămând - a răspuns el, învăluind
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mult mai dese decât de obicei. Ceea ce era valabil și pentru mine. Mike a trecut pe lângă noi și a aruncat o privire libidinoasă. Misty l-a urmat relaxată, dar când ne-a văzut pe mine și pe Chris, ne-a săgetat cu o privire atât de înveninată încât aproape că mi-a ars primul strat de piele de pe față. Jenată de parc-am fi fost surprinși in flagrante delicto, m-am tras de lângă Chris. Privată de parfumul lui curat și masculin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
citind pagina cu „Intențiile oferite“, unde oamenii se roagă ca toate lucrurile rele cu care se confruntă să dispară. întotdeauna m-am simțit mai bine aflând că și alți oameni aveau probleme. Din când în când, durerea de măsea mă săgeta din nou. Atunci, îmi apăsam mâna pe falcă, gemând ușor și tânjind după droguri. De fiecare dată când ridicam privirea, descopeream că toți ochii din încăpere erau ațintiți asupra mea. Desigur, atunci când recepționera a zis „Domnul O’Dowd vă așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ceilalți îi vor fi și ei aproape când îi va fi greu. Mai știu că suferea enorm când privea străzile printre gratiile de la geamul camerei lui. Acum va privi de pe acele străzi printre gratii la prietenii lui... Vorbele dirigintelui mă săgetară în creștet. Simțeam că o să-mi lipsească viața de internat, tot vacarmul creat de colegii mei de clasă, șansa de a mai cunoaște tineri ce aveau să se perinde pe acolo, știam că voi suferi după farsele de doi bani
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
lapsusului, ci din cauza pălăriei (deși aș fi putut foarte bine să mă întorc s-o iau sau mai degrabă să cumpăr una nouă). Pe birou, un plic alb, care contrasta violent cu verdele postavului, îmi atrase privirile. Parcă m-a săgetat un curent electric. ― Scrisoarea Mihaelei! Asta trebuie să fie scrisoarea Mihaelei! Plicul nu purta nici o ștampilă poștală. În ce fel ajunsese la mine? ― De unde e asta? am întrebat cameristul. ― A venit azi-dimineață o domnișoară și a adus-o. ― La ce
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mare, acolo într-o altă lume, în lumea subterană a rândurilor dintre scaune, în muțenia ei totală departe de tot ce se petrecea în film. Își amintea de ei cât fuseseră de iuți și de vii, toți acei peștișori care săgetau în toate direcțiile prin apa limpede și puțin adâncă a Prahovei, încercând să scape cu viață... Pe ecran, trupuri de soldați recădeau la pământ rând pe rând, la cea mai mică încercare de a o porni înainte în asalt, și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
respirația atât de mult încât a simțit că se sufocă. Ceva s-a mișcat acolo, într-o latură a grămăjoarei. S-a mișcat, apoi a țâșnit desprinzându-se de grămăjoară. Un peștișor se întorsese la viață și respira cu disperare, săgetând înnebunit prin apă dintr-un perete într-altul al vasului emailat. Dimineața când s-a trezit, ochii i-au căzut pe un bol transparent, așezat pe masă, unde înota liniștit un peștișor gri închis, aproape negru. PE TAMPONUL DIN CAPUL
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ieși în față, așa cum i se ceruse. O fată tremura, înțelegând din grozăvia scenei respective că ceea ce se întâmplă nu poate fi de bine. - Eu sunt, spuse Elefterie, vesel, breaz, frumos, dârz, imberb. Eu sunt. - Vino-ncoace, îi porunci celălalt, săgetându-l cu o privire desprinsă parcă dintr-un film de groază. Puștiul se apropie. Ochii lui Mircea Cârpenișteanu nu vesteau însă nimic bun. Cuțitul cu atât mai puțin. - Domnule? făcu Elefterie. - Nici un domnule. De ce scrii mai bine decât mine? De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
îmi era chiar frică, pentru că nu îi făcusem absolut nici un rău acestei așa-zise scriitoare. Am căutat sprijin în ochii lui Maro, care era peste măsură de înfuriat. Euripide jubila, frecându-și mâinile cu satisfacție, în vreme ce privirile celorlalți oameni mă săgetau furioase. - Vă rog foarte mult să-l lăsați în pace, spuse răspicat cel pe care acum simțeam că îl pot numi prietenul meu, altfel se lasă cu un scandal monstru, cum n-ați văzut în viața dumneavoastră. Sau vreți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
S-a odihnit într-un cadru natural nemaipomenit, a citit mai multe cărți bune, s-a relaxat simțind cum muntele i-a intrat tot timpul în cameră cu toate minunile lui. Să dormi cu geamul deschis și să te trezești săgetată de razele blânde ale soarelui, să asculți concertele în primă audiție ale diverselor păsărele, să sorbi cu sete aerul tare, ozonat, filtrat prin verdele cetinei de brad, ce poate fi mai minunat! - gândea Ina în clipele ei de reflecție. În
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ceva? — Nu te mai preface... Oricine altcineva, numai tu să nu mă minți. Te rog. — Și cum a ajuns acel Vasile Moare să fie invitat la masa porcilor ălora? — Nu știu, Ionela, nu-mi spui tu? — De unde știi? l-a săgetat Ionela cu privirea, așezân du-se lângă el pe covor - și parcă avea o siluetă de cocor. — Ce să știu? Că vreau să mă căsătoresc cu Lucian, băiatul lui Parolică. Ești gelos, asta e... — Tu să te căsătorești cu individul
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
mâini, simțindu-i netezimea de porțelan a obrajilor, și i-am atins cu degetele cicatricele de pe buze și obraji. Pielea lui Vaughan părea acoperită cu solzi de aur metalic, iar punctele de sudoare de pe brațele și de pe gâtul lui îmi săgetau ochii. Am ezitat la gândul unei lupte cu creatura aceea aurie, urâtă, înfrumusețată doar de cicatricele și rănile pe care le purta. Mi-am plimbat gura peste cicatricele de pe buzele sale, pipăind cu limba după acele elemente familiare ale tablourilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de zbor și de dor... Anotimp alb Șuierat de vânt, Despletit de ploaie, Rob pentru cuvânt Ard în dor, văpaie. Urlă-n mine timpul Să-l slobod să plece, Alb mi-e anotimpul, Cine m-o petrece? Vulturii-au pierit Săgetați devreme, Codrul ruginit Sub omături geme. Dusă mi-i iubirea Către alt meleag, Numai amintirea Mi-a rămas pe prag, Să îmi amintească Despre tot și toate Și să mă petreacă, Mire, către moarte... Dormi Dormi fată frumoasă, dormi... Afară
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
doar Stalin era în stare să închidă oamenii în lagăre și să-i extermine... Despre nemți toți și-au închipuit că sunt oameni civilizați și că nu sunt în stare de asemenea fapte... Dar dumneavoastră ce credeți?... întrebă medicul Gutman, săgetându-l cu o privire ușor ostilă pe Ticu prin lentilele rotunde și groase ale ochelarilor săi. Și genocidul armean a ajuns la cunoștința opiniei publice europene mai târziu, și totuși a existat!... Văzând că remarcile sale nu fuseseră bine primite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în prăpastie s-a reîntors chiar în mâna lui David, care, crezând că acest lucru nemaipomenit s-a întâmplat datorită Zânei, a continuat să meargă mai departe având alături sabia și toiagul magic. Deodată, la o cotitură, o lumină orbitoare săgetează din cer ca o scânteie în miez de noapte și îi luminează voinicului nostru o cărare scurtă către copacul fermecat. Era atât de mirifică culoarea și blândețea florilor din copac! Mireasma lor se strecura lin pe sub nările sale, părea ca
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mâna Îi alerga la mânerul armei. Veniero fusese luat prin surprindere și reacționă cu o clipă În Întârziere, acordându-i timpul necesar de a Încerca un atac la față, În timp ce cu mana stângă Îi Înșfăca brațul drept, imobilizându-l. Lama săgetă spre gâtul adversarului, parcurgând un semicerc. Nimerise ținta imediat sub ureche, dar arma fusese respinsă de ceva. Probabil că Veniero purta un guler din oțel care oprise lovitura mortală. Dintr-o săritură, poetul ridică din nou mâna, de astă dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
domnu' d'Arrast, tu prea greu, râdea și șoferul, fără să se poată opri. Mașina luase oarecare viteză. Gonea printre ziduri înalte de arbori și de vegetație luxuriantă, învăluită într-o mireasmă molatică și dulceagă. Muște luminoase își încrucișau zborul, săgetând fără odihnă întunericul pădurii și, la răstimpuri, păsări cu ochi roșii se izbeau pentru o clipă de parbrizul mașinii. Uneori, un urlet ciudat venea până la ei din străfundurile nopții, și atunci șoferul își privea vecinul, holbându-și ochii în modul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
pătrunzând în Polar Palace în mijlocul unei liote de copii. Am sprintat spre ușa de la intrare și am deschis-o, cu gândul să acționez calm și cu grijă. Aerul rece m-a năucit. Lumina puternică, reflectată de gheața patinoarului mi-a săgetat ochii. Mi-am dus mâna streașină la ochi, m-am uitat în jur și am văzut niște fiorduri făcute dintr-o combinație de hârtie, clei și apă și un chioșc în formă de iglu unde se vindeau gustări. Câțiva copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
barbă. Orchard rânjea disprețuitor, cu capul aplecat într-o parte, ca și cum coafura lui pomădată ar fi atârnat prea greu. Doar Charles Issler părea suficient de lucid să poată înțelege situația în care se afla. Își frământa neliniștit mâinile și ne săgeta cu privirea când pe Fritzie, când pe mine. Fritzie scoase din buzunar o rolă de bandă adezivă și mi-o aruncă. — Prinde cazierele pe perete, lângă cârlige. În ordine alfabetică, dintr-un cap într-altul. M-am executat, observând între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
încălcasem? Decența unui azil prăpădit? Nu mai eram la școala de corecție, nici la pușcărie ca să ascult de ordine. Și uitase Moașa că venise să mi se arunce în brațe? Sau tocmai de aceea...? Era geloasă?... O îndoială m-a săgetat prin inimă. Era geloasă pe mine sau pe Laura? Când i-am relatat incidentul, Dinu n-a părut deloc mirat. — E chiar firesc, zise el. Afrodita e o zeiță subversivă. Tot de la Dinu am aflat un amănunt curios; că nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]