638 matches
-
ușă (pe care insistă că nu le-a făcut el), iar când pusese mâna pe clanță, aceasta era udă. - Cineva a murdărit-o, zise el, scuturându-se scârbit. Mi-am ridicat privirea din ziare și am văzut-o pe Jayne săgetându-mă cu privirea, în timp ce îl întreba: - Ce vrei să spui, dragă? Dar ca de obicei, atunci când Robby era rugat să furnizeze detalii, se dezumflă și rămase tăcut. Mi-am revenit și m-am gândit la o întrebare care nu necesita
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
când ajunse la o propoziție anume se albi și mă fixă atent din locul în care se afla. În acest timp admiram distrat un cactus pitic de pe raft, îngânând pierdut, așteptând. - Acest vis pare foarte, foarte fals, domnule Ellis. Mă săgetă cu privirea, suspicioasă. Cred că ați inventat acest vis. - Cum vă permiteți! M-am ridicat în capul oaselor - o postură pe care mi-am dat seama că o adoptam destul de des în cabinetul ei. - Vă așteptați să cred acest vis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
sora mea, l-am auzit de pe bancheta din spate. - Nici eu nu sunt chiar tatăl ei, i-am spus. Dar asta n-are nimic de-a face cu ce te-am rugat. M-am uitat în oglinda retrovizoare. Robby mă săgeta cu privirea, având o sprânceană ridicată, în timp ce trăgea de gulerul jerseului de lână pe care, eram sigur, Jayne îl forțase să-l îmbrace. - Văd că ești foarte rece și distant astăzi, am spus. - Vreau o alocație mai mare, a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
trădat pe toți. - Ești atât de sentimental, zise ea, strâmbându-se. - Jayne, m-ai luat în lumea ta din propriile tale motive egoiste. N-ai făcut-o de dragul lui Robby. Gura i se deschise larg, din cauza șocului. Dădeam din cap, săgetând-o cu privirea. - M-ai luat înapoi de dragul tău. Pentru că tu mă vroiai. Întotdeauna ai vrut asta. Și nu suporți faptul că simți așa. M-am întors la tine pentru că ai vrut-o, iar asta avea foarte puțin de-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
toate bortele gardului. Numai un băiat deschidea o gaură, ca să privească ce se petrece în uliță. Ș-atunci văzând că trece un om care ducea în spate o femeie, și bea din când în când dintr-o sticlă, l-a săgetat privirea omului aceluia. Vâlcof se luptă cu un balaur și-l omoară cu cața. Întâlnește în districtul Praradia, în valea Chesme, lupi cu gurile legate. Ca să fie om vrednic, a mâncat inimă de balaur și de șerpe care se chiamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
parte după ce i s-a zdrobit capul. Porțile de aur, argint, aramă și fier sunt deschise celor patru vânturi. Rămășițele împăratului vechi nu s-au mai găsit. Statui de episcopi și sfinți prin colțurile cetății și biserica improvizată în mauzoleu. Săgetează cu trufie spre cer o clopotniță a bisericii nouă. Dar pare să fi sosit timpul ca să se adaoge și ea rămășițelor trecutului. Am băgat de samă Că minciuna nu plătește vamă. Calul hrănește-l ca pe un frate Apoi încalecă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
poruncesc tovarășului Ghiță Adămoaia o garafă de vin. Mă uit împrejur. N-apuc să văd bine ce prietini aș putea avea la un pahar de vin. Cânta o muiere din harmonică și din gură. Cum am auzit-o m-a săgetat în inimă. Nu-mi mai este foame; nu-mi mai este sete. Simt, oameni buni dragii mei, o plăcere ca-n tinereță. Mă dau mai aproape, la altă masă. Ghiță Adămoaia îmi aduce garafa de vin. Beau un pahar, ascult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de rezultatul bătăliei: „După patru ceasuri de măcel îngrozitor lupta a încetat fără să se fi declarat într-o parte biruința, ceea ce transpiră și din cronicile noastre care afirmă numai că „mare mulțime dintr-înșii fură omorâți”. Însuși craiul fu săgetat atunci în luptă și astfel rușinați se întoarseră pe altă cale mai scurtă. Amândouă armatele obosite și decimate de măcelul îngrozitor au încetat lupta deodată”. Și, adaugă I. Ursu, lupta trebuie privită „ca o baie de sânge, care s-a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
gândul lui Dumnezeu cu Ștefan voievod și a năvălit noaptea asupra ungurilor la Baia. Și i-a dat Dumnezeu în mâinile lui Ștefan voievod și ale oștii sale, și mare mulțime dintre dânșii au fost uciși. Și craiul a fost săgetat atunci în luptă. Și astfel s-au întors rușinați pe altă cale mai scurtă, și nu a fost cum gândiseră ei, ci s-a întâmplat cum a fost voia lui Dumnezeu, Părintele atotțiitor”. La 5 februarie 1468, Ștefan cel Mare
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în urmă, o biruință care salvase Ungaria”. I. Ursu considera că pentru apărarea țării în fața agresiunii turcești, „Pentru acest ideal, el n-a rezistat să-și sacrifice mândria personală și să satisfacă vanitatea medievală a aceluia, pe care l-a săgetat la Baia”. De fapt, Ștefan cel Mare a făcut o singură concesie: nu se mai intitulează „domn prin grația lui Dumnezeu”, ci numai voievod și „dominus terre Moldaviensis”, adică stăpânul țării, a cărui autoritate nu-i este conferită de un
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pentru moldoveni să-i atace, așa cum o făcuseră și, în 1410, cu teutonii la Marienburg: au simulat un atac, după care au rupt-o la fugă, teutonii i-au urmărit și, când au ajuns la o pădurice, moldovenii i-au săgetat și le-au provocat mari pierderi. O tactică privită cu admirație de martorii acțiunii. Lucrurile trebuie să se fi petrecut la fel și în Codrii Cosminului. Două fapte ne fac să credem că s-a întâmplat așa. Moldovenii i-au
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
traseu vertical revigorează ființa lumii și provoacă întoarcerile la faza incipientă a fertilității universului - copac. Și feciorul care aude plângerea copacului lumii devastat periodic apucă pe un drum mitic, sub protecție solară: „Lua arcul încordat,/ Cel ce-i bun de săgetat,/ Și-o sicreată/ De săgeată./ Toate-n brațe le lua,/ Cărăruia apuca,/ Cărăruia cam sub soare,/ Ca să meargă-n vad la mare” (Dobrogea). Tot pe un drum, ceva mai mic, li se revelau și neofiților din triburile Zuin, Wiradjuri, Kamilaroi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de curea. Gilbert Durand consideră legarea o „pedeapsă vremelnică”, dar și „un arhetip al propriei situații a omului în lume”, ceea ce explică întrucâtva indicațiile primite de flăcăul vânător chiar de la leu: „- Lasă-te tu de luptat,/ Și pe mine de săgetat/ Și mă leagă de cureară/ Și mă du pe ulicioară” (CasimceaTulcea). Asemenea cerbului care își dezvăluie funcția de revigorare prin sacrificiu, leul devine aici maestru inițiator pentru voinicul care i-a ținut piept. Regimul vânătorii leului este diferit însă și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în plus legătura totemică cu flăcăul prin receptivitatea inversată, la lauda acestuia: „- Cum eu, maica mea,/ Cum eu iarb-aș paște,/ Și muguri m-oi rupe,/ Și apă m-oi bea?/ Ion bun bărbatu/ El s-a lăudatu/ Că m-o săgeta/ În cel vârfuț de munte/ De mia de sute” (Lipova - Arad). Cerbul va fi săgetat la izvor, fiindcă spațiul are atât o conotație nefastă dată de tranziția între acvatic și teluric, cât și o funcție pragmatică: momentul adăpării dă ocazia
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mea,/ Cum eu iarb-aș paște,/ Și muguri m-oi rupe,/ Și apă m-oi bea?/ Ion bun bărbatu/ El s-a lăudatu/ Că m-o săgeta/ În cel vârfuț de munte/ De mia de sute” (Lipova - Arad). Cerbul va fi săgetat la izvor, fiindcă spațiul are atât o conotație nefastă dată de tranziția între acvatic și teluric, cât și o funcție pragmatică: momentul adăpării dă ocazia „prădătorilor” să înșele vigilența animalelor. Uniunea cerb-vânător nu poate sfârși decât prin identificarea celor doi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
acvatice, predestinate a eroului. El apare sub protecția mării, fapt ce îl va ajuta să depășească proba inițiatică. „Duhul de mare” surprins de tânărul arcaș vorbește dublului său uman și scapă oferindu-i sora drept ibovnică: „-Stai FătFrumos,/ Nu mă săgeta,/ Căci noi am fost nouă frați,/ Câte-și nouă săgetați,/ Numai eu și-o sor mai mică,/ Cu soarele potrivită,/ Fi-ți-ar ție dăruită.”( Grădiștea - Ialomița) sau fălindu-se cu natura sa eternă: „-Niță nu mă săgeta,/ Că degeaba
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ce îl va ajuta să depășească proba inițiatică. „Duhul de mare” surprins de tânărul arcaș vorbește dublului său uman și scapă oferindu-i sora drept ibovnică: „-Stai FătFrumos,/ Nu mă săgeta,/ Căci noi am fost nouă frați,/ Câte-și nouă săgetați,/ Numai eu și-o sor mai mică,/ Cu soarele potrivită,/ Fi-ți-ar ție dăruită.”( Grădiștea - Ialomița) sau fălindu-se cu natura sa eternă: „-Niță nu mă săgeta,/ Că degeaba te silești,/ Pe noi să ne prăpădești;/ Căci noi sîntem
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Nu mă săgeta,/ Căci noi am fost nouă frați,/ Câte-și nouă săgetați,/ Numai eu și-o sor mai mică,/ Cu soarele potrivită,/ Fi-ți-ar ție dăruită.”( Grădiștea - Ialomița) sau fălindu-se cu natura sa eternă: „-Niță nu mă săgeta,/ Că degeaba te silești,/ Pe noi să ne prăpădești;/ Căci noi sîntem vro nouă frați,/ Ce am fost toți săgetați,/ Dar nici unul n-au murit,/ Căci în mare ne-am dosit.”(T. Vladimirescu - Tulcea). Numărul fraților, recurent în acest tip
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
împărtășanie din trupul divin, așezată la temelia lumii. Leul îl învață pe flăcău modalitatea prin care poate supune haosul imanent, precum și dobândirea recunoașterii sociale, datorată contagiunii dintre profan și energiile sălbatice: „- Lasă-te tu de luptat/ Și pe mine de săgetat/ Și mă leagă de cureară/ Și mă du pe ulicioară,/ Pe ulița grecilor,/ În cinstea fetelor,/ În ciuda nevestelor./ Și cînd te-or vedea,/ Pe tine te-or lăudară” (Casimcea - Tulcea). Monstru devorator din aceeași clasă cu lupul, de care îl
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de a anticipa finalitatea maritală. Alte colinde dau leului și dulfului biruiți un rol marital; sora mai mică a fiarelor este oferită flăcăului, ca semn al supunerii totale în fața întemeietorului, ce convertește astfel forța zămislitoare din sacru: „- Nu ne, Ioane săgetară/ C-am o sor’ foarte frumoasă,/ Și e sor’ cu soarele,/ Are-o mână ca și-o zână,/ Cu cumpătu de albină,/ Eu cu ea te-oi dărui” (Bumbuiești - Vâlcea). Înrudirea cu soarele, atributele divine și calitățile preluate de la o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în geografia umană, face să transpară gestul imediat următor inițierii. „Satele cu fetele”, la fel cu „horile de fete mari”, marchează atât reînscrierea în uman și acceptarea în societate, cât și alegerea miresei. Când vine de pe tărâmul celălalt, unde a săgetat cerbul sau a tăiat capul șarpelui, drumul eroului duce irevocabil spre aleasa lui. Traseul inițiatic nu este complet în absența miresei, funcția revelațiilor sacre este de a face cuplul să zămislească sub influența puterilor mitice și astfel să contamineze lumea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
până ce uiți totul, de la mână pân’ la gură. Dacă nu le notezi atunci când îți vin, ideile deștepte se duc la alții. Am regăsit câteva dintre ideile pe care nu le-am însemnat în carnet chiar în clipa când mi-au săgetat mintea la scriitori din Japonia, Insulele Maldive, Rusia, Venezuela și Alaska. Bravo lor că au avut pixul și carnetul cu ei! Mi le-au furat prin telepatie, de la distanță! Prudent, am apucat ideea de coadă și am întrebat mai mulți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
dormim pe gratis. Așa că am poposit În Benjamín Zorilla și ne-am instalat confortabil Într-o Încăpere din gară. Am dormit neîntorși. Ne-am trezit devreme În dimineața următoare, dar cînd am plecat să aduc apă pentru mate, m-a săgetat o senzație ciudată prin tot corpul, urmată de un tremurat prelung. După zece minute, tremuram fără să mă pot controla, de parcă aș fi fost posedat. Pastilele de chinină pe care le aveam la mine nu au adus nici o schimbare, Îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
La prima masă, cu toate că nu mâncasem de aproape 24 de ore, sau poate tocmai de aceea, dar mai cu seamă din cauza pre siunii nervoase interioare, nu mi-a fost foame deloc și am refuzat mâncarea... și, deodată, un gând mă săgetă: actul demonstrativ pe care mă simțeam obligat să-l fac în chip necesar era aici, la îndemâna mea: greva foamei! În ziua aceea am refuzat toate cele trei mese, fără vreun efort deosebit. Iar în ziua următoare, conform unui mecanism biolo
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
prăbușite. Sandu era mai puternic așa a fost toată viața și s-a ridicat mai iute. Eu, încercând să mă sprijin pe piciorul drept pentru a mă ridica, am fost străpuns de o durere atât de ascuțită care m-a săgetat prin tot piciorul, până în inimă. În cădere, una dintre articulații, un ligament, suferise o întindere din cauza călcării incorecte și acum glezna mă durea îngrozitor. Mă străduiam din răsputeri să mă ridic. Încetineala revenirii mele în poziție verticală a generat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]