1,226 matches
-
decît în zori, cînd ieși pe punte: Flask îi povesti totul, adăugînd și interpretările mai sinistre date de oameni. Ahab avu un rîs găunos, după care explică în felul următor minunea: Insulele acelea stîncoase, pe lîngă care trecuse corabia, erau sălașul unei mari colonii de foci și pe semne că unele foci mai tinere, care-și pierduseră mamele, ori poate unele mame care-și pierduseră puii, se apropiaseră de vas și-l însoțiseră un timp, scoțînd țipetele și gemetele acelea aproape
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
veridice (inspirate de Dumnezeu) și visele mincinoase (inspirate de demoni). Primele sunt clare, pozitive și au personaje binevoitoare (membri ai familiei, oameni sfinți), celelalte sunt absurde, confuze și negative. Mitologia greco-romană consideră, în aceeași manieră, că visele, direct ieșite din sălașul lui Hypnos, trec de două uși: una făcută din coarne de animale, pentru visele veridice, și alta din fildeș, pentru visele mincinoase. Freud nu recunoaște valoarea divinatorie sau profetică a visului; cel puțin, după cum vom vedea mai încolo, dacă ia
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
formulare, Freud explică principala funcție a visului. Vom vedea că, în realitate, lucrurile sunt mai complexe, dar, în principiu, este adevărat că visul intervine ca realizare a unei dorințe. Studiind procesul refulării, am constatat că dorințele nesatisfăcute, interzise își găsesc sălaș în această regiune psihică numită inconștient. Însă conținuturile în discuție nu mor, ci rămân active. Sunt doar exilate în adâncul psihicului nostru. Astfel, pulsiunile refulate caută să se disipeze în afară, și să acceadă la nivelul conștient. Diferitele procedee psihice
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
frivolă. Câine Câinele beneficiază, în general, de o imagine pozitivă. Este apreciat, chiar venerat în numeroase tradiții, pentru calitățile sale de apărător, de companion fidel și de ghid. Este prin excelență animalul psihopomp, adică cel care conduce sufletul defunctului până în sălașul etern. În vis, poate să semnifice următoarele două aspecte: - dacă este prietenos, exprimă sentimentul de încredere al celui ce visează, calitatea mediului în care trăiește, siguranță în ceea ce face și că merge pe drumul cel bun, la fel ca nevăzătorul
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
ziua scursă și deci trecutul. Dreapta și stânga constituie, în plus, orientări politice și pot avea un sens și la acest nivel în vis, mai ales pentru un subiect interesat sau direct implicat în acest domeniu. Sus, jos Înaltul este sălașul zeilor, al ființelor superioare, al îngerilor, al sufletelor celor drepți care au ajuns în paradis. Josul este teritoriul oamenilor, al ființelor malefice și al demonilor (infern). Într-o abordare mai puțin religioasă, înaltul își păstrează semnificația pozitivă de ambiție, de
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
banii; apoi „a plecat și s-a spânzurat”. Luca oferă o altă versiune asupra morții lui Iuda, Întrucât el are o altă viziune asupra actului Însuși comis de acesta. Pentru el, ne amintim, Iuda Încarnează a patra ispită; apostolul devine sălaș al Satanei. Prin urmare, moartea sa echivalează cu distrugerea diavolului dinlăuntru, ea trebuie să aibă „spectaculozitatea”, intensitatea dramatică și caracterul respingător al unui exorcism satanicid. Mai mult, imaginarul lucanian, de tip păgân, nu concepe ideea de punițiune divină separată de
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
După trei zile Demetrios (din Phaleron), luându-i și ducându-i peste cele șapte stadii de mare până la insulă, după ce i-a trecut podul și au Înaintat către latura dinspre nord, Îi adună Într-o locuință pregătită chiar lângă țărm (sălaș minunat și tare liniștit!), Îi Îmbie pe acei oameni Înțelepți să purceadă la realizarea traducerii. [Și le spune că] dacă vor avea nevoie de ceva, să binevoiască să-i ceară. 302 Iar aceia lucrau punând [versiunile fiecăruia] de acord prin
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
În fiecare zi, Dorotheos le pregătea aceleași feluri de mâncare cu ale regelui, căci așa primise poruncă. Tot În fiecare zi, odată cu zorii, ei se Înfățișau la palat și, după ce-l salutau pe rege, erau lăsați să se Întoarcă la sălașul lor. 305 Curățindu-și mâinile În apa mării și rugându-se lui Dumnezeu - obiceiul tuturor iudeilor -, se Înhămau iarăși la citirea și lămurirea fiecărui [pasaj din Scriptură]. 306 I-am Întrebat și despre aceasta, anume, de ce Își spală mâinile În timp ce
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
principelui îi trebuie câteva se cunde să înțeleagă. Când în sfârșit pricepe, își plesnește zgomo tos palmele și hohotește: — Și-a găsit o sirenă, deci? Nu așteaptă vreo încuviințare. — Nu-i de mirare, doar dincolo de Vezuviu e promontoriul Minervei, odinioară sălașul sirenelor... Își dă seama că veselia lui e deplasată și se oprește îmbufnat. Se răstește apoi, hachițos: — De cine s-a îndrăgostit? De cineva de care nu-i era permis, bănuiesc? Ianuarius aprobă din cap, fără să-și ridice ochii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu seduce... Atunci ce mama mă-sii face? înjură Fulcinius copios în sinea sa. — Dragostea ei nu e nici dereglată, nici lascivă, ci serioasă, continuă molcom bătrânul. Așa ca pentru mine, se autoironizează. Conchide cu un oftat: — Corpul ei este sălașul frumuseții pure și nemuritoare. Se ridică greoi. Îi dă ocol celuilalt, țintuindu-l încruntat pe sub sprâncene: — Ție și lui Flaccus nu vă e frică să aruncați asupra unui senator, terfelindu-i onoarea, acuze pe care alții vi le-ar putea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
după aceea, în pliscurile lor galbene sclipea câte un peștișor argintiu. Când oboseau să înoate, își răsfirau larg aripile și își curățau penele cu ciocul. Nu știa dincotro veniseră aceste păsări și de ce aleseseră un lac așa de mic drept sălaș pentru iarna cea lungă, dar fără îndoială că în timpul călătoriei unele dintre ele muriseră sleite de foame și rămase fără puteri. Păsările acestea, murmură samuraiul clipind din ochi, vor fi străbătut și ele întinsul mărilor și vor fi văzut multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
trup, ca un strugur de lână. Îl purta prin luncile de țesături și parcă mai degrabă mielușelul era păstorul, căci el privea doar, iar copilașul păștea covorul, mozolind. Acolo s-a rătăcit prin codrul picioarelor de scaune și de măsuțe, sălaș al urșilor, al lupilor, al tigrilor și al altor sălbăticiuni de pâslă sau carton. Acolo a privit cele dintâi păsări și a ascultat cele dintâi ciripiri: muștele cu bâzâitul lor. Acolo s-a trudit zadarnic să treacă dealurile taburetelor, pe sub
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Când ajunse la luminiș, își dădu seama că galeria străpungea întreg muntele, ajungând pe versantul opus, unde era o altă intrare în peșteră, mare și însorită, dar care era inaccesibilă, fiind suspendată deasupra unei prăpăstii abrupte. Aici își avea Pimen sălașul. O bisericuță mică și albă, strălucind plină de rouă în soarele dimineții, o chilioară alături, o vatră, o capră de lapte și câteva răsaduri de legume crescute pe puținul pământ adus de vânturi pe stâncă. Părea un cuibar de acvilă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
netencuit. Nimeni nu vorbea. în vreme ce afară ploaia biciuia valea, în căsuță singurele zgomote erau pașii târșâiți ai femeii și clinchetul vaselor de sticlă din care Malaberga turna în oală substanțe misterioase; iar din fiertură ieșeau mirosuri înțepătoare și aburi unduitori. Sălașul sărăcăcios părea stăpânit de o atmosferă apăsătoare și aproape paralizantă, pe care cu siguranță o răspândea descântătoarea. La un moment dat, toți se porniră să urmărească năuci mișcările unui gândac de bucătărie, care, după ce zăbovise o vreme îndelungată pe marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
întrebe dacă acei ochi se închiseseră vreodată de plăcere. Ei da, sigur că da! Și totuși... Era ciudat cum încă de la început nu arătase niciun fel de teamă la vederea războinicilor cu o înfățișare nicidecum liniștitoare care dăduseră buzna în sălașul ei: nici fețele lor feroce, nici armele, nici măcar stropii de sânge rămași pe haine după scurta înfruntare de cu o zi înainte, cu bagauzii, n-aveau darul s-o impresioneze. Mai mult, după cum vedea bine, ținea perfect sub control situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
minți și îi înjura cu foc când pe Magister militum, când pe Aulus Sebastianus, care, bucuros că mergea spre Aureliana, îi încredințase sarcina aceea înfiorătoare de a-i instrui pe voluntari. De ore întregi, în luminișul larg, nu departe de sălașul lui Ambarrus, căuta să deprindă cu un marș cât de cât ordonat toată grămada aceea de zdrențăroși ce nu erau dispuși să depună nici cel mai mic efort și căreia căpetenia lor îi pusese pretențiosul nume de „Legiunea Bagaudica“. Membrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Când ajunse la luminiș, își dădu seama că galeria străpungea întreg muntele, ajungând pe versantul opus, unde era o altă intrare în peșteră, mare și însorită, dar care era inaccesibilă, fiind suspendată deasupra unei prăpăstii abrupte. Aici își avea Pimen sălașul. O bisericuță mică și albă, strălucind plină de rouă în soarele dimineții, o chilioară alături, o vatră, o capră de lapte și câteva răsaduri de legume crescute pe puținul pământ adus de vânturi pe stâncă. Părea un cuibar de acvilă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
se sperie de-a binelea. Cu un oaspete care vede prin tine ca prin sită nu e de glumit. În plus, el Îi vorbise despre nu știu ce cochilii. Ea mai degrabă și-l Închipuia ca pe-un păianjen ce-și avea sălaș Într-o gaură neagră a vreunei galaxii Îndepărtate, de unde ieșea noaptea ca să-și potolească foamea ancestrală cu sufletele pierdute ale muritorilor, nu ca pe o făptură gingașă și nevinovată cum e melcul, care-și târăște căsuța dintr-un loc În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
lăcomiei, nu scutură nucii. venind din a toamnei copilărie, sub o stea rătăcitoare, se naște poetul. aidoma unei cadâne, fântâna privirea-și ascunde sub vălul de sălcii. galeată nu-i: printre fluierăturile mierle-i uitată. miresme de pepene galben adumbresc sălașele somnului. deja ninge în dormitorul copiilor? luna mirată trage cu ochiul: aș merge și eu la zbenguială, mă zgârâie cam tare acest tradafir din fereastră. un câine mare ciobănesc doarme pe cojocul din mijlocul stânei. iarna va fi blândă? iarna
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
negre pe cer. Îl știam și pe Neculai Dragoș singur. Avusese el o femeie acolo unde fusese, la o moșie pe malul Prutului, dar la mine venise singur și, ducându-și calul de frâu, în fiecare sară urca tăcut spre sălașul lui. Dar într-un rând mă repezii până la Iași, ca să mă mai răzbun pe zilele de singurătate și, când mă întorceam, cum veneam în trăsură spre casă, văd că, sub mori, îmi iese vătaful înainte cu pălăria de paie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
La una din ferestruici cineva stătea și privea; nu se vedea cine, dar se ghiceau acolo doi ochi iscoditori. Neculai Dragoș făcu un pas înapoi, cu capu-n piept: parcă voia să se hotărască, să se urce pe muncel, la sălașul lui. Apoi, fără nici un cuvânt, se luă repede în urma trăsurii mele. Abia intrasem în odaie, și mă scuturam de colb, și deschise și el ușa. Rămase în picioare înainte-mi, țintindu-mă cu ochii lui mici, negri. — Ce este, Neculai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ieșise iar în potecă și călcase cu luare-aminte neclintită jumătate de ceas, se mai opri un răstimp ca să numere înstelările proaspete ale haitei de lupi. Erau opt indivizi: îi cunoștea. Sosiseră după viscolul neașteptat de la 9 a lunii. Acum ocoleau sălașurile ciutelor; de bună-samă chibzuiseră un plan și se aflau așezați undeva în bătaie și la vânat; deoarece lupii vânează întocmai ca și noi: unii ocolesc ciutele ori căprioarele mânându-le, iar alții stau în țiitori și le atacă. Țin socoteală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
care n-au călcat niciodată? Doar vreun țigan păcătos s-ar putea îndeletnici cu asemenea șfert împuțit al unui cal căzut de bătrâneță. Iar țigan, pe aceste meleaguri, n-a văzut nimene de când țin minte oamenii. Mai departe decât Șugag, sălașurile acestea pribege nu îndrăznesc să intre pe valea Frumoasei. „Nu poate fi nimeni, asta-i judecata polițistului“, zâmbește o clipă Culi. „Acest hochstand e un ascunziș într-o taină de codri și numai trei oameni îl cunosc“. Alta nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
noastre de la sărbători. Tare m-am depărtat și m-am pustiit eu aici. Bătrâna a urmat a vorbi ca să-și răscumpere atâtea tăceri și gânduri. Pe urmă a lăsat pe domni să se hodinească. Odaia aceea de oaspeți era vechi sălaș al vânătorilor. Pe păreții albi, suveniruri fotografice și trofee. Icoanele se aflau împodobite cu soare imobilizat în cununiți de siminoc. Asupra unora dintre portrete vegheau buchete sure din alte veri. Scafandrii regretului scoborau în marea acelui trecut pierit odată cu primăverile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Vitellius cei doi mesageri trimiși dincolo de Rhenus ca s-o aducă pe vrăjitoare. Spuseră că refuzase să-i urmeze. Adăugară cu hotărâre, dar plini de respect, că vrăjitoarea - după cum știau cu toții - nu ieșea niciodată din pădure, care era templul și sălașul ei, și că toți cei ce doreau să-i vorbească trebuiau să meargă la ea. Chiar și cel mai puternic om din lume, chiar și împăratul ales de legiuni, care acum era gata să cucerească Roma și întregul Imperiu. Trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]