728 matches
-
portretele făcute lui însuși este cel din Geniu pustiu: Era frumos, d-o frumusețe demonică. Asupra feței sale palide, musculoase, espresive, se ridica o frunte senină și rece ca cugetarea unui filozof. Iar asupra frunței se zburlea cu o genialitate sălbatecă părul său negru-strălucit, ce cădea pe niște umeri compacți și bine făcuți. Ochii săi mari, caprii, ardeau ca un foc negru sub niște mari sprâncene stufoase și îmbinate, iar buzele strâns lipite, vinete, erau de-o asprime rară. Ai fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
învăluitoare, dând senzația omenescă altfel, că moartea ca și iubirea sunt imprevizibile. Alteori, sunetul cornului ia proporții mitice, în așa fel încât totul pare bulversat în natura întreagă; animalele au presimțiri apocaliptice: Din codri singurateci un corn părea că sună./ Sălbatecele turme la țărmuri se adună./ Din stuful de pe mlaștini, din valurile ierbii/ Și din poteci de codru vin ciutele și cerbii,/ Iar caii albi ai mării și zimbrii zânei Dochii/ Întind spre apă gâtul, la cer înalță ochii 189. Buciumul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
dragoste din care nu reiese întotdeauna limpede cât îi aparține mamei și cât iubitei 313. Mai mult decât atât, Ieronim se familiariză [...] cu micul imperiu, era ca acasă (s.n.), îngrijea de straturile grădinei și de stupi, îmbla ca o căprioară sălbatecă prin tufăriile și ierburile insulei 314. Nostalgia copilăriei revine obsedant în opera lui Eminescu tocmai din neputința de a retrăi nu numai entuziasmul, cât mai ales întreaga sa credință în iubirea nealterată de complicitățile îndoielnice manifestate în anii maturității. De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cânta frunzelor eterna sa elegie, nici florile mici și sfioase, nu-și mai Îndreptau ochii lor albaștri și limpezi, din adâncul umbrelor presărate cu nestatornici fulgi de lumină spre vechiul și credinciosul lor amant... Localitatea Cooktown, parcă descinsă din Vestul Sălbatec american, se bucură de o istorie bogată și atractivă, punctul ei de strălucire fiind perioada „Goanei după aur”, ceea ce a făcut să crească considerabil populația, devenind unul dintre cele mai aglomerate porturi ale Australiei. Acele timpuri de efervescență și speranță
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Banks a descoperit 20 de specii noi, o mulțime de papagali și alte păsări, cât și peste 400 de plante, multe necunoscute. Descrierea aborigenilor făcută de James Cook este mult mai apropiată de realitate, manifestând un real umanism iluminist (Nobilul sălbatec). Locuitorii aveau pielea de culoare Închisă, bărbații robuști, femeile mai mărunte, aveau corpurile vopsite sau tatuate, de urechi atârnau podoabe făcute din pene, bucăți de țesătură, oase, chiar bucăți de lemn. Locuiau În colibe având intrarea 462 A fost numit
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
are și sărbători proprii 635. ABORIGENII Până cu câteva decenii În urmă malaezii sau malayu din peninsulă Îi numeau pe aborigeni (orang asli) fără să facă vreo distincție sub aspect fizic sau privind modul de trai, cu termenii peiorativi sakai (sălbatec) sau semang (supus) În centrul sau În nordul țării iar În sud denumirea de jakun, pentru cei de religie musulmană. Se mai folosesc astăzi și termeni care indică locul de unde provin localnicii: orang julu (oamenii din susul apei), orang dalam
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
revendicat arhipelagul În numele regelui Spaniei, devenind, astfel, cea mai veche așezare spaniolă unde a fost sădită 666 Máctan cădea ucis Fernando Magellan, eroul spaniol al primei călătorii În jurul lumii... Pe primul lumea occidentală nu-l pomenește decât ca pe un sălbatec asasin, pe al doilea Îl venerează ca pe un neînfricat navigator și cuceritor În numele coroanei spaniole. În esență ambii reprezintă cele două fațete ale medaliei care delimitează apărătorul de invadator! Aspectul poate fi inversat În funcție de optica celui care consemnează ADEVĂRUL
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
de explozia ce avusese loc la un comandament militar din Odessa. Fără să se stabilească nicio vinovăție, numai pentru că Ion Antonescu decretează că este aproape sigur că acțiunea a fost pusă la cale de comuniștii locali, se trece la o sălbatecă represiune, care se desfășoară în forma următoare: În dimineața zilei de 23 octombrie 1941, apar pe străzile și piețele Odessei primii spânzurați, iar pe străzi oamenii sunt împușcați la întâmplare, astfel că în acea dimineață sunt executați cca. 5.000
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
de explozia ce avusese loc la un comandament militar din Odessa. Fără să se stabilească nicio vinovăție, numai pentru că Ion Antonescu decretează că este aproape sigur că acțiunea a fost pusă la cale de comuniștii locali, se trece la o sălbatecă represiune, care se desfășoară în forma următoare: În dimineața zilei de 23 octombrie 1941, apar pe străzile și piețele Odessei primii spânzurați, iar pe străzi oamenii sunt împușcați la întâmplare, astfel că în acea dimineață sunt executați cca. 5.000
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
la: „Moartea succede vieții, viața succede la moarte.” (M. Eminescu, I, 36), • morfemul-rădăcină; când se realizează prin pronume personale, reflexive, relativ-interogative (cine) sau nehotărâte (oricine): „Și de s-ar putea pe dânsa cineva ca să o prindă, Când cu ochii mari, sălbateci, se privește în oglindă Subțiindu-și gura mică și chemându-se pe nume Și fiindu-și șie dragă cum nu-i este nime-n lume, Atunci el cu o privire nălucirea i-ar discoasă” (M. Eminescu, I, 80) „Am privit
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
coardele de fier, Ce caută-al meu suflet în acea sfântă oară De la tulburii creieri în van eu samă cer.” Arfa vijelioasă a durerii exprimă nucleul etern al eului, forța creației proiectată în imagini ascensionale: „Cântând pe a mea arfă sălbatecă, vibrândă, Am pus în ea o parte a sufletului meu. E partea cea mai bună. Mai pură și mai sfântă Ce într-o noapte albă, pe-o rază tremurândă Părăsi lemnul putred, zburând la Dumnezeu.” În acest fel arama, ca
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Ovidiu Genaru? Cu ce v-a supărat Bibire? Ovidiu Genaru: Numele de Bibire ducea în cârcă un frate deținut politic l-au luat din liceu, dintr-a șaptea, cu pantaloni scurți și un tată exclus din PMR, vremuri grele, ani sălbateci moncher, dictatura proletariatului, cine-și mai amintește astăzi de ea? Nu pe mine m-a supărat Bibire, pe ei, așa că m-am pitit sub Genaru, să mi se piardă urma. Eram naiv, ale tinereții valuri. Am semnat poezioare luminoase și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
pă mare, zi și noapte dandana.“ A coconului Anastase din O soarè la mahala (1847): „Ș-apoi ia zi ceva daca poți, că-ți sar în cap muma și fata, îți strigă în ochi că ești bursuc, că ești urs sălbatec și că le pricinuiești nenorocirea. Poftim, astăzi iar dandanale, iar mascaralâcuri, secături!“ A negustorului bucureștean Hagi G., din romanul Hoții și hagiul de Al. Pelimon (1853), care își mobilează salonul „cu un gust foarte eschiz“ și începe să dea serate
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
Bine, nu știi că astăzi avem soarè, nu știi că am poftit la petrecere? Ce-mi stai ca o momâie? Până când ai să fii necioplit? Când o să te văz și eu mai de modă, mai delicat, totdauna ca un urs sălbatec, mojicos, grosolan!“; „Ce poți să faci? Poți să te îmbraci după modă. În locul nădragilor acelor roși, să pui un pantalon elegant, botine de glanț, un bonjur făcut după jurnal ca toată lumea bine educată, ș-atunci aș putea suferi viderea d-
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
vin după el, și nu numai acelea: „parcă toate librăriile din lume, toate bibliotecile oficiale și particulare își concediaseră, pe ferești, convoiurile colosale de cărți care zburau umplînd cerul, iar vîntul le spunea numele lor cînd mai plîngător, cînd mai sălbatec...” 7) De unde a luat Bacovia ideea „zborului cărților”? Un răspuns a dat Marcel Marcian, care crede că poetul, trăitor printre evreii din Bacău, a cunoscut o legendă din martirologia iudee: „martirul în clipa supremă, se înfășoară în sulul desfășurat al
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și un puternic zid de apă rare, închizând în interior și ctitoria împărătesei Elena. Zona aleasă pentru construcție, unde se află și astăzi Mănăstirea Sfânta Ecaterina, numită până în secolul al VIII-lea Mănă stirea Rugului Aprins, este prin natura sa sălbatecă și pustie, deșertică, asemenea unui peisaj selenar și chiar ar părea un spațiu aparținând unei planete pustii dacă, din loc în loc, nu s- ar vedea câte un chiparos și pietrele n-ar fi tocite de pașii sihaștrilor și pelerinilor. Munții
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
cuget, tânără și dulce veste.” (M. Eminescu) „Mă uit la vulturul din zare Cum zboară puternic și lin Acum e cât corbul de mare Cât pumnul abia, cât albina Și-n urmă-l Înghite lumina...” - hiperbolă: exagerearea expresiei (mărind imaginea); „Sălbatecul vodă e-n zale și fier și zalele zuruie crunte...” (G. Coșbuc) „Dar nici nu aș vrea să-l supăr (micșorând imaginea) Cât piperul de ienupăr...” (Arghezi) - imprecație: blestem (dorința de a pedepsi pe cineva) „În două surcele de lemn
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
le aducea mai aproape satul copilăriei : Ce pașnic era satul...Pitit la poala culmii Ca un ostrov de cuiburi sub streșina-nvechită. Îl străjuiau din muche, doinindu-i pururi, ulmii Și-l încingea pe vale pădurea de răchită. Părea bârlog sălbatec scrobit în cremeni sparte, Știind numai de datini, de hori și dragul glumii, Ferit din drumul mare, pierdut așa departe, Ca-n basmul cu cetatea la marginile lumii ! Era o poezie care îi aducea în inimi nu doar pe Vlahuță
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
Adresa i-am aflat-o într-o bună zi, când formase un mic pachet, cu câteva alimente, pe care le expedia la Berlin. Armata germană, ca să ne facă plăcere scotea în acea vreme o revistă ilustrată „Valahia sălbatică”. Cât de sălbatecă era însă viața la Cojocaru pentru berlinezul meu! Donnerweter, spunea Teichert, cum se poate trăi aci fără magazin, fără școală, fără biserică, fără frizer, oameni tot timpul cu picioarele goale. Ca să mergem la satul cel mai apropiat Tufești trebuia să
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
frumos că parcă e păcat să-l pângărești cu neîncrederea ta veche, Îmbolnăvită de alte femei, de alți bărbați... Iubirea salvează chiar și greșelile reale... inevitabile cumva... le iartă, le uită, aduce mereu În cearceafuri ființa visată, fierbinte, inocent de sălbatecă În gesturi intime, grațioase... Dragostea, patima, uită de trecut, totul e Într-un mustos prezent copilin, fraudulos confiscat de inimile noastre vieții cotidiene, ticăite, uscate de facturi pentru lumină, gaze, apă... smochinite de chitanțe incredibile de Întreținere etc. Dacă există
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
oceanele peste uscat. Probabil că Dumnezeu sau natura au vrut să ne demonstreze că nimeni nu poate opri fenomenele distructive în forma lor dezlănțuită și că omul, cât este el de năzdrăvan și inventiv, nu poate să se opune. Someșul sălbatec și blestemat... Când treci cu trenul sau cu mașina pe șoseaua sau calea ferată ce urmărește albia acestui râu, blestemat de mulți oameni care-și au lăcașurile pe malul albiei lui, nu-ți dai seama în ce direcție curge, ai
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
orfană care în cele din urmă se mărită cu tânărul sărac din armată, juna care rămâne însărcinată cu un bărbat însurat între două vârste, fosta aspirantă la călugărie al cărei iubit o părăsește pentru a se călugări el însuși, adolescentul sălbatec care își găsește perechea și se liniștește. La început istoriile sunt separate una de alta, dar către sfârșit încep să se amestece. Coincidențele devin oarecum neverosimile și scad din realismul cărții. Se văd degetele autorului, care mișcă marionetele. Ceea ce unește
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ști să dea la o parte ce numești tu "perdeaua de sfială". LV. Ești dispus să subscrii la vreun curent literar? Cândva i-am numit pe scriitorii contemporani Desperado, fiindcă fiecare luptă pentru individualitatea lui ca un aventurier în vestul sălbatec. Ce zice oglinda ta poetică? E evident că și tu ești un curent de sine stătător... E oare nechibzuit să dai nume curentelor? AB. Scriitorii nu au nicio putere când vine vorba de clasificări. S-a spus despre mine că
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pentru o femeie poate să fie un mod de apărare. Recunosc că era un lucru pe care-l credeam doar pe jumătate. Am să revin la distopie mai încolo. Așa cum spui, "blândețea" e o constantă, chiar dacă există momente de violență sălbatecă în unele poeme, uneori chiar în tonul poetic. LV. Ești dislocat de două ori: o dată din Ungaria în Anglia, a doua oară de la pictură la poezie. E dislocarea, în cazul tău, izvor de încordare ori un bun punct de pornire
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
evenimentului în chiar specialitatea sintaxei este suficient din punctul de vedere al enunțării lirice. Orice comentare, în textul însuși al poeziei, ar fi o procedare școlară, oratorică, în orice caz antipoetică. În matematice de exemplu, fizionomia unei pagini ar fi sălbatecă și respingătoare, dacă s-ar restabili, în vederea unei clarități totale, încheieturile cele mai mici ale raționamentului. E adevărat însă că în matematică cheia se poate găsi oricînd, pe cale de gnoză, de analiză. Cîștigarea sensului unei poezii ermetice e mai întîmplătoare
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]