1,040 matches
-
strămoșii; nu are importanță că face același lucru cu propriul trecut. Iată: „Cât de adevărat este că nu poți scăpa de propriul destin! / M-am născut în cutare neam. Ei bine, neamul ăsta mă urmărește, îmi intră în suflet, mă sărăcește sau mă îmbogățește, mă ține: nimic de făcut în această privință. Compatrioții mă asaltează, îmi mănâncă timpul: Ă firesc, câtă vreme pentru ei timpul nu înseamnă nimic” (II, 242). Or, deși pare că dorește să se sustragă atât dezamăgirii strămoșilor
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
vocația pentru enunțul aforistic. Dacă, mizînd pe iradierea în spectru politic a textelor sale, Constantin Popa ar fi înclinat să-și renege una din temele recurente, aceea a cuplului în impas, m-aș feri să alunec în acest exclusivism care sărăcește oferta. Părerea pe care o susțin este că în primele sale scrieri funcționează (cel puțin) două lungimi de undă, că există, comunicînd unul cu altul, două paliere, două registre unul captînd pulsații dintr-un orizont existențial, altul, activ în diapazonul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
atât ea, cât și "casa" pe care o ține: "Ho! Vacă roșă, / Poroșă, / Ho! Vacă neagră, / Poneagră, / Nu-ți amesteca / Blidele / Și lingurele / Și strachinile / Nu te asupri, / Nu te nărăvi, / Nu te năvăli, / Nu te năpăsti, / Copiii nu-mi sărăci! / Nu te amesteca, / Nu te apuca. / Nu amesteca, / Copiii tăi cu-acesteia! / Nu te apuca / Oalele, / Tindeicile / Și strecurătorile. / Casa / Și masa." 91 După botez, una dintre rugăciunile pe care le rostesc părinții și pe care o învață și copilul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
trăiască. Tatăl meu, care cunoștea mai bine realitățile din URSS și care era un om mai instruit, îi spunea că este idealist, că în comunism nu este ca în creștinism ci din contra, vor fi luate pământurile și oamenii vor sărăci și mai tare. Ca un bun creștin ce era și cum propaganda nu înceta să facă apologia comunismului ca o formă de creștinism, el credea tot ce spuneau comuniștii noștri, antrenați la propaganda sovietică. Instaurarea regimului comunist i-a adus
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
zi, tatăl meu îi spune că o duce greu, se vede după fizionomie, iar comuniștii dacă ar duce-o așa, ar ajunge ca sfinții din pictura bizantină. In plus tatăl meu îi mai spune că țăranii o duc prost, au sărăcit și ogrăzile lor sunt pustii, nici păsări, nici vaci, nici oi, doar câte un câine și acela jegărit. Viața țăranilor în comunism este plastic descrisă prin aceea că “fiecare românaș ar bea sânge din comuniști”. In final tatăl meu își
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
cu buzele alpine,/ cu ferigi împietrite ca semne de-ntrebare/ Purtate de-avalanșe zadarnic până-n mare." Simțim cu fiecare poem al lui V. Nicolescu o detașare care permite respirația necesară pentru a crea imagini voit alese și de aceea ușor sărăcite de văpaie; văpaia, cum ne spune însuși poetul, devine transparentă: "Năvălind ca sămânța fierbinte a vulcanului,/ iarba foșnind din pahare, în gâtlejul speranței,/ arzând prin acvarii și-n miezul tăcerii, ninsoare verde-a pământului,/ iarbă." Există o față exterioară a
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cum aprecia Foucault. În China imperială sau în India premodernă sexualitatea era o stare de armonie, armonia însăși cu microcosmosul și o artă de a trăi. Puterea-cunoaștere, tehnologiile și capul Regelui Trăim într-o lume relațională pe care instituțiile au sărăcit-o în mod considerabil. Societatea și instituțiile care constituie osatura acesteia au limitat posibilitatea relațiilor, pentru că o lume relațională bogată ar fi foarte greu de condus. Michel Foucault, 1981 Discursul foucauldian este centrat pe această putere-cunoaștere, fără ca profesorul de la Collège
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ochii închiși lut de pe morminte și îl aruncă pe casa unde merg să fure, ca nimeni să nu-i audă. (Gh.F.C.) Tîlharii dau cînilor mămăligă ștearsă cu ciolane de mort ca să doarmă ca mortul. (Gh.F.C.) Cel care fură de la mort sărăcește. (Gh.F.C.) Hrean De vei mînca de șapte ori hrean, te cureți de păcate, ca cum te-ai împărtăși. Huhurez Cînd îți cîntă huhurezul întîi, ai să fii bolnav. Cînd cîntă huhurezul, are să fie frig. Cînd cîntă huhurezul în pădure îi
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
din ele și acasă se ține de furt. Nu ținea blidul pe brațe cînd mănînci, că faci a sărăcie. Se crede că dacă păstrează copiii dintr-o casă unele bucate pe un timp mai tîrziu, acea casă mai apoi va sărăci. Nu mînca pe vatră, că tragi a calicie. Se crede că dacă se nimeresc mîncările prea sărate, acela ce le-a fiert este amurezat. De ești căsătorit, nu mînca pe vatră, că tragi a burlăcie, a văduvie. Cine mănîncă ajunurile
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Puii mei să aibă parte de cuțit, de oală și de foc!“ Apoi, cu un cuțit, taie așchiile și zice: „Cum nu văd eu pui, așa să nu-i vază nici uliul!“ (Gh.F.C.) Să nu mănînci picior de pui, că sărăcești. (Gh.F.C.) Pupăză Dacă auzi cîntînd pupăza dimineața și ești pe nemîncate, atunci te spurcă și-ți pute gura toată vara. Cînd auzi din prima oară pupăza și n-ai mîncat, te-a spurcat, și tot anul îți miroase gura a
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
mănîncă prea mult trage a sărăcie. Să nu fluieri în casă, că faci a sărăcie. Dacă rîșnești sara, aduci sărăcia în casă. Cu vuvuitoarea* să nu urli, că e rău de sărăcie. Nu e bine să jupoi nimic noaptea, că sărăcești. Cine pune vreun ou la foc să se coacă, în acel moment cînd îl pune să nu vorbească, căci trage a sărăcie. Cînd sînt șobolani mulți, are să fie sărăcie. Cînd zvîrcolacii mănîncă soarele e a sărăcie. Cînd găina ouă părăsitură
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Poliția nu poate aresta miturile purificatoare și nici "sfânta nebunie a idealului". Dacă intelectualitatea noastră n-a produs martiri în timpul dictaturii, a generat, prin compensație, o intensă viață culturală, cărți, spectacole de teatru, filme, concerte, expoziții de artă, fie și sărăcite de cenzură. Oricum, un deșert cultural nu s-a instaurat, ci, dimpotrivă o multitudine de oaze ale rezistenței. Chiar dacă furia "dresorului" (reprezentat pe teren de agenții săi fideli de la ex-Consiliul Culturii și Educasției Socialiste) nu accepta decât jumătăți de măsură
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
sodomie sunt; și ce feliu de certare li se dă“. Cazurile prezentate mai sus se încadrează în glava 333, zaceala 8 care prevede următoarele: „De se va afla neștine de în clirosul besea ricii să fie sodomlean, acela se va sărăci de toate, după cum scrie pravila besearicii, de tot binele ce va fi având de la besearică se va opri și de besearică și-l vor duce de-l vor închide într-o mănăstire departe; și mai vârtos îl vor lepăda de
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
să dea o sentință, cerându-le și chiar impunându-le împricinaților să se împace. La 27 iunie 1793, Lazăr abagiul din București cere cu insistență o sentință în procesul său care dura de aproape trei ani și care l-a sărăcit. Și toate acestea pentru că mitropolitul a refuzat de fiecare dată să dea o sentință, considerând că problemele pe care le are cu soacra nu constituie un motiv de divorț. De asemenea, în absența unuia dintre împricinați procesul nu poate începe
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
xu a le nu există, iar modul de or ga niza re al in te rio ru lui ca se lor tră dea ză acest in con ve nient. Toți călătorii străini de scriu locuin țe le țăranilor ca foarte sărăcă cioa se, forma te dintr-o singură în că pe re unde întrea ga fami lie doarme, cla ie peste gră ma dă, pe cup to rul so bei iar na și pe la vi țe le din jurul pe re ți
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
strămoșii, "neam de fataliști", dar își reneagă, în același timp, propriul trecut: "Cât de adevărat este că nu poți scăpa de propriul destin! M-am născut în cutare neam. Ei bine, neamul asta ma urmărește, îmi intra în suflet, mă sărăcește sau mă îmbogățește, mă ține... nimic de făcut în această privință"99. Apoi, abandonarea limbii pentru Cioran a presupus un fel de transfigurare, o renaștere pentru el. Pessoa spunea: "patria mea este limba portugheză". Pentru Cioran, a scrie în franceză
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
mai lesne, pentru el, scrisul e o ușurare extraordinară, cu fiecare carte ce apare, viața ta, mărturisește filosoful, sau măcar o parte din ea, iti devine exterioară, nu-ți mai aparține, încetează să te mai chinuie. Exprimarea te diminuează, te sărăcește, te ușurează de greutatea propriului eu, exprimarea este pierdere de substanță și eliberare, prin scris, te desprinzi de tot ce iubești și, mai ales, de tot ce detesți. Cărțile lui sunt liric disperate, spune Savater, în Eseu despre Cioran 34
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
învață că doar cel ce nu mai cugetă la cele pământești își poate îndrepta mintea la cele cerești: „Voiești să știi cine e cel sărac cu duhul? Cel ce a dat bogăția trupească în schimbul bogăției sufletului, cel ce s-a sărăcit pentru duh, cel ce s-a scuturat ca de o povară de bogăția pământească, încât a ajuns ușor și aerian, e răpit la cele de sus, cum zice Apostolul, călătorind împreună cu Domnul în nor” (I. Tes., 4, 16)<footnote Sf.
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
înmormântează-te singur! O frumoasă înmormântare este evlavia. Pleacă din lume îmbrăcat cu toate bogățiile tale! Fă-ți podoabă bogăția ce o ai! Să o ai cu tine! Ai încredere în bunul sfătuitor Hristos, Care te-a iubit, Care a sărăcit pentru noi, ca noi să ne îmbogățim cu sărăcia Lui (II Cor., 8, 9), Care s-a dat pe Sine preț de răscumpărare pentru noi (I Tim., 2, 6)”<footnote Idem, Omilii și cuvântări, omil. a VII-a, IX, p.
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
învață că doar cel ce nu mai cugeta la cele pământești își poate îndrepta mintea la cele cerești: „Voiești să știi cine e cel sărac cu duhul? Cel ce a dat bogăția trupeasca în schimbul bogăției sufletului, cel ce s-a sărăcit pentru duh, cel ce s-a scuturat că de o povară de bogăția pământeasca, încât a ajuns ușor și aerian, e răpit la cele de sus, cum zice Apostolul, călătorind împreună cu Domnul în nor (I Țes., 4, 16)”{\cîte 54
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
de bogăție accentuîndu-se. Salariul minim pe economie este de circa 650 $, alocația de șomaj de circa 500 $, în timp ce venitul cel mai ridicat este de 144.000 $/lună (e vorba de Benny Gaon, patronul Grupului Koor). O parte a populației a sărăcit, devenind baza ultraortodocșilor, care promit wellfare-state-ul. Pe de altă parte, elita ashkenază, moștenitoarea părinților fondatori, profitînd de globalizarca economică, se leagă prin mai multe fire de sectoarele cele mai avansate (high-tech) ale economiei mondiale. Pentru aceștia, statul a devenit un
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
aceasta cu mijloacele ficțiunii. Cărțile alese pentru "salonul literar" sunt interpretate în conformitate cu principiile enunțate la începutul volumului. În finalul analizei la romanul Provizorat al Gabrielei Adameș-teanu, autoarea nu-și reprimă o confesiune aproape pătimașă, probând participarea intimă fără de care lectura sărăcește: "Iubesc literatura frumoasă, cu idei, adică literatura care va salva lumea și n-o va întoarce la mersul în patru labe." Preferând inclusiv lectura de identificare pe alocuri, declarându-se împotriva prejudecăților fals elitiste (fenomenul Paulo Coelho) dar și a
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de a se organiza împotriva muncii, prin limitarea strictă a timpului de lucru, prin modul de a menține imposibile surplusul și acumularea. Dispozitivul complementar folosit pentru a împiedica excedentul este obligația de a împărți. Încercînd să înțeleagă de ce Nuerii îl sărăceau întruna de tutun (de ce a trebuit să-l ascundă bine și să le spună că nu mai are) Evans-Pritchard explică: "Rudele trebuie să se ajute între ele și, dacă unul dintre ei are un bun în plus, trebuie să-l
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
sonore puternice au devenit normă și fac loc stimulărilor din ce în ce mai puternice. Concluzie Urechea umană este un organ sensibil și fragil. Tehnicile moderne de înregistrare nu țin întotdeauna cont de asta: ghidate de un imperativ al rentabilității comerciale, industria discului a sărăcit capacitățile de ascultare ale unei generații „ipod”, care suportă consecințele pe plan psiho-acustic și care este expusă din ce în ce mai mult unor spectacole formatate în întregime pe planul interpretării artistice și al tehnicilor de sonorizare. Pentru mai multe informații Merluzzi, F., Arpini
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
substituție și îl poate, eventual, domina pe acesta din urmă. Într-adevăr, dacă bunul X este unul de primă necesitate, ocupînd o parte importantă din bugetul unei populații cu venituri modeste, indivizii pot să se simtă atît de amenințați, de sărăciți de creșterea prețului respectivului bun, încît trebuie să renunțe la bunuri "normale", ce răspund unor nevoi mai puțin urgente, și să afecteze esențialul propriului buget pentru consumul lui X sau al altor bunuri "inferioare". În mod paradoxal, se constată atunci
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]