1,039 matches
-
la ea și ai iubit-o mult. Ea a ales. Cu toții facem o alegere, la un moment dat în viață. El a deschis gura, dar n-a putut să rostească niciun cuvânt. Și-a înnăbușit, doar, un hohot de plâns. - Săraca, Vasilica, ea a crezut întotdeauna că iubirea este mai presus de toate!... se auzi Iorgu murmurând în camera pustie. El îi simțea povara morții ei, care se agăța de el ca o ancoră ce amenința să-l tragă spre fundul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Șaman 37 — Ce treabă ai tu cu țiganul Ăla ? mă luase el la rost cu indig nare. Nu vezi ce urechi de maimuță are ? Nu vezi că stă toată ziua acasă și ascultă muzică, iar noaptea umblă În gașcă, iar săraca maică-sa mi se plânge de fiecare dată când mă Întâlnesc cu ea pe scară : „Dragă domnule, nu mai pot ! Când era mic Îmi aducea toate lighioanele de pe lume. Șerpi, șopârle, câini, șoareci - pe toate le-am avut. Acum cine
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
caute acasă. Ce treabă ai tu cu țiganul ăla ? mă luase el la rost cu indig nare. Nu vezi ce urechi de maimuță are ? Nu vezi că stă toată ziua acasă și ascultă muzică, iar noaptea umblă în gașcă, iar săraca maică-sa mi se plânge de fiecare dată când mă întâlnesc cu ea pe scară : „Dragă domnule, nu mai pot ! Când era mic îmi aducea toate lighioanele de pe lume. Șerpi, șopârle, câini, șoareci - pe toate le-am avut. Acum cine
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
care o prezentăm este plină de convingeri și atitudini de acest fel și, din acest motiv, am răspuns cu bucurie invitației de a așterne aceste gânduri. Sunt persoanele consacrate, așadar, punctul forte al papei în năzuința sa spre o Biserică săraca și evanghelică? Se pare că da. Acești bărbați și femei oarecum împărțiți între Biserică și lume, fideli timpului lor și, cu toate acestea, cu un ochi îndreptat spre «lucrurile de pe urmă», adică spre lucrurile ce, dincolo de aparențe, contează cu adevărat
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
pentru noica moș Costache să nu facă nici un testament. Să nu-l înghiontească nimeni! Moare, Doamne ferește! Dumneata, ca unică soră și rudă în linie colaterală, ascendenți și descendenți neexistând, iei toată averea. Otilia rămâne afară din chestie, nu ia nimic, săraca, afară de cazul când s-ar găsi vreun titlu de creanță din partea mume-sei. Deci nici un testament. Însă, firește, trebuie ca sub nici un chip moș Costache să nu adopteze pe Otilia. Mai e și aici o primejdie: darurile în bani. Ce poți
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Stiința exactă, asta a fost pasiunea mea. N-am avut părinți... Felix îl privise totuși așa de surprins, încît Stănică simți nevoia de a mai da o îndreptățire prezenței lui acolo: - Domnule, mă uitam la Marina asta, a îmbătrînit rău,săraca. Știi că le e cam rudă dumnealor! Ai dracului oameni! G. Călinescu Să-ți fie rudă, și s-o faci servitoare. Și nici nu-ți închipui în câte familii bune, mă-nțelegi, există porcăria asta! O soră nemăritată, o mătușă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
buni, plăci de gramofon? Știu eu niște ocazii. Orice putem să vă procurăm. Felix făcu un semn de negație cu capul. Bătrânul, întristat, coborî glasul: - Știu eu ce cauți dumneata! Avem niște domnișoare minunate, niște prințese, le-au murit părinții, săracele. Tânărul iuți pașii. Bătrânul, pierzând orice speranță, îi strigă din mijlocul curții: - Știi câți stăm noi aci? Aici sunt două sute de chiriași, așa să am eu bine, și numai un singur closet. Înfricoșat, Felix se urcă în trăsura care-l
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
deprins, dar sărea într-un picior și voia să se joace, nebănuind, he, he, ce urmăresc eu. Când era însărcinată, că am avut cu ea un copil, care n-a trăit, se juca cu păpușile. Nici n-a trăit mult săraca, la douăzeci și unu de ani a murit, numai după opt ani de căsnicie, și pe urmă am stat văduv aproape douăzeci de ani, până am luat-o pe mama Otiliei, care era și ea tot tânără, de vreo douăzeci de ani
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
minus luminițele roșiatice ale cubului, zimțând întunericul, din dreptul etajului întîi. - Uite!... Drojdeală! Pileală! R.D.V.-uri! Acolo crește lanurile de rachiu din drojdie de vin!... Au uitat damigenele învelite în împletituri de răchită... Bate luna în ele. Și băutura dinăuntru, săraca, ne face nouă semn... Cică de ce nu ne suim mai iute la ele și nu le ajutăm ca să le golim?! Hotărâră, judecând după cascada de lumini ce se revărsa din burta etajului unu, că, într-adevăr, acolo trebuia să se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dimineață, nașparlia, ca naziștii, la robotă forțată... Pe unii ne momise că cică să-i tămăduim canalizarea... Mie-mi zisese, ademenindu- mă, cică: Haide să croim pisica pe spate, că nu știu ce-a înfulecat și stă acuma să crape, săraca!" Dar când ne-a văzut între lopeți, zice: "Hoopa, se schimbă tărășenia! Dacă până mâine nu-mi deschideți și-mi închideți șantierul, și dacă nu-mi săpați, de aici până aici, dă benga în voi!" Până am reușit noi să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Aș vrea să le văd... - Teancul de discuri?! - Da, nu le țineți azvârlite, cocoșate și ondulate, aruncate într-un teanc? - Păcatele noastre, de ce să le ținem așa? - Așa, doar să se mai deformeze și să se mai strâmbe și ele, săracele. N-am întîlnit particular, care, când să vrea să asculte un disc, să nu fie nevoit să-l îndrepte cu genunchiul... În România, nu există discofil serios care să nu le țină, discurilor lui, genunchiul la gât... Unde sînt? Pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
gamelă, va semăna cu un țârâit de urină într-un lighean ciuruit. - Ce autorități? Astea d-aia sânt autorități, ca să nu poată să vină... Ce să mai deranjăm atâta mândrețe de procurori și atâta amar de miliție?! Au și ele, săracele, treabă acolo, la ele, acolo-șa!... Și se uită la bătrâne să se convingă dacă glumeau. Nu. Și abia atunci se gândi la cubajul enorm de pământ ce trebuia escavat, cu lopata, într-o singură zi, de către un singur deținut și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
prin regula amănuntului adăugat, pe alocuri, se ajunsese deja la varianta cu o echipă de parașutiști pachistanezi ce-și găsise adăpostul prin subteranele metroului și care, deschizând chepenguri secrete, puteau debarca oricând în locuința fiecăruia dintre noi. Populația înflorea ea, săraca, destule. Dar IF-ul gândi că, măcar până acum, nu se denaturase cel puțin punctul de plecare. Acela că Securitatea pusese într-adevăr gheara pe omul de la metrou. Mai înscriseseră un punct. Securitatea conducea în deplasare, la pauză, trupa IF
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o scot de acolo. "Nu-nțelegi? strigă ea. I-am promis că-i scrie și-un poem, despre ea, de cinci sute de mii de lire sterline!" "Vax! nu mă arăt eu impresionat. Câtă papară o să mănânce de banii ăștia, săraca, cred că o să trebuiască să-i schimbe sașiul și să-i sudeze fundul la loc..." Și apoi, Dina m-a rugat să o las să se spele de vânătăile și de atingerile ăluia și, de fapt, asta am rugat-o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Am băgat la cap. Când s-a prins mama că o gonesc stăpânii, m-a rupt în bătăi... Credeam că-mi retează mâinile. Am dat în ea. Pe urmă, n-a avut ce-mi mai face. A murit de oftică, săraca, și-am rămas cu Florea. Cu el am furat în mahalale... - Zi, te-ai făcut stăpîn? -Stăpân. Codoșul rumega. - Băga-mi-aș rafa-n ea de viață! Bă, să am un copil, om cinstit -la$ face. - De ce? - Așa. Să nu știe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
uite, am un chiriaș. Tânăr, de. Om cu carte, student. Fata merge și ea pe șaisprezece anișori, să-mi trăiască... - Să-ți trăiască! - ...cam face zâmbre chiriașului. Acu, eu n-am văzut-o, da-mi spune mă-sa. E cuminte, săraca, da mai știi... Nea Fane a sorbit cinzecul său cu evlavie, a așezat măsura pe tejghea și a clătinat din cap: - Și-adică ce-ai vrea dumneata să afli? - Păi să nu fie cu păcat, cam la cât i se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
macaze... -Ei... - Și-l iubește, domnu Fănică... - Nu mai spune! - Ce vrei, tinerețe cu bîzdîc! A mea intrase, cum zici dumneata, la idei: "Aristică, zicea, ai grijă, Artistică, de copila asta a noastră, că ne. face de rușine". Da ea, săraca, domnu Fănică, e ca porumbielu... Or să-și facă niște odăi, băiatu e strângător, și mi se pare că, azi-mîine, îmi mai toarnă un nepoțel... - Să-ți trăiască! - Să-mi trăiască! - Ești bun de-o cinste! - Cum să nu! Coană
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Republica Coreea, după anul 1965, nu puteau să nu atragă atenția și chiar interesul țărilor socialiste (la nivelul anului 2007, Republica Coreea, o țară cu o populație de cca 50 de milioane, cu un teritoriu de 98.000 km2 și săracă în resurse naturale, a ajuns să fie a 11-a putere economică a lumii !). Deși la prima vedere ar putea să pară puțin surprinzător, primul pas concret vizând schimbarea atitudinii României nu numai față de numeroasele încercări de apropiere și contacte
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
lanț și l-am tras. Sunetul clopotului a fost atât de puternic, Încât m-a speriat și pe mine. Biata Renee se făcuse de toate culorile. Ceilalți din departament se Înroșiseră și ei de rușinea lui Renee. „Ce păcat de săraca Renee”, păreau să spună. Ei, de acolo a Început totul. A doua oară când au sunat clopotul, au făcut-o un pic mai bine. Apoi și mai bine. Nu după mult timp, nu-i mai puteai desprinde de limba clopotului
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
intra în competiție cu acestea dacă statulxe "„stat" nu face politici afirmativexe "„politici afirmative" pentru categoria defavorizată, astfel încât membrele acesteia să aibă acces la educație și la locuri de muncă. Într-o agendă liberală clasică, prima categorie de femei (rromele sărace din comunitatea tradițională) trebuie să se descurce, nici o lege nu le împiedică și beneficiază de toate drepturile civilexe "„drepturicivile" și politice. O astfel de abordare este oarbă și la discriminările de gen din cadrul comunității rrome, și la totala inegalitate de
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
Am traversat Calabria Citra și Lucania, sate foarte sărace, cu pârloage pustii, cu zone de arbori uscați și câmpii ce aveau aerul bolnăvicios al femeilor sterpe. Credeam că numai satele din preajma celui în care văzusem lumina zilei, erau atât de sărace; oamenii de la mine o duc greu, toată averea lor se reduce la două capre, o sfoară de pământ, ceva fructe, gândeam însă că, înaintând spre capitală, am să dau de bunăstare. Când colo, dădeam doar de hoarde de țânțari în
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
am necazuri, zise, pentru sine, Petrache. Adică nici nu știu ce am. Cum ar fi să simți că suflă un vânt pe lumea asta, dar, când te uiți mai atent, vezi că nu bate de nicăieri. Or mai fi îmbătrânit și vremurile, săracele. Lumea e și ea ca omul, se naște, trăiește și îmbătrânește. Când lumea era mai tânără, n-avea nevoie de niciunele, acuma, de când a îmbătrânit, are nevoie de mașini, de curent electric, de astea, cum le zice, computere. Cum e
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
întoarse aparatul telefonic pe toate părțile, înainte de a ridica receptorul. „Auzi, frate, ce zic ăștia pe-aici ?“, vorbi cu voce tare, dând impresia că legătura e cam proastă. „Da, da“, continuă, cu convingere, „prost, ăsta-i cuvântul, să moară mama, săraca, dac-ar vedea, da’ io zic să-i lăsăm să vorbească și să stăm cu fereală, c-asta-i o boală care se ia, ca râia...“. — Ce faci ? se întoarse Pârnaie, uitându-se la el cum se aprinde, gesticulând. — Iaca, am găsit
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
era geniul negrului și al jeurilor, fustele păreau că-i creșteau din carne ca niște solzi. Cred că nu le scotea niciodată, trebuie să fi avut cel puțin douăsprezece, iar pe dedesupt - pantaIoni lungi de dantelă, ca pe vremea Franțuzitelor. Săraca mirosea a vechi. Sunt convins că fustele ei revin în casă ca strigoi. - Cât ești de nedrept! obiectă timid Gaittany. Era o femeie extrem de inteligentă (și subliniind), te prețuia într-un mod deosebit. În fond însă, Gaittany, lipsit de imaginație
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mătușa? - O puneți, dar unde-i casa ei, monumentul ei? Cum o cinstesc eu pe ea? - Monumentul e în suflete, spuse sentențios ofițerul. - Nu pot, copii, decise Hagienuș, nu sunt păgân. Avem un Dumnezeu deasupra noastră, care vede. Nevastă-mea, săraca, să aibă și ea colțul ei liniștit acolo, pîn-oi veni și eu alături. Pe fața lui Hagienuș se întipări o mare jale, și ochii, de multă clipire, parcă lăcrimau. Sentimentul, cu toate că sincer, era totuși exagerat, pentru privitor, de masca facială
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]