1,054 matches
-
scitic, turcic, asiatic. Zonele locuite preponderent de secui au fost grupate în secolele XIV-XV în entități administrativ-teritoriale numite scaune secuiești. Tot în scaune a fost organizat și Pământul Crăiesc, zona locuită de sași în sudul și nord-estul Transilvaniei (vezi scaunele săsești), exceptată de asemenea de la organizarea comitatensă. "Alfabetul secuiesc", denumit și "runele secuiești", este un alfabet (riguros fonetic, adaptat la maghiara contemporană) utilizat de secuii transilvăneni și în prezent ca alfabet secundar, alături de cel cu caractere latine. Întrucât acest alfabet era
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
activitate "Tablei Regești". Înainte de a dobândi statutul de oraș liber regesc, Târgu Mureșul a mai fost denumit și "Székelyvásárhely" ("Târgul Secuiesc"), nume care nu trebuie confundat cu numele de azi al orașului Târgu Secuiesc ("Kézdivásárhely", literal "Târgul Chizdului" - pentru "Târgul Săsesc al Chizdului" vezi Saschiz), aflat la o distanță de 224 km, în partea opusă (sud-estică) a ariei locuite de secui. La Târgu Mureș a existat "Teatrul Secuiesc de Stat" ("Székely Állami Színház"), înființat la 4 Februarie 1946, devenit mai târziu
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
navele laterale. Biserica a fost ulterior distrusă de către tătari în 1241 în prima lor incursiune în Țara Bârsei. Urmele vechii biserici au identificate cu ocazia ridicării casei aflate la nr. 75 din sat. Spre sfârșitul secolului al XIII-lea, comunitatea săsească crește o dată cu venirea în localitatea a unui nou val de coloniști. Ca urmare, sătenii construiesc o a doua biserică în jurul anului 1280 în interiorul fortificat al teutonilor. Numele inițial al bisericii a fost "Heling Kreuz Kirche", în traducere Biserica Sfintei Cruci
Biserica fortificată din Feldioara, Brașov () [Corola-website/Science/327753_a_329082]
-
, mai demult "Târnava-Sân-Martin", până în 3 mai 1941 "Diciosânmartin", (în , în , în dialectul săsesc "Mierteskirch") este un municipiu în județul Mureș, Transilvania, România, format din localitățile componente Botorca și (reședința), și din satele Bobohalma și Cuștelnic. Se află pe râul Târnava Mică. Primele dovezi ale unei existențe umane datează din perioada neolitică. Înființat în
Târnăveni () [Corola-website/Science/296990_a_298319]
-
Friedrich Mieß face parte din grupul scriitorilor, istoricilor și etnografilor sași al căror efort s-a coagulat în recuperarea moștenirii istorice revelată de monumentele medievale transilvane și valorificarea muzeală a costumelor tradiționale și a obiceiurilor ce au întărit identitatea etnică săsească prin intermediul tradiției. În acest sens, grupul de intelectuali sași era compus din personalități marcante brașovene cum au fost Julius Heinrich Groß, Adolf Meschendörfer, Ernst Kühlbrandt, Oskar Netoliczka, etc. La Brașov realizează cea mai mare parte a creației sale în pictură
Friedrich Mieß () [Corola-website/Science/311428_a_312757]
-
ai unui astfel mod de exprimare sunt Karoly Lotz, Gyula Benczur, Ernst Stöhr, Lovis Corinth, Ferdinand Hodler, Franz von Stuck, Károly Ferenczy și Béla Iványi Grünwald. Alte portrete feminine, celebre, realizate de Friedrich Mieß sunt: „"Portret de femeie în port săsesc"” și „"Fată care aduce apă"” care a fost publicat pentru prima oară în revista Die Karpathen, din 1909. Preocuparea artiștilor din Transilvania pentru redarea costumului popular tradițional a fost frecventă. Astfel, pot fi amintiți maeștrii: Robert Wellmann cu „"Gătirea unei
Friedrich Mieß () [Corola-website/Science/311428_a_312757]
-
din operele pictorilor Max Liebermann și Fritz von Uhde. Friedrich Mieß a ilustrat cinci cărți publicate de către Wilhelm Morres începând cu anul 1898. Subiectul acestora era legat de istoria și tradițiile sașilor transilvăneni, ele au fost publicate în cadrul colecției „Biblioteca săsească a poporului și tinerilor”, colecție inițiată de către librarul Heinrich Zeidner. Toate ilustrațiile au fost create narativ descriptive, ele reprezentând personalități ca Michael Weiss, Johannes Honterus sau Markus Pempflinger precum și episoade istorice în stil realist, dar care rămâne tributar istorismului și
Friedrich Mieß () [Corola-website/Science/311428_a_312757]
-
Brașov, la care pictorul Friedrich Mieß le-a făcut mai multe portrete. Datorită mamei sale care era nepoata lui Mieß, tinerețea sa a fost marcată atât de muzică și simțul pentru frumos cât și de rigoarea tradițională de tip protestant săsească. Firedrich Mieß se refugia adeseori din tumultul orașului Brașov la casa lui Horvath din Codlea unde a creat o mulțime de peisaje pictate de cele mai multe ori pe cartoane pătrate care proveneau de la cutiile pălăriilor pe care le făcea cadou gazdelor
Friedrich Mieß () [Corola-website/Science/311428_a_312757]
-
Horia Andreeescu (n.18 octombrie 1946, Brașov) este un dirijor român. este dirijorul principal al Filarmonicii "George Enescu". S-a născut la Brașov și a copilărit într-un cartier săsesc. Între 1974-1987 a fost dirijor la Orchestra Filarmonicii din Ploiești. A absolvit Conservatorul din București, urmând apoi cursuri la Academia de Muzică din Viena sub îndrumarea lui Hans Swarowsky și a lui Karl Österreicher și la Trier și Munchen cu
Horia Andreescu () [Corola-website/Science/314257_a_315586]
-
a lucrat ca avocat la Sighișoara. Din prima căsătorie, cu Elisabeth Leicht (fiica lui Josef Bacon), a avut trei fete: Elisabeth Hering, Irmgard Gitschner și Gerda Leicht. După război, Leicht a fost numit de către guvernul Mihály Károlyi referent pentru minoritatea săsească în „Comisariatul Superior Ardeal“. După ce Ardealul a fost cedat României în urma Tratatului de la Trianon, Leicht s-a mutat la Budapesta. Acolo s-a reîntâlnit cu Béla Kun, colegul său de la Cluj, și a devenit subsecretar de stat în Comisariatul popular
Hans Leicht () [Corola-website/Science/319878_a_321207]
-
de marea nobilime din Transilvania, nemulțumită de mărirea fiscalității, Ștefan cel Mare a organizat în vara lui 1467 o acțiune militară în Secuime, acțiune menită să-i atragă pe secui de partea sa. Concomitent, tot la incitarea lui Ștefan, orașele săsești s-au ridicat împotriva regelui Matia, ceea ce l-a silit pe acesta să vină personal pentru a potoli răscoala. În septembrie 1467, după ce a înfrânt răscoala din Transilvania și i-a pedepsit pe conducătorii rebeliunii, regele Matia a decis represalii
Bătălia de la Baia () [Corola-website/Science/320819_a_322148]
-
urmare a faptului că prezenta pericol de prăbușire. Biserica se află situată pe Str. Mitropoliei nr. 32. Lângă ea a fost construit un orfelinat evanghelic, în care funcționează astăzi Centrul Cultural "Fr. Teutsch". În anul 1543, în urma Reformei Protestante, populația săsească din Sibiu a trecut la luteranism, iar bisericile catolice au intrat în posesia luteranilor. Sibiul a rămas timp de 150 ani fără biserici catolice. În anul 1688 armatele imperiale habsburgice au pătruns în Transilvania, pe care scos-o de sub influența
Biserica Sfântul Ioan din Sibiu () [Corola-website/Science/324059_a_325388]
-
Cincșor, mai demult "Cincu Mic" (în dialectul săsesc "Kli-Schink, Klišink", în , în , în latină "Parvum Promontorium") este un sat în comuna Voila din județul Brașov, Transilvania, România. Se află în partea de vest a județului, la contactul Podișului Hârtibaciului cu Depresiunea Făgărașului. Biserica prezentând un turn la vest
Cincșor, Brașov () [Corola-website/Science/300936_a_302265]
-
Biserica evanghelică fortificată din Brădeni, județul Sibiu, a fost construită în secolul XIV. Figurează pe lista monumentelor istorice 2010, , cu următoarele obiective: Brădeni mai demult "Brădenii, Hendorf, Heghig" (în dialectul săsesc "Händerf, Hendref", în , în ) este un sat în județul Sibiu, Transilvania, România. Este reședința comunei Brădeni. Prima ei denumire este ""terra Heen"" din anul 1297 pentru ca în 1349 să fie menționată ca ""Villa Hegun"". Prima atestare documentară a bisericii cu
Biserica fortificată din Brădeni () [Corola-website/Science/326701_a_328030]
-
una semnificativă, astfel în localitate se înregistrau în anul 1593, 185 de plătitori de taxe, în anul 1786, 899 de plătitori iar în 1910 existau 1035 de locuitori. După acest an a început declinul demografic, ca mai în toate satele săsești din Podișul Hârtibaciului, astfel încât în 1940 mai erau doar 620 de lutherani iar în 1995 comunitatea să fie doar de 17 membri. Casa parohială a fost vândută cu 3 ani înainte, adică în 1992. Zidurile bisericii, groase de 1,20
Biserica fortificată din Brădeni () [Corola-website/Science/326701_a_328030]
-
Biertan, mai demult "Ghiertan"(în dialectul săsesc "Birthälm, Bierthalmen, Bierthalm", în , în ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Sibiu, Transilvania, România. Localitatea a fost atestată documentar pentru prima dată în anul 1224. Biertanul face parte dintre primele așezări germane de sași din
Biertan, Sibiu () [Corola-website/Science/298819_a_300148]
-
o competiție acerbă pentru obținerea centrului administrativ al celor „Două Scaune”. Astfel, fiecare din cele trei localități încerca să-și mărească renumele printr-o construcție sacră mai impunătoare și ornamentală. În 1397 Biertanul este atestat ca cetate. Ca orice așezare săsească, avea organizare urbanistică, remarcându-se stilul francon al șirurilor de case dispuse în jurul unei piețe centrale, deasupra căreia se înalță impunătoarea biserică-cetate. Impresionantul monument de cult îmbină armonios stilul gotic cu cel al Renașterii, apărat fiind de trei ziduri de
Biertan, Sibiu () [Corola-website/Science/298819_a_300148]
-
este atribuită secolului al XII-lea, când probabil a fost ridicată și prima biserică ("Sf. Maria"). Biserica actuală a fost ridicată în 1486-1524, în stil gotic-târziu. Timp de 300 de ani, între 1572 și 1867, Biertanul a fost sediul episcopatului săsesc, aceasta favorizând construirea uneia dintre cele mai puternice cetăți țărănești din Transilvania, în jurul bisericii fortificate. În 1572, preotul Lucas Unglerus (din Biertan) este ales intendent suprem al comunității evanghelice din Transilvania, localitatea câștigând în importanță spiritual - religioasă ceea ce pierduse în
Biertan, Sibiu () [Corola-website/Science/298819_a_300148]
-
numărul sașilor care părăsesc Biertanul cu destinația Germania. Dacă în anul 1977 locuiau în Biertan 1613 sași, în anul 1992 Biertanul număra doar 280 locuitori sași. Numele așezării provine din limba maghiară, "Berethalom" însemnând "Dealul lui Berth", preluat în dialectul săsesc sub forma "Bierthalmen, Bierthalm". Inocențiu Micu a evidențiat localitatea în anul 1733 sub numele de "Bertán", iar Ștefan Moldovan în anul 1852 sub numele de "Berthan". În 1775, în apropierea Biertanului, în pădurea Chimdru a fost descoperit Donariul de la Biertan
Biertan, Sibiu () [Corola-website/Science/298819_a_300148]
-
sacristiei, cu un sistem foarte complicat de 19 încuietori, realizată de meșterii locali în anul 1515 și care a stârnit un interes deosebit, fiind premiată la Expoziția Mondială din 1900 de la Paris și care constituie un exemplu reprezentativ de manufactură săsească medievală, datorită excepționalelor intarsii și a sistemului original de închidere, care funcționează și astăzi. Fortificațiile din jur sunt considerate drept cele mai puternice din Transilvania, de la o cetate țărănească. Are trei rânduri de ziduri, 6 turnuri și 3 bastioane construite
Biertan, Sibiu () [Corola-website/Science/298819_a_300148]
-
vedea un bolovan mare, pe care, duminica erau așezați cei care făceau rele în cursul săptămânii, spre a fi văzuți de întreaga comunitate. Era un mijloc eficient de a-i educa și integra în colectivitatea așezării. Astăzi, această veche așezare săsească este cunoscută în lume datorită bisericii-cetate, inclusă în 1993 pe lista monumentelor patrimoniului mondial a UNESCO. Biserica-cetate de aici, cu hramul Sfânta Maria, a fost restaurată prin donații făcute de originari din Biertan răspândiți în Europa, Statele Unite ale Americii și
Biertan, Sibiu () [Corola-website/Science/298819_a_300148]
-
Curciu, mai demult "Criș" (în dialectul săsesc "Kiertš", în , în ) este un sat în comuna Dârlos din județul Sibiu, Transilvania, România. Curciu era în antichitate o așezare dacică, un simplu sat, care ocupa un hectar din locul numit astăzi "La Fântâni". Ea se suprapunea unor așezări din
Curciu, Sibiu () [Corola-website/Science/301705_a_303034]
-
cea a fierului timpuriu. În 1337, un sas pe nume "Petro de Keuruz" este pomenit într-un document ca martor într-un proces, localitatea sa de obârșie fiind desemnată ca "senioribus sediuin de Medies", adică parte din Scaunul Mediașului. Comunitatea săsească de aici, altădată foarte numeroasă, a scăzut mult după 1990. Incinta bisericii evanghelice fortificate de la Curciu are o formă ovală și este construită din piatră de râu. Biserica Sf. Ioan este o biserică-hală și a fost construită în prima jumătate
Curciu, Sibiu () [Corola-website/Science/301705_a_303034]
-
medicinale, a publicat începând cu 1791 în revista „Sieben-bürgische Quartalschrift”, prima revistă științifică din Transilvania, un inventar al planetelor medicinale sălbatice din Transilvania, clasificate după sistemul lui Carl von Linné. Pe lângă numele latin, erau menționate și numele populare în germană, săsească, maghiară și română. În 1808 a fost rugat de către medicul-șef dr. Franz Nyulás, membru al dietei de la Cluj să publice un "Herbarium vivum" pentru farmaciști, care urma să fie plătit prin abonament, iar în 1810 a publicat un exemplar
Petrus Sigerus () [Corola-website/Science/316716_a_318045]
-
Câlnic (în dialectul săsesc "Kellenk", în , în ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Alba, Transilvania, România. Numele așezării provine din slavul "kal" sau "kalinik" (=lut, lutos, ung. sáros hely), fiind preluat, mai întâi, de români sau de unguri, de la
Câlnic, Alba () [Corola-website/Science/300233_a_301562]