2,895 matches
-
floare; dar e o minune mare, dacă are și... picioare! cotită frate, nu o da cotită! nu știu cum în viața asta sula-i bună îndoită, dar să nu știe... nevasta. uneia sătule văd că prea te râzi, matale, ca și cum ai fi sătulă; poate numai de sarmale, eu nu cred că, și de... ulă! Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai Cu-atâția sfinți în calendar, Mă-ntreb, române, tu ce n-ai, Că nu te simți, o zi, măcar
HEPIGRAME de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 988 din 14 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365032_a_366361]
-
de la trecerea la cele veșnice a Domnului Prof. Univ. Dr. Ing. Theodor Maghiar - Rectorul Universității Oradea ... Iată că se împlinește, deja, un an când, din acea zi de toamnă - 28 septembrie 2012, ați plecat să vă odihniți puțin, fiindcă erați sătul de prea multe și puțin ostenit, iar noi nu putem decât, măcar acum, să fim absolut de acord cu domnia voastră, toți, la unison! ... V-a chemat Dumnezeu puțin la El să vă împărtășiți de o voroavă binecuvântată și de un
ARTICOL OMAGIAL – CU PRILEJUL ÎMPLINIRII UNUI AN DE LA TRECEREA LA CELE VEŞNICE A DOMNULUI PROF. UNIV. DR. ING. THEODOR MAGHIAR – RECTORUL UNIVERSITĂŢII ORADEA ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 994 [Corola-blog/BlogPost/365075_a_366404]
-
în prima fază, dacă nu are el inițiativa împăcării, în afara faptului că va simți o prezență rece, ostilă, nu va fi tulburat cu nimic. Îl uimea pur și simplu ceea ce se petrecea cu el. După starea de “mulțumire” - se simțea sătul de toate, viața i se părea golită, lipsită de sens - redescoperise parcă, datorită torentului binefăcător de amintiri, cât este de plină dacă nu de farmec, măcar de trăiri. Oare se poate vorbi de greșelile făcute în copilărie? Se bănuiește că
III. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365159_a_366488]
-
de metru. Băăă, Tobit, băăă,- repeat Durică,- am văzut moartea cu ochii. Se băga cu nasul în paie și sufla în foc. Pe pereți niște sfinți spălăciți se uitau la noi. Pusesem armele jos pe ciment și ne încălzeam mădularele sătule de-atâta frig și mers pe jos. Ee-eu, băăă Tobit, băăă, nu știam de ce ne spunea comandantul să ne deșertăm, băăă, deșerta-ți-vă, ne striga, că dacă vă intră cartușul în burtă, dați de dracu... Păi ce să mai
TOBIT ÎN RETRAGERE- FRAGMENT DE ROMAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365205_a_366534]
-
de orice zbârcă în căsnicie... ... Nevrând să tai firul poveștii lui Arthur în patru, îmi ziceam că noaptea e un sfetnic bun tocmai când pendula mă trecea zgomotos în altă zi. Uncheșul Ene îmi dăduse plasă ori poate întârzia numai. Sătulă să număr oi, îmi turnai câteva picături de tinctură de lavandă pe-o farfurioară gătită c-un cocoloș de vată, apoi așteptai efectul, presând cerul gurii cu limba, de fapt, cu vârful ei. Dar în zadar! Rămăsesem și mai trează
ARTHUR SE-NTOARCE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365214_a_366543]
-
crumpene prăjâte, toată zâua-bună zâua mă hănțăni la cap: „Prăjăște-m’ crumpene, prăjăș- te-m’ crumpene!”, paică te-ai primițât de tot, ce moarti, zău așa! El, săracul, să n-audă de lapte, brânză, urdă, unt sau pastramă de oaie, era sătul de ele, toată viața numai din astea mâncase: - Fă, ’hre-a dracilor să fii tu de muiere, fă-m’, fă, crumpene prăjâte, că dacă mă dau jos din pat șî viu la tine, te dehulez de oase, auz’ tu, fă? - striga
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
și-mplinit Ca picur-lacrimă pe cer, Am fost schimbat în fulg de ger! - Dar tu? Eu sunt odor din Vară, Când cerul, câmpul de secară L-a dăruit, crescându-i rodul Cu ploaia caldă, iar norodul De păsăret din lan fugit, Sătul de bobi m-au risipit, Purtat pe-aripe sus pe cer, Să fiu schimbat în fulg de ger! În urmă, cel mai mic se-ndeamnă: - Eu sunt odorul mamei Toamnă! Dar, zămislit de dimineață, N-am reușit să văd prin ceață
TREI FULGI NĂSCUŢI DIN TREI SURORI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366355_a_367684]
-
de bogata societate românească în omenie și frică de Dumnezeu, a cunoscut seria neagră a unor epurări/încercări (planificata decimare a intelectualității interbelice și a gospodarilor satelor în perioada teroarei bolșevice, expatrierea evreilor și sașilor, fuga în Occident a românilor sătui până peste cap de „raiul” comunist, uriașul exod postdecembrist), toate aceste hăuri de inteligență și moralitate fiind la repezeală umplute cu lichelism și bădărănie. A nu se uita că este nevoie cam de trei generații pentru izvodirea unui intelectual veritabil
POLITCA-I O NENERNICIE PENTRU TOT OMUL DE OMENIE ! de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366383_a_367712]
-
arătai ca îndobitocit de armată. De-a lungul generațiilor instruite se găsise o cale de mijloc, ceva care să mulțumească atât pe unii cât și pe alții. Trebuia ca pe lângă automatismul stereotip al armatei, afișat doar, să adopți „poziția porcului sătul” să nici nu-ți treacă prin minte că ai putea fi mai deștept decât cel care îți comandă ori altcumva, să nu te intereseze decât ca timpul să treacă până la masa următoare. A salutat regulamentar : Să trăiți ! Hai să vedem
XVIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366380_a_367709]
-
la fel cum avea și de casa stăpânului său, era rău tare, ferit-a sfântul ca cineva să facă un pas spre intrare, că-i și sărea la picior, în rest n-avea el treabă cu trecătorii. Fiind tot timpul sătul, nu era deloc obraznic atunci când i se da de mâncare. Curios, deși mânca din două părți, nu se-ngrășase deloc, era în schimb suplu și puternic, deși nu avea talia prea mare. După vreo trei sezoane de păzit porumbii în
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VIII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366415_a_367744]
-
poara pă crumpene prăjâte, toată zâua-bună zâua mă hănțăni la cap: „Prăjăște-m’ crumpene, prăjăște-m’ crumpene!”, paică te-ai primițât de tot, ce moarti, zău așa! El, săracul, să n-audă de lapte, brânză, urdă, unt sau pastramă de oaie, era sătul de ele, toată viața numai din astea mâncase: - Fă, ’hre-a dracilor să fii tu de muiere, fă-m’, fă, crumpene prăjâte, că dacă mă dau jos din pat șî viu la tine, te dehulez de oase, auz’ tu, fă? - striga
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
cârciumă particulară, adeseori se numărau printre mușterii. Bineînțeles că și Marian a folosit palinca de la socru-său pe post de mită de nenumărate ori după ce s-a căsătorit. Cei care se lăsau mituiți, în primul rând - medicii, se-nțelege, erau sătui de „Kent”, cafea și coniac „Drobeta”, atunci când vedeau pentru prima dată sticla „de țuică”, strâmbau din nas, dar după ce o gustau, ar fi fost în stare să-i facă orice ca să le mai dea. Pe băiat l-au adus de la
NIȘTE COPII BUCLUCAȘI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366410_a_367739]
-
șind prin a se îmbăta criță, tot de fiecare dată. - Lasă fă, cumnată, nu mă măi dădăci atâta, sunt șî ieu muiere-n toată firea, oi știi ce am de făcut, ce moartii, zău așa! - îi tot zicea maică-mea sătulă de dădăceala ei. - De, fă cumnată, oi fi tu muiere-n toa- tă firea, da’ de cân’ n-ai măi crescut tu copil de țâță, hai, ia să văz, ce măi zâci? - a împuns-o iute moașa pe cumnată-sa
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]
-
erau, de exemplu, la nea Ilă, cinci la număr. Pentru că eram singur la părinți, nu era zi de la Dumnezeu să nu trec pe la verișorii mei, sco- țînd-o adesea din țâțâni pe lea Florica - nevas- ta lui nea Ilă, care era sătulă de-ai ei. Am arătat doar cum mă înființam acolo de cel puțin două ori pe săptămână, seara, când se așezau la masă și când aginam de pe margine, doar-doar m-o chema și pe mine lea Florica să gust numa
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]
-
ca un rebut la niscaiva apași. Că-mi vine să pun mâna pe furcă pe custură Și-un dor nebun să-i dau o palmă peste gură! Păianjeni de-ntuneric se spânzură de grinzi Luminile celeste se strâmbă în oglinzi Sătul de teoreme, sătul de artificii Nu-ți e rușine lume, că te-ai umplut de vicii? De când nu mai ai minte, de când ai capul gol Că-mi vine să dau tumba, pământului ocol?! Referință Bibliografică: Nu-ți e rușine, lume
NU-ŢI E RUŞINE, LUME? de ION UNTARU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366581_a_367910]
-
la niscaiva apași. Că-mi vine să pun mâna pe furcă pe custură Și-un dor nebun să-i dau o palmă peste gură! Păianjeni de-ntuneric se spânzură de grinzi Luminile celeste se strâmbă în oglinzi Sătul de teoreme, sătul de artificii Nu-ți e rușine lume, că te-ai umplut de vicii? De când nu mai ai minte, de când ai capul gol Că-mi vine să dau tumba, pământului ocol?! Referință Bibliografică: Nu-ți e rușine, lume? / Ion Untaru : Confluențe
NU-ŢI E RUŞINE, LUME? de ION UNTARU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366581_a_367910]
-
Viorică? Pe toate le-ai sucit!. -Se pare Nihălucă, întruna am ,,dormit!”. Încet că trezești ,,zmeii”, i-am mângâiat pe păr Și dorm toți ca purceii, spălați într-un ciubăr. Mănâncă și te culcă, îndată te duci iară. . . Și ești ,,sătul de muncă ”, eu ,,dorm”, din zori în seară!. Ah! . . .Mi-e dor și amintirea când îmi cuprinde gândul, Te chem, Copilărie, și curge, curge rândul!. . . =25 MARTIE 2002= Poezie scrisă azi de Bunavestire, la aniversarea zilei de naștere a lui
COPILĂRIE de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366572_a_367901]
-
a venit mama la mine cu cei doi frați mai mici( locuiam în căminul de elevi) să-mi spună că nu mai poate trăi cu tatăl meu la Rușețu și că a plecat la bunici, la Cireșu în județul Brăila, sătul ei natal. Despărțirea lor m-a întristat și m-a marcat mereu fiindcă nu am putut ierta faptul că unul din frați a fost lăsat tatălui( eram patru copii la părinți) ... Citește mai mult Cenaclul Prietenia prin corespondență în anii
IOANA VOICILĂ DOBRE [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
a venit mama la mine cu cei doi frați mai mici( locuiam în căminul de elevi) să-mi spună că nu mai poate trăi cu tatăl meu la Rușețu și că a plecat la bunici, la Cireșu în județul Brăila, sătul ei natal. Despărțirea lor m-a întristat și m-a marcat mereu fiindcă nu am putut ierta faptul că unul din frați a fost lăsat tatălui( eram patru copii la părinți) ... VII. SECȚIUNEA MEA DE POEZIE DIN VOL.VI SIMBIOZE
IOANA VOICILĂ DOBRE [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
ca niciodată să n-am pace. Întreaga viață-i voi vedea figura tristă, iubitoare din clipa când l-am repezit cu ura mea ucigătoare, ce inima i-a sângerat-o ʼnainte să lovesc cu piatra, și-oi fi întâiul fratricid sătul să-și mai suporte mutra. Se oprește din plâns, își duce mâna la frunte și vorbește precipitat): Am omorât... Sunt criminal... Să fug! Dar cum poți să te-ascunzi de tine însuți?...Grea povară să fugi când vrei să te
TEATRU: FIAT VOLUNTAS TUA (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366626_a_367955]
-
grijă de cuvinte, Spunea Mama, Când se ruga Acolo sus Pe Munte, Ai grijă de cuvinte Și ia seama, Cuvântul e prăpastie Și punte... Stă diavolul tăcerilor La pândă, ( Și-a spus Iisus atunci- „Luați Duh sfânt”), Iar gura ta, Sătulă ori flămândă, Rostească Adevărul din cuvânt. Ce sfântă-i, Doamne, Rugăciunea ei! Cuvântul zis Nicicând Să nu te doară, Ai grijă de cuvinte Dacă vrei În urma Ta Cuvinte Să Răsară... Referință Bibliografică: Ai grijă de cuvinte... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe
AI GRIJĂ DE CUVINTE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366732_a_368061]
-
mut este mai întâi ca o provocare pe care se străduiește să o ignore numai că, mintea îi joacă feste scurtcircuitându-i gândurile, parcă robotizându-l ; nouătreinouăunupatruunușasetrei, nouătreinouăunupatruunușasetrei, nouătreinouăunupatruunușasetrei... Salvarea vine odată cu sosirea președintelui de sindicat plecat de acasă ca fiind sătul de cloceala căsniciei. Are de gând să-și scoată pârleala, distrându-se cu telefonul, după care să-și savureze veselia la un pahar de coniac cu ofițerul de serviciu și cu cine s-o mai ivi. Are agenda cu numere
XXXII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365521_a_366850]
-
propriului său destin completamente incert. Acasă, în România, nu-l mai aștepta de multă vreme nimeni. În Spania, nici atât. Părinții îi fuseseră luați de vârtejul inefabil al morții, iar de ziduri goale, lipsite de sufletul din dinăuntru, era, din păcate, sătul. Se izbea de ele orișiunde-și întorcea capul și nu le simțea deloc răsuflarea caldă și unică a vieții. Nu avea nici pentru ce și nici la cine să se mai întoarcă în România, cum nu avea prea multe motive
ROMÂNUL ÎNGROPAT ÎN PĂMÂNTUL ALTEI PATRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365583_a_366912]
-
lătrând; eram atenți și la glasul pițigăiat al rușilor din care nu înțelegeam mare lucru, rupeam câteva cuvinte și începusem să mă obișnuiesc cu gândul că odată și odată voi termina și această aventură. Vedeam și eu că ei erau sătui de război, umblau alandala după palincă și femei și-l înjurau mereu pe Hitler: bifoimachi, nemețchi! bifoimachi Hitler! Primul contact cu focul a fost simplu, pe la ora zece am oprit șirul de căruțe la marginea unui lan de porumb să
}NGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365603_a_366932]
-
Nu mi-a fost foame nici în lagăr. Am plutit pe deasupra acestor greutăți, din lagăr sau pușcărie, cu ajutorul lui Dumnezeu! Am avut un învățător care nu se sătura niciodată. Îi dădeam o jumătate din porția mea și eu mă simțeam sătul. Ce te miri? De ce te miri? Nu-i nimic de mirare. Era cine să suplinească lipsurile astea! Și am ieșit din pușcărie perfect sănătos, și din lagăr din Rusia, am venit tot perfect sănătos. N-am avut nici o boală. Ne
PĂRINTELE DIMITRIE BEJAN – MUCENICUL, MARTIRUL ŞI MĂRTURISITORUL (1909 – 1995)… FRÂNTURI DE GÂNDURI ŞI IMPRESII ACUM, LA ÎMPLINIREA A DOUĂZECI DE ANI DE LA NAŞTEREA SA CEA CEREASCĂ... de STELIAN GOMBO [Corola-blog/BlogPost/365601_a_366930]