623 matches
-
convingeri temeinice, convingeri reale, ale vieții" de care vorbea Părintele Justin Pârvu elitele interbelice creștine credeau în realitatea concretă a Întrupării. Astfel, omul devine real în virtutea acestui fapt major, mărturisind un crez al Adevărului. Intelectualul interbelic creștin nu era un sacerdot al nimicului, ci un protector permanent al realului ca sursă primordială de respirație firească a vieții. Ancorat în orizontul istoric, de care nu încerca să fugă, atent la realitate, fără a pierde din vedere dimensiunea sa spirituală, intelectualul interbelic creștin
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
o construcție rațională, ci o formă "care îmbracă adevărul-mister revelat". În fond, pentru Țuțea, a gândi dogmatic presupune a gândi "în lumina eliberatoare a Celui de Sus". Dogma este indisociabilă Revelației, care legitimează în mod absolut și învăluie credinciosul și sacerdotul 8. Astfel, din punctul de vedere al ecleziologiei creștine susținute de Petre Țuțea, unicul mod de acces la o cunoaștere religioasă autentică este prin intermediul Revelației. Cu alte cuvinte, cunoașterea religioasă este o cunoaștere harică, cuminecătoare, ale cărei izvoare se regăsesc
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
creștină. Dogmele sau primirea certitudinii, Iași, Timpul, 2000, p. 62: "A cerceta existența lui Dumnezeu se cheamă mistagogie (mod de interpretare a misterelor, cunoaștere explicativă a misterelor, practicată de politeism apud Littré). În creștinism misterele sunt inexplicative, comunicate ritualic de sacerdot și singurele forme de eliberare a omului din captivitatea cosmică, comunitară și personală. Sacerdotul nu explică, fiind învăluit de ele ca și credinciosul". 8 Ibidem, pp. 95-96: "În tradiția și istoria Bisericii creștine, oricărui sacerdot care a vehiculat Adevărul secundum
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Dumnezeu se cheamă mistagogie (mod de interpretare a misterelor, cunoaștere explicativă a misterelor, practicată de politeism apud Littré). În creștinism misterele sunt inexplicative, comunicate ritualic de sacerdot și singurele forme de eliberare a omului din captivitatea cosmică, comunitară și personală. Sacerdotul nu explică, fiind învăluit de ele ca și credinciosul". 8 Ibidem, pp. 95-96: "În tradiția și istoria Bisericii creștine, oricărui sacerdot care a vehiculat Adevărul secundum fidem, prezentarea lui dogmatică i-a fost revelată ca unui ales. Când vorbim de
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
sunt inexplicative, comunicate ritualic de sacerdot și singurele forme de eliberare a omului din captivitatea cosmică, comunitară și personală. Sacerdotul nu explică, fiind învăluit de ele ca și credinciosul". 8 Ibidem, pp. 95-96: "În tradiția și istoria Bisericii creștine, oricărui sacerdot care a vehiculat Adevărul secundum fidem, prezentarea lui dogmatică i-a fost revelată ca unui ales. Când vorbim de dogmatism, acest mod al spiritului creștin nu poate fi despărțit de revelație. Pentru a accepta dogmatismul, ca formă de vehiculare a
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
totul altă factură. În centrul cultului egiptean se aflau figurile divine ale lui Isis și Osiris, care ne sunt cunoscute din cultul egiptean oficial. Zeița Isis era cinstită anual printr-o procesiune solemnă în care cortegiul bizar și eterogen al sacerdoților, cu capetele rase și înveșmântați în alb, împreună cu muzicile zgomotoase și glasurile participanților căpătau un efect izbitor. În urma unui proces de evoluție îndelung, zeița Isis devenise Magna dea, marea zeiță, care a adus omenirii civilizația și cultura. Era considerată ca
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pentru această formă de înviere. Un ceremonial impresionant de inițiere îl consacra pe cel ales în serviciul zeiței. Acesta trebuia să se pregătească prin abluțiuni purificatoare și printr-un post de 10 zile, după care avea să fie condus de sacerdotul lui Isis spre interiorul templului ei, trecând pragul morții, înaintează printre toate elementele, adorând soarele și divinitățile. Îmbrăcat cu o mantie a cerului, albăstrie, având o făclie în mâini și o cunună pe cap, este prezentat comunității ca o imagine
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
lui Attis retrăia simbolic soarta zeului său în moarte și înviere; era stropit cu sângele unui taur, pătrundea în camera nupțială, pe care o părăsea ca renăscut. În timpul unui ospăț sacru, mărturisea că a devenit misticul lui Attis, iar un sacerdot anunța vestea cea bună celor inițiați: Mângâiați-vă, o misticilor, căci zeului i-a fost dată eliberarea! Tot astfel și nouă, după pătimire ni se va oferi izbăvirea. În aceste cuvinte întâlnim promisiunea unei mântuiri, temă de altfel decisivă pentru
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
unui grec, dacă ținem cont de procedeele de odinioară prin care fusese venerat Dionysos chiar de către ei. Excesele cultului (de ex. automutilarea), nu le-a atras prea mulți simpatizanți, iar comedia greacă nu a pierdut ocazia de a-i ironiza sacerdoții Cybelei, care cutreierau țara propagând cultul acesteia. Tot un caracter extatic prezenta și cultul care provenea din orașul Byblos, de pe coastele Siriei, ale cărui reprezentări divine erau cele ale marii zeițe Atargatis, asemănătoare Cybelei, și ale frumosului tânăr Adonis, soțul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și să se răspândească în formele cele mai disparate. În cea mai mare cinste se afla credința în astrologie, care aronda stelelor o anumită influență asupra destinului uman. Lumea mediteraneană a început să o cunoască mai îndeaproape atunci când Beros, un sacerdot al lui Baal, originar din Babilon, patria întregii astrologii, a fondat către anul 280 a.Chr. o școală astrologică în insula Coo. În secolul II a.Chr., în Egipt, sacerdotul Petosiris a scris o operă astrologică fundamentală din care s-
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a început să o cunoască mai îndeaproape atunci când Beros, un sacerdot al lui Baal, originar din Babilon, patria întregii astrologii, a fondat către anul 280 a.Chr. o școală astrologică în insula Coo. În secolul II a.Chr., în Egipt, sacerdotul Petosiris a scris o operă astrologică fundamentală din care s-a inspirat întreaga literatură astrologică succesivă. O contribuție deosebită în propagarea astrologiei a avut-o filozofia stoică; aceasta a luat poziție în favoarea astrologiei, în care își vedea confirmată doctrina deterministă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
subînțelege neapărat și imitarea misterelor mithraice. Acestea vor căpăta o răspândire sporită la cumpăna secolelor II-III. Doctrinele orientale anterioare și contemporane creștinismului au câștigat progresiv, împreună cu religia lui Cristos, o anumită credibilitate și autoritate asupra lumii antice. Prin urmare, implicarea sacerdoților cultelor misterelor a dus la destrămarea sistematică a credințelor exprimate prin religia tradițională, fapt ce a contribuit inconștient la afirmarea decisă a creștinătății, care a rămas destul de consolidată în ciuda persecuțiilor și influențelor religiilor orientale ori tradiționale, sau a tendințelor imperiale
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în Palestina. În ciuda cunoștințelor sale creștino-biblice (despre profeți, învățătorii Legii etc.), autorul preferă să vorbească despre creștinism folosind terminologia religioasă cunoscută și de ceilalți păgâni: voința, în creștinism este asimilată inițierii din religia misterelor, preoții creștini sau iudei sunt comparați sacerdoților religiilor păgâne, un fel de călăuze ale unui cortegiu aducător de sacrificii sau chiar ca niște legislatori. Urmând orientarea filozofică a lui Celsus (mort în 178 p.Chr.), autorul ia în considerație concepția tradițională a legii religioase a popoarelor, definindu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
îi prezintă pe ucenicii lui Cristos ca pe un popor sacerdotal, mult mai eficienți pentru cel care domnește decât soldații, care se luptă și ucid la comandă. Pentru aceasta, autorul apelează la o analogie foarte elocventă: dacă pe bună dreptate sacerdoții păgâni nu sunt înrolați niciodată și sunt scutiți de serviciul militar, e la fel de corect ca și creștinii preoți și slujitori ai lui Dumnezeu să rămână în afara activităților militare, angajați să lupte cu mâinile curate și cu rugăciunea pentru binele împăratului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ca și creștinii preoți și slujitori ai lui Dumnezeu să rămână în afara activităților militare, angajați să lupte cu mâinile curate și cu rugăciunea pentru binele împăratului și al societății. Pentru succesiva evoluție teologică devine relevantă ideea apologetului de a echivala sacerdoții păgâni totalității creștinilor: nu este nici o referință strictă numai la preoții creștini, pentru care mai apoi va fi prevăzută interdicția înrolării militare în timpul lui Constantin (306-337), coercitivă pentru laici. Tot acum este evidențiată valoarea activă a rugăciunii, sarcină specifică creștinilor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de ură și dispreț, după cum am văzut mai sus. Prin disprețuirea creștinismului, Iulian își propusese restaurarea imperiului pe baza tradițiilor păgâne, prin renașterea păgânismului lipsit de putere și în agonie, cu templele sale în bună parte închise, devastate și cu sacerdoții în plină decadență. Acțiunea sa era foarte dificilă. Păgânii, după implicarea directă a lui Constantin și a fiilor săi în viața creștină, erau deja în minoritate cel puțin în Orient, unde arătau indiferență față de lumea antică și se resemnară în fața
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
creatorului ajuns la vârsta senectuții, când simte cu spaimă și liniște, în același timp, apropierea sfârșitului. Părinții și prietenii de odinioară revin, nostalgic, în mintea și sufletul poetului. Drama existențială a creatorului însuși conferă poemelor un aer de gravă meditație. Sacerdot fidel al pământului și al istoriei, exponent al unei generații pline de energie creatoare, D. cultivă prozodia clasică, dar nu-i rămâne permanent vasal, căci, depășind-o, dovedește disponibilități poetice multiple. Remarcat de G. Călinescu în anii de început, poetul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286885_a_288214]
-
celor trei sâmburi de piersică, "miracolul/ dragostei de trei ori ascunse" etc.). S-ar putea spune, prin urmare, că "toate parabolele lirice ale lui Mihai Ursachi au ceva din fantastica și pasionanta îndeletnicire alchimistă", așadar că autorul lor "se face sacerdot al lui Hermes" (Ștefan Aug. Doinaș). În Symposion nigrum din Marea înfățișare (Editura Junimea, Iași, 1977), exclamația onctuoasă a practicantului-tip al acestui ritual îl va invoca, într-adevăr, direct pe patronul spiritual al alchimiștilor: "Hermetică enigmă! Și cele opt
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
consolidatoare a domnului Blaga", cu sensul de meditație asupra naturii și funcției creației poetice, dar și că practica artistică călăuzita de principiile astfel identificate 84. "De o ființă" ("prins, asociat")85 cu acest spațiu al devenirii continue este un adevărat sacerdot ("mai înalt prin mătăsoasa, preoțeasca surpare a părului") al poeziei ("cunoștea neîmpărțit ființă îndelung provocată a Poeziei") - Roderick Usher / Edgar Allan Poe86: Lor prins, asociat, înalt profil tombal, Roderick Usher (mai înalt prin sălbateca, mătăsoasa și preoțeasca surpare a părului
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
completarea moralei creștine cu etica națională. Școala, ca incubator al naționalismului, trebuie să devină "întocmaĭ ca o adoua biserică" (Melidon, 1874, p. VIII). Iar școlile normale, cele menite să formeze viitorii învățători, au rostul de a fi "pepiniere profesorale" de "sacerdoți culturali" (Michailescu, 1888, pp. 158, 157). Ei vor fi cei care vor "aprinde lumina în lanternă" și vor împrăștia cuvântul noii evanghelii naționale. Educația, chiar dacă trebuie păstrată pe fundațiile moralității ortodoxe, nu mai poate rămâne în apanajul bisericii și al
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
rugăciunii personale, ne transmite, cu foarte multă căldură sufletească și cu dragoste părintească, experiența sa de viață creștină, încununată în lucrarea rugăciunii. Paginile prezentei lucrări ne descoperă sufletul unui preot iubit, ascultat, prețuit și urmat de către mulțimi de credincioși. Un sacerdot care a trăit teologia în forma ei cea mai înaltă - de căutare a unirii cu Dumnezeu - prin rugăciune personală și eclesială și ca o formă de a răspunde, ca preot, la problemele tot mai numeroase ce frământă sufletele păstoriților săi
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
bucuria creativității". Opera lirică a regretatului Dan Laurențiu, prin spunerea de tip oracular, în care "simplitatea", "transparența" enunțurilor sînt permanent "sabotate" de rupturile semantice prezente în text, produc, cum spune eseista, efectul de uimire. Dan Laurențiu este cu adevărat un sacerdot al uimirii lirice. În capitolul final poeta narează o amintire cu Nichita Stănescu, una din care s-a și născut cartea Uimire și Poiesis: "... El mi-a spus, mărturie prețioasă, una dintre cele cîteva mari mărturii de la care a pornit
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
credinței, credință întemeiată și experimentată cristologic. Iată de ce trebuie să ne eliberăm de acea structură «religioasă» prin care, chiar și în sens pozitiv, supraviețuiește o apucătură păgână ce, în toate timpurile și în toate locurile, a zămislit nu doar figura sacerdotului - ca mijlocitor între divinități și oameni - ci și pe aceea de pius. Aceasta din urmă, adeseori, răspunde nevoii de a salvgarda un spațiu uman separat și elitar pentru a asigura, ca să spunem așa, un colț de umanitate necontaminată și, tocmai
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
durere personală să-i pedepsească pe ceilalți. Și totuși Ovidiu are o remușcare propria-i culpă i-a câștigat clemența, înfrânându-i mânia. Deoarece poetului nu îi este permis să cadă personal în genunchi în fața împăratului, Messalinus, ca un mare sacerdot, trebuie să ducă mesajul ovidian zeilor, adăugând la acesta și rugăciunile poetului. "Nu încerca, totuși, o astfel de intervenție, dacă o consideri dăunătoare. Iartă-mă: ca un adevărat naufragiat, mi-e frică de orice mare, chiar și de cea mai
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și al lui Augustus, ara Romae et Augusti. În fiecare an, pe 1 august, ziua aniversării victoriei lui Augustus asupra lui Antoniu și Cleopatrei, delegații cetăților din cele Trei Galii vin aici să-și dovedească fidelitatea față de Imperiu, prezidați de sacerdot, preot la altarul din Confluența. Acest sacerdot are sarcina de a organiza jocuri în *amfiteatrul construit în apropierea altarului. Delegații formează Consiliul Galiilor și dispun de o casierie specială, arca Galliarum; ei îl aleg pe sacerdot. Trebuie să notăm că
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]