677 matches
-
se abstrage. Nu mai este un "poet" răstignit, este Poetul, Geniul neînțeles de contemporani. Fără profunditate, Macedonski ar fi un cabotin ridicul, plin însă de o vibrație de sine adâncă el își compune o mască tragică de o extraordinară expresie. Sacerdotal, declamatoriu, cu o părere despre valoarea sa nebună, simțindu-se din esența aurului, diamantelor, eterului, divinității, poetul se extaziază de gloria eternă. Macedonski este acum prerafaelit și dantesc, adorând nu o Madonna ci propriul Geniu văzut în Empireu. El se
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și nevăzut printre mulțime... Nici pașii mei să nu-i audă nime, Nici ușa după mine când s-a-nchis! CORNELIU MOLDOVANU Trecând peste palidul anacreontic rural G. Tutoveanu, se cade să ne oprim la Corneliu Moldovanu, autor de versuri sacerdotale, de o indiscutabilă puritate de timbru și într-o limbă relativ incoloră dar cu o ușoară aromă biblică, care cântă după Anghel "șoapta miresmelor dulci ca și mierea" a florilor și izbutește mai ales când se coboară la intimități: O
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pe pământ și moare - Și iarăși lutul omenesc tresare, Tinzîndu-și dornic brațele-n lumină... Surâzi, șoptești, tot sufletul aieve-i - S-a risipit cu mirosul din floare. ORESTE Poeziile lui Oreste Georgescu (1891-1918) sunt niște versificații corecte și solemne (ecou sacerdotal din lirica lui Macedonski), cântând marea, stepa, florile, copacii, pădurea. AL. DAVILA Fiului generalului Davila, lui Al. Davila (1862-1929) i se datorește una din cele mai bune drame românești. Vlaicu-vodă analizează cu o maturitate tehnică desăvârșită arta de guvernare a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
parfumurile de naft și de bitum, teorbele, numele proprii sonore ca Iahveh, Thabaur, Ecbatana, într-o versificație cu ecou hohotitor, solemn: Eu sunt o piramidă a vechiului Egipt Pe-al cărui creștet luna clorotică s-a-nfipt Și-n care faraonii culcați sacerdotal Se-nșiruie-n sicriuri masive de santal. Orbitele lor pline de-al veacurilor scrum Afumă cu mirosuri de naft și de bitum Pereții necropolei profunde, unde ei Trăiesc postum în raza puternicilor zei. Evocarea unui pustiu asiatico-african cu rinoceri și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ducând o viață imposibilă, repetă în linii generale atitudini experimentate: hamletisme, evocări de îngeri, ingenuități fabricate. Însă trăind, în stilul lui Edgar Poe, într-o continuă blândă euforie, are nota lui personală. Poezia sa e un delir infatuat în ton sacerdotal și profetic în care tocmai enormitățile sunt grațioase: Noi, Dimitrie Stelaru, n-am cunoscut niciodată Fericirea, Noi n-am avut alt soare decât Umilința. Prerafaelit ca și Edgar Poe, el inventează nume proprii stranii, Asena, Elra, Iwa, Maria-Maria, Eumene, Romola
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
niște versuri populare care spun că obiectul de pe frunte era un fel de ochi ce putea pătrunde în întreaga înțelepciune a lumii. Acest obicei de a purta obiectul de cult pe frunte ca semn distinct al celei mai înalte funcții sacerdotale este mai mult o metaforă sau un simbol mitic așa cum găsim într-o tradiție populară despre oamenii înțelepți: În cap are o scufie/ și scufia-i de scumpie/ și dedesupt de scufie/ este-o piatră despicată/ de se vede lumea
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
iahvistă - reprezintă cel mai vechi izvor (secolul al X-lea sau al IX-lea), cel care Îl numește pe Dumnezeu Iahve; b) sursa elohistă - este mai nouă și folosește numele de Elohim pentru a-l desemna pe Dumnezeu; c) sursa sacerdotală - este cea mai nouă și cuprinde opera preoților, cea care are în atenție cultul și legile; d) sursa deuteronomică - se referă exclusiv la Denteronom. în conformitate cu aceste surse, avem următoarele texte de bază ale iudaismului: a) Tora este legea dată lui
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
mă despoaie printr-un decret de caterisire de harul preoției pe care nu ei mi l-au dat, ci un mare arhiereu care acum a murit și care ar fi fost singurul în drept să mă oprească de la funcțiile mele sacerdotale, căci harul mi s-a dat în veci. Și știu că el nu ar fi făcut-o. Nu cer decât puțină pietate creștină de la arhiereii mei; o picătură de iubire christică. Nu le-a păsat de familia mea, în anul
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
a fiecărui preot legionar până la incandescență, până la acel înalt stadiu de viață duhovnicească, încât poporul să vadă în preotul legionar, în fiecare preot legionar, cu adevărat un „trimis al lui Dumnezeu” în mijlocul acestui popor. Ori, această înaintată conștiință a misiunii sacerdotale no pot imprima, decât preoți de pe chipul cărora să transpire puterea duhului și a vieții spirituale, pe care ei o trăiesc. În nici un caz nu pot face acest lucru preoții burtoși, cari pipă, fie ei chiar savanți, ci preoți asceți
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Moldova în mâini bune, așa cum fusese țara patruzeci și șapte de ani. Om și domn, Ștefan vrea ca după moarte numele să nu-i fie acoperit de hulă. El meditează la faptele sale, rememorate cu transfigurare, în rostiri adânci, elegiace, sacerdotale. Bătrân, obosit și hărțuit de dureri, știe să-și pecetluiască hotărârile prin gesturi de mare delicatețe față de cei pe care îi iubește și printr-un act ferm cu privire la destinul Moldovei: îi pedepsește aprig pe boierii uzurpatori și trece legatul credinței
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
pe mare”, care și dă titlul celui de-al doilea volum, Cina pe mare (1988). Poemele de aici urmează același filon tematic, într-o continuitate aproape programatică, vizând consolidarea perspectivei lirice. Poetul rămâne fidel dicțiunii sale de o „ceremonialitate estetă, sacerdotală” (Ion Pop), ca în Anarhist al melancoliei („Sumbru anarhist al melancoliei rătăcești prin fumul miriștilor lui octombrie / urmată de suita vântului, umbra ta, o făclie / tremurând în odăile învinșilor. / Sub sorii pribegi ai anotimpului / răgetul leilor e un cristal.”) sau
CRISTOFOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286512_a_287841]
-
să vadă în C. un poet livresc. Autorul preferă acum forma fixă a sonetului, inventând, prin hibridare, „rondosonetul” (Pasărea de cenușă), „glossosonetul” (Triumful iubirii), sonetul cu versuri albe (Dorador) și supunând limba la metamorfoze menite a potența impresia de gest sacerdotal al rostirii poetice („a fire”, „chip se ivind”, „mă-mpodobind”, „lumina izvorându-se-n lumine”). Toate aceste inovații formale nu reușesc totuși să compenseze decât în parte diluarea substanței lirice prin repetiție și (auto)manieră. Tot acum, o temă pregnantă e
CARNECI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286116_a_287445]
-
care, într-o primă componentă, religioasă și cultică, s-a manifestat în variate forme: poezie de inscripție („simplu ornament în arhitectonica dificilă a tipăriturii”), poezie sacră religioasă (versuri cu conținut moral și religios, rugăciuni, cântări biblice, teatru religios); poezie ecleziastică, sacerdotală; poezie hieratică voievodală; poezie de inscripție heraldică; poezie de prezentare a tipăriturilor; poezie de inscripție murală; poezie parenetică sacrală. O a doua componentă, profană, a îmbrățișat forma poeziei de meditație, parenetică, în fine epică. Poezia profană premodernă a avut un
ALEXIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285250_a_286579]
-
istoria postdecembristă a adus timpuri triste. Nu mai este personaj principal nici ca victimă și nici ca agresor. Se împăca mai bine cu regimurile de extremă (de dreapta sau de stânga). Ea avea un limbaj universal pentru ambele direcții. Retorica sacerdotală antidemocratică, anticapitalistă și mesianică se potrivea de minune și pentru fasciști, și pentru comuniști. Acum este puțin mai greu, pentru că discursul trebuie adaptat din mers. Problema este că BOR e nevoită să producă o pluralitate de discursuri, lucru cu care
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
jurist român suferea în acele momente văzînd clar pînă și nuanța de roșu aprins în care erau înveșmîntați cardinalii tribunalului suprem. Îl vedea pînă și pe un cardinal mai tînăr scărpinîndu-se nervos după urechea pe care se sprijină tichia albă sacerdotală. Semn de indecizie. Și rîde. Domnul Sache rîde. Bănuind în cardinalul mai tînăr un eretic buchisind în taină lucrarea diavolească a osînditului. De atunci îi rămăsese umanității acest totuși izbăvitor. Înfruntarea ignoranței prin tacticoasa tragere de timp. Așadar, pînă și
Și totuși se mișcă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16633_a_17958]
-
CREDINCIOȘII CREȘTINI ȘI TOATE DREPTURILE ȘI OBLIGAȚIILE LOR Can. 7 - § 1. (= 204) Credincioșii creștini sunt aceia care, fiind încorporați lui Hristos prin botez, sunt constituiți ca popor al lui Dumnezeu și de aceea, participând în modul specific lor la funcția sacerdotală, profetică și regală a lui Hristos, sunt chemați să exercite fiecare misiunea pe care Dumnezeu a încredințat-o Bisericii spre a o îndeplini în lume, conform condiției proprii. § 2. Această Biserică, constituită și orânduită în această lume ca societate, subzistă
ACT din 25 ianuarie 1983 privind Codul Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/206545_a_207874]
-
transmisă Scaunului Apostolic. Can. 194 - (= 383 § 2) Episcopul eparhial poate acorda demnități clericilor supuși lui, excluși fiind toți ceilalți, însă oricum conform normelor dreptului particular al propriei Biserici sui iuris. Can. 195 - (= 385) Episcopul eparhial va sprijini la maxim vocațiile sacerdotale, diaconale, monahale și ale celorlalți membri ai institutelor de viață consacrată și misionare. Can. 196 - § 1. (= 386 § 1) Episcopul eparhial are obligația de a propune și de a explica credincioșilor creștini adevărurile de credință care trebuie crezute și aplicate în
ACT din 25 ianuarie 1983 privind Codul Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/206545_a_207874]
-
prevadă pentru îngrijirea parohiei, prin intermediul unui sacerdot înzestrat cu puterile și facultățile necesare. Can. 293 - Parohul își va aminti că trebuie să ofere botezaților și nebotezaților, catolicilor și necatolicilor, prin conviețuirea cotidiană și atenția sa, exemplul unui serviciu cu adevărat sacerdotal și pastoral și că trebuie să dea mărturie de adevăr și de viață în fața tuturor și, ca bun păstor, să-i caute și pe aceia care, cu toate că sunt botezați în Biserica catolică, se abțin de la primirea sacramentelor sau, mai mult
ACT din 25 ianuarie 1983 privind Codul Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/206545_a_207874]
-
un decret al autorității competente sau printr-o sentință a tribunalului administrativ. § 3. Atribuirea unui oficiu ecleziastic în mod simoniac este nulă ipso iure. Can. 150 - Oficiul care comportă grija deplină a sufletelor, pentru îndeplinirea căreia este necesară exercitarea hirotonirii sacerdotale, nu poate fi atribut în mod valid celui care încă nu a fost hirotonit preot. Can. 151 - Atribuirea unui oficiu care comportă grija sufletelor să nu fie amânată fără un motiv grav. Can. 152 - Nimănui să nu i se atribuie
ACT din 25 ianuarie 1983 privind Codul de Drept Canonic al Bisericii Româno-Catolice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/206544_a_207873]
-
psihică, precum și de intenția lor dreaptă, sunt considerați capabili să se dedice pentru totdeauna slujirilor sacre. § 2. Înainte de a fi primiți, ei trebuie să prezinte certificatele de Botez și Mir, precum și alte documente care sunt impuse de Regulamentul de formare sacerdotală. § 3. Când este vorba de admiterea celor care au fost eliminați dintr-un alt seminar sau dintr-un institut călugăresc, este necesară în plus o declarație a superiorului respectiv, mai ales cu privire la motivul eliminării sau al plecării lor. Can. 242
ACT din 25 ianuarie 1983 privind Codul de Drept Canonic al Bisericii Româno-Catolice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/206544_a_207873]
-
eliminați dintr-un alt seminar sau dintr-un institut călugăresc, este necesară în plus o declarație a superiorului respectiv, mai ales cu privire la motivul eliminării sau al plecării lor. Can. 242 - § 1. În fiecare țară să existe un Regulament de formare sacerdotală, care trebuie stabilit de Conferința Episcopilor, ținând seama de normele date de autoritatea supremă a Bisericii, aprobat de Sfântul Scaun, iar dacă trebuie adaptat noilor situații, de asemenea, cu aprobarea Sf��ntului Scaun, în care să fie stabilite principiile fundamentale
ACT din 25 ianuarie 1983 privind Codul de Drept Canonic al Bisericii Româno-Catolice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/206544_a_207873]
-
respectate în toate seminariile, fie diecezane, fie interdiecezane. Can. 243 - În plus, fiecare seminar să aibă un regulament propriu, aprobat de Episcopul diecezan sau, dacă este vorba de un seminar interdiecezan, de Episcopii interesați, în care normele Regulamentului de formare sacerdotală să fie adaptate circumstanțelor particulare și să fie stabilite cu mai mare precizie punctele care privesc viața cotidiană a seminariștilor și ordinea întregului seminar. Can. 244 - Formarea spirituală și instruirea doctrinală a seminariștilor în seminar să fie coordonate în mod
ACT din 25 ianuarie 1983 privind Codul de Drept Canonic al Bisericii Româno-Catolice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/206544_a_207873]
-
să învețe să aprecieze această stare ca pe un dar deosebit al lui Dumnezeu. § 2. Seminariștii să fie conștientizați cum se cuvine cu privire la îndatoririle și sarcinile specifice ale slujitorilor sacri ai Bisericii, nefiind trecută sub tăcere nici una dintre dificultățile vieții sacerdotale. Can. 248 - Instruirea doctrinală ce trebuie făcută are drept scop ca seminariștii, alături de cultura generală conformă cu necesitățile locurilor și timpurilor, să dobândească o cunoaștere amplă și solidă a științelor sacre, astfel încât, prin credința lor bazată pe această cunoaștere și
ACT din 25 ianuarie 1983 privind Codul de Drept Canonic al Bisericii Româno-Catolice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/206544_a_207873]
-
și solidă a științelor sacre, astfel încât, prin credința lor bazată pe această cunoaștere și hrănită de ea, să poată vesti cum se cuvine învățătura Evangheliei oamenilor timpului lor, adaptată puterii de pricepere a acestora. Can. 249 - În Regulamentul de formare sacerdotală să fie prevăzut ca seminariștii să învețe cu grijă nu numai limba propriei lor țări, ci să cunoască bine și limba latină și, în plus, să posede o cunoaștere adecvată a limbilor străine ce sunt necesare sau utile pentru instruirea
ACT din 25 ianuarie 1983 privind Codul de Drept Canonic al Bisericii Româno-Catolice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/206544_a_207873]
-
cunoaștere adecvată a limbilor străine ce sunt necesare sau utile pentru instruirea lor sau pentru îndeplinirea slujirii pastorale. Can. 250 - Studiile filozofice și teologice prevăzute în seminar pot fi făcute separat sau împreună, așa cum este stabilit în Regulamentul de formare sacerdotală, și trebuie să dureze șase ani, în așa fel încât timpul ce trebuie dedicat disciplinelor filozofice să fie de doi ani întregi, iar cel dedicat studiilor teologice, de patru ani întregi. Can. 251 - Instruirea filozofică, ce trebuie să fie bazată
ACT din 25 ianuarie 1983 privind Codul de Drept Canonic al Bisericii Româno-Catolice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/206544_a_207873]