884 matches
-
aminteam eu, primarul a reușit să facă față acestei Încercări, a băut Întreaga cantitate de alcool și orașul a fost salvat. Întotdeauna am considerat că o astfel de Întâmplare era ceva foarte caracteristic pentru germani. Și exact genul de șmecherie sadică pe care un bătăuș de la SA ar pune-o la cale. Nimic nu se schimbă prea mult cu adevărat. — E o doamnă, strigă Frau Protze la mine. Nu vrea să-mi spună cine e, dar vrea neapărat să vorbească la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cu ochii deschiși și mă gândesc. Cum să lupt cu himera mea? Cu acel dragon de focuri bengale care s-a ridicat și a țipat în viața mea de adolescent retras și sfios. Cu acel cuțit irizat care, apăsând ușor, sadic, în structurile mezencefalului, mi-a despărțit emisferele una de alta. Victor, tu ești curat și spiritualizat, pe când eu, știi bine, nu-ți pot privi ochii fermi. Merg încet cu povestirea, pentru că rana e profundă și durerea săgetează până și din
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
uneori recunoscând cu o durere nostalgică locuri, încăperi sau peisaje... alteori desfă-cîndu-mi-se în față spații indescifrabile, cu galerii, campanele și fațade lucioase de piatră, reflectând norii; câteodată surâzând 156 unor prieteni dragi, alteori presimțind un amor sinistru sau o mutilare sadică. O cameră de copil, cu creioane colorate aruncate peste tot și cu o păpușă de cârpă, desenată strâmb cu pixul pe față, azvârlită pe podea. O debara plină cu saci și bocanci scorojiți, pe care stă ghemuită o fată numai
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
fire sportivă, mereu plin de energie. Trebuie să recunosc că nu sunt un băiat foarte conștiincios sau studios, deși sunt inteligent. Sunt un băiețel isteț, cu o imaginație bogată, cu simțul umorului și foarte sociabil.Știu că uneori sunt cam sadic, dar sper să îmi treacă. Îmi plac jocurile în aer liber și construcțiile din Lego sau jocurile pe calculator. Nu sunt talentat că sora mea la literatură, dar mă descurc binișor la matematică. Îmi plac orele de sport, de engleză
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
și lipicioase. Se mângâia Întruna... Logan se cutremură amintindu-și. — De data asta n-o să-i mai scape, totuși. De la 14 ani În sus: Peterhead. —Așa-i trebuie. Închisoarea Peterhead. Acolo erau trimiși cei care comiseseră infracțiuni sexuale. Violatori, pedofili, sadici, criminali În serie... Cei de teapa lui Angus Robertson. Oameni care trebuiau protejați de criminalii normali, respectabili. Cei cărora le plăcea să Înfigă cuțite improvizate În agresorii sexuali. Ta-da! Venise timpul pentru colostomie pentru săracul Angus Robertson. Într-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
privi zăpada. Sunetul, când se auzi, o făcu să tresară. Un pocnet la ușa de la intrare. Toate firele de păr de pe spate i se sculară. Se Întorsese! Mucosul se-ntorsese acasă ca și cum nimic nu s-ar fi-ntâmplat! Un zâmbet sadic i se Întipări pe față pe când se furișa afară din bucătărie, În holul Întunecat. Clanța se lăsă În jos, iar ea se Încordă. Se deschise larg și ea apucă silueta, dezechilibrând-o și aruncând-o jos, pe platicul pus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
găsiți vinovați; complicitatea transforma vina în conspirație. Senatorii, în unanimitate, i-au declarat „dușmani ai poporului roman“. Procesul s-a ținut cu ușile închise și, oficial, nu s-a știut nimic despre ce s-a petrecut acolo. Cu o repetitivitate sadică, îndrăgitele case ale familiei au devenit închisori: Tiberius o surghiuni pe Agrippina în insula Pandataria, unde Augustus o închisese pe Julia, insula pierdută în Tyrrhenum de unde, în zilele senine de iarnă, se vedeau colinele Albani, munții Lepini și, spre miazăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
din legiunile sale. Însă pe chipul lui Macro bucuria se amestecă cu surpriza. Nici unul dintre ei nu știa din ce infern se eliberase cel ce vorbise. Gajus observă chipurile neliniștite, gesturile și privirile pierdute ale vechilor curteni, neatenți, obraznici și sadici până atunci, care tremurau dinaintea neașteptatei dezlănțuiri a puterii militare. Imediat, în atmosfera aceea de lovitură de stat, Macro anunță pentru a doua oară: — Eu plec. Și porni spre Roma. Gajus Caesar reveni pe terasă. Oriunde s-ar fi întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
la Milonia și la fetița lor, simți că își dorește cu furie să trăiască. Închis în sine, noaptea hotărî în taină să exercite dreptul de viață și de moarte din cauza căruia îi venise să vomite la Capri, când acel libert sadic îi arătase stâncile din fundul prăpastiei unde Tiberius îi arunca pe condamnați. Porunci ca vinovații să fie arestați în toiul nopții, să fie aduși așa cum erau, pe jumătate dezbrăcați, dincolo de fluviu, în grădinile noului Circus Vaticanus, unde, cu ani în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
oarecare, poți să nu mai fii. Am fost complet răscolit. De ce am fost aruncat În existență, mă războiam eu cu Întrebarea hamletiană, dacă atât de ușor pot să nu mai fiu? Cine poate să se joace cu noi atât de sadic? A trăi este oare Întâmplarea cea mai banală cu putință dată omului? Mă frisona ideea că aș putea muri În orice clipă; dacă Îmi cade ceva În cap, dacă mă calcă o mașină, dar dacă adorm și nu mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
atunci când În jurul nostru se face prezentă violența vieții. Copiii, În puritatea lor nediferențiată, au uneori stări paroxistice de bucurie la vederea violenței pe care o Întețesc inconștienți sau o practică ca pe un spectacol crud. În copilărie, simțeam o satisfacție sadică să asist cum Leul, câinele nostru de o ferocitate sălbatică, sărea de sub mâna mea și se repezea fără să latre către alți câini ce treceau pe strada noastră și-i murseca Într-o bolboroseală de fiară furioasă ce se dezlănțuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să te salvezi cum știi din strânsoarea brațelor de piatră și cer. Chiar și mort, ea te iubește: greu vei putea fi smuls din trupul ei și transportat la mult omeneasca morgă. Mă chinuia setea. Mă chinuia o plăcere aproape sadică. Extenuarea mă făcea să gem de bucurie. Mi se părea că tot ce-mi fusese refuzat În viață mi se dădea acolo pe săturate. Oamenii erau departe. Numai printr-un efort de imaginație Îmi mai aduceam aminte de ei. 21
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
poamă sunt. — Și tu? — La Început mi se Învârteau pereții, apoi am Început să zâmbesc și-am ascultat prostită până la capăt. Nu prea știu ce au spus, știu doar că fiecare vorbă cădea ca o lovitură care mă zdrobea treptat, sadic. Au fost porci amândoi. S-au acuzat reciproc de prostie. La plecare, și-au strâns călduros mâna, făcându-și unul altuia complimente. Am plecat cu Doru. Mă ștrangula plânsul. Nu scosesem nici o lacrimă În clipele acelea Înfiorătoare. M-a trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
negre. Arlecchino nu era tocmai o figură eroică. Nu avea niciun fel de simț al moralității. Îi păsa doar de mâncare și de femei. Apărea și dispărea; aveai senzația că tot timpul se furișează. Mai era Pulcinella, care era foarte sadică și care făcea farse tuturor oamenilor. Inclusiv iubiților ei. Mai era un doctor care otrăvea oameni. Singurul personaj rațional era o femeie, Colombina. Un lucru care îmi place foarte mult la commedia dell’arte este că rolul Colombinei a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
vremuri la ridicarea bărcilor din apă. Malerick trecu o sfoară pe deasupra scripetelui, prinse un capăt de un stâlp, iar cu celălalt începu să lege lanțurile care imobilizau gleznele lui Cheryl. Toți artiștii evadărilor iubesc lanțurile. Arată impresionant, poartă o aromă sadică și par mult mai trainice decât frânghiile. Și sunt grele - ce altceva poate menține un om sub apă? - Nu, nu, nu, șoptea femeia, încă amețită. Îi mângâie părul și mai verifică o dată lanțurile. Simple și grele. Houdini scria: „Oricât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
apropiase pentru prima dată. Malerick șopti pe un ton rece: - Se pare că nu aveai nevoie de un foc totuși. Privi apoi în urma sa: două lacrimi se prelingeau pe obrajii femeii, năruindu-i machiajul. Se gândi că dintre toate iluziile sadice pe care le înfăptuise sau plănuise pentru acest sfârșit de săptămână - sângele, tăieturile, focul - aceasta a fost probabil cea mai satisfăcătoare. Auzise sirene când încă se aflau la câteva străzi distanță de reședința lui Rhyme. Mintea Ameliei Sachs făcuse una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Paul. Care, în treacăt fie spus, nu mi se pare un nume de străin, dar poate ai vrea să ne lămurești. Nu știu de ce mă tot faci să-mi amintesc de chestia asta, spuse Emmy cu o privire rugătoare. E sadic. V-am povestit tot: Paul, care era jumătate argentinian, jumătate britanic, bine îmbrăcat, călătorea mult și, în ansamblu, era extrem de simpatic și de atrăgător, a preferat să meargă la ziua de naștere a fostei lui iubite decât să facă sex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
nu se termină. Finitul, perfecțiunea este moartea, și viața nu poate muri. Cititorul pus pe căutat romane care se termină nu merită să-mi fie cititor; el însuși se termină înainte de-a mă citi. Cititorul amator de morți neobișnuite, sadicul în căutare de ejaculări ale sensibilității, cel care, citind Pielea de sagriu, simte că leșină într-un spasm voluptuos când Raphaël o strigă pe Pauline: „Pauline, vino!... Pauline“ - și mai departe: „Te iubesc, te ador, te doresc...“ - și-o vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Susannah, Debbie, era cu noi. Debbie era cu cinci luni mai mare ca Abigail și, în ochii mari și gri-albăstrui ai fiicei mele, era sursa incontestabilă de înțelepciune și de judecată dreaptă. Mereu am crezut că nepoata mea avea ceva sadic, dar poate eram doar un tată prea protector. Ăsta era termenul pe care îl folosea Madeleine. Puneam ultima rolă de tapet cu păsărele în mica sufragerie victoriană. Era o treabă migăloasă, mai ales pentru niște mâini așa de mari ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
o față furioasă și roșie. Am așteptat să vină o asistentă să îl ia în brațe. Nimeni nu părea să-l audă. Nu puteam să înțeleg. Eu eram de partea cealaltă a geamului și îi auzeam țipetele. Era scandalos. Era sadic. Mi-am strâns pumnul și am bătut în geam. O asistentă cu părul blond decolorat ieșindu-i în dezordine de sub bonetă își ridică privirea. O ușoară lovitură în geam îi atrăgea atenția, dar țipetele unui copil nu. Am arătat spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
că-l cunoșteam bine. Îți mai aduci aminte weekendul acela când Mark și Kieran au mers în Portugalia să joace golf cam acum cinci ani? — Sigur că-mi aduc. Atunci Lisa mă târâse la acea fermă pentru tratamente sănătoase și sadice unde mi se făcuseră clisme pentru a purga cele 350 de calorii pe care aveam voie să le mănânc pe zi. Lisei îi dădeau lacrimile. Acolo a întâlnit pe cineva. Mark lua niște lecții în plus cu instructorul, iar Kieran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
nițel“. Verzei îi zicea „Kapuster“ și vorbea la fel de tărăgănat ca îndrăgitul actor de film Hans Moser, de îndată ce se afla la tablă dând explicații și, pe deasupra, agitându-și grăitor mâinile. Acum s-ar fi putut presupune că avea să fie destul de sadic încât să ne chinuie pe noi, elevii flămânzi, tratându-ne, de pildă, cu vită în sos de hrean cu smântână, bulete de știucă, frigărui, orez garnisit cu trufe și piept de fazan glasat cu varză murată înăbușită-n vin; el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu cacao făceau aluzie la cele băute de Leopold Bloom și Stephen Dedalus În Ulysses. [...] În zilele pe care le-am petrecut atunci la moșie, Borges mi-a propus să scriem o povestire polițistă despre un oarecare profesor Praetorius, un sadic care recurgea la mijloace hedoniste, jocuri, dansuri și cântece, pentru a ucide niște copii dintr-o colonie de vacanță. Nu am scris niciodată narațiunea, dar ea a stat, fără Îndoială, la originea seriei de povesriri polițiste scrise trei ani mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și apoi suferise „un atac de inimă“, lăsându-i pe ceilalți la ananghie. În variantă mai dură, subiecții fuseseră urcați Într-un avion și, În timpul zborului, pilotul suferise un „atac“. În pofida nemulțumirilor tradiționale legate de astfel de teste - că erau sadice, că erau provocate artificial, că subiecții „simțeau“ că situațiile erau puse la cale - Norman reușise să cumuleze o cantitate impresionantă de informații utile despre grupurile supuse unui stres care poate duce la anxietate. Astfel aflase că reacțiile de teamă sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Înăbușit de pasiunea lui dementă. Și care-i morala povestirii? C-am fost un măgar, recunoaște eroul. Masochiștilor care se așteaptă la țepi, decalotări cu mașina de tuns zero, freze perianale supraturate, Ciuleandra, cartea le place pentru că-i enervează. Pentru sadici e incomprehensibilă. Onaniștilor le folosește dacă se-apucă să mîngîie coperta I, unde e pozat un sîn și pubisul subiacent, ras, dar tăcut. Restul de două procente de normali pot folosi opera pentru a arunca cu ea În capul trecătorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]