633 matches
-
căsnicia noastră. Eram fericită că mă iubeai. Nimeni nu era că ține. - Nu sunt zeu. M-ai pus poate pe un soclu pe care nu aveam ce căuta. Cu atâta căzătura este mai dură acum... - Lasă floricelele, for God’s sake! - Am avut nevoie de căldură sufletească. Cand mi-a fost mai greu, nu te-am găsit lângă mine. Am avut nevoie de un fir de păi și nu cădeam. - Am fost ocupată. Tu de ce nu m-ai înțeles? - Și eu
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
castel, iar ocazia de a-l salva pe Kanbei venise de la sine. În castel avea loc o sărbătorire oarecare, astfel că toată familia și toți vasalii lui Araki Murashige se aflau în sala principală, în timp ce toți soldații fuseseră tratați cu sake. Norocul făcuse să fie o noapte întunecoasă, fără lună și fără vânt. Tenzo știa că era momentul să acționeze decisiv. După ce fusese în recunoașterea terenului, începu să cerceteze zona de sub fort, când văzu pe altcineva spionând pușcăria, un om care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mea și-i urez și lui Shojumaru succes în prima lui campanie. Nobunaga îi făcu băiatului semn din ochi să se apropie și-i dărui o sabie scurtă, făurită de un armurier vestit. Apoi, îi ordonă unui vasal să aducă sake și băură împreună. MOȘTENIREA LUI HANBEI Nimeni nu ar fi putut să prevadă că Bessho Nagaharu avea să reziste atât de mult în Castelul Miki. Castelul era sub stare de asediu de trei ani, iar de peste șase luni trupele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
apărea nici un semn de răspuns din partea castelului. Luna a Douăsprezecea sosi și trecu, iar armatele opozante întâmpinară al treilea An Nou de la începutul asediului. În tabăra lui Hideyoshi, oamenii aveau de mâncare cel puțin câteva turte de orez și puțin sake de băut, dar le era greu să uite că ocupanții castelului, deși erau dușmani, nu aveau nimic de mâncare și abia se mai țineau de firele fragile ale vieții lor. De la sfârșitul Lunii a Unsprezecea, când Kanbei fusese ca sol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fuseseră, din capul locului, prea grele pentru el. Rivalii săi invocau drept dovadă propriile păreri, conform cărora fie Hideyoshi nu precupețea cheltuielile militare, căutând să câștige popularitate în rândurile localnicilor, fie nu respecta foarte strict interdicția de a se bea sake în tabără, fiindcă se temea de antipatia soldaților. Dar, indiferent ce voiau să aducă în discuție adversarii săi, era ușor de văzut că, unul câte unul, toate fleacurile care nu meritau să ajungă la urechile lui Nobunaga se făceau auzite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu-i făcea asemenea cereri, Hideyoshi se arătă surprins, dar își dădu repede consimțământul. Shojumaru plecă în fugă, însoțit de vasalul tatălui său. În fiecare dintre micile campamente ardeau focuri și toate unitățile erau foarte vesele. Turtele de orez și sake-ul li se terminaseră, dar mai rămăsese o parte din spiritul Anului Nou. Seara aceea însemna a cincisprezecea zi din Luna Întâi. Tatăl lui Shojumaru nu era în tabără. În pofida frigului, stătea pe un taburet de campanie care fusese plasat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe careva de-aici, poate părăsi castelul fără ezitare, înainte de ivirea zorilor. Bătură tobele, intonară cântece din teatrul Nô și petrecură seara cu bucurie În noaptea aceea, fură invitate și toate soțiile generalilor și li se oferi un rând de sake. Toți își dădură seama imediat care erau intențiile lui Nobumori. A doua zi dimineața, așa cum se așteptase toată lumea, Nobumori luă o halebardă mare, în chip de toiag, își legă o sandală de paie pe piciorul stâng umflat - rănit în lupta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și totuși nu-și pierdea simțul bunei cuviințe, nici chiar în fața morții. Era senină ca apa unui eleșteu, iar Katsuyori se simți dojenit de calmul ei. Servitoarele plecară, dar se întoarseră curând, cu o ceașcă nesmălțuită și o ploscă de sake, pe care le puseră în fața lui Katsuyori și a fiului său. Se vedea că soția lui fusese destul de prevăzătoare ca să se pregătească din timp pentru acel moment. În tăcere, îi oferi soțului ei ceașca. Luând-o în mână, Katsuyori sorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
au terminat masa de seară. — Nu, voi aștepta până sosește Domnia Sa. — Domnia Sa întârzie cam mult în seara asta, nu vi se pare? — Azi a avut loc un banchet pentru sărbătorirea victoriei în tabăra principală. Stăpânul meu rareori se atinge de sake, dar poate că a băut puțin și s-a cam afumat, cu toate toasturile. — Vă pot servi masa de seară? — Nu, nu, îmi voi aștepta și cina, până văd că s-a întors. Îmi pare rău, totuși, pentru oaspetele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cuvenit. Nimic din înfățișarea lui Mitsuhide nu sugera că se întorcea de la un banchet care sărbătorea victoria. Stăpânul său ar fi trebuit să călărească spre casă într-un mod triumfal, legănându-se elegant în șa, îmbătat împreună cu însoțitorii săi de sake-ul oferit în acea zi. Dar Mitsuhide mergea pe jos, părând abătut. Un vasal îi ducea de căpăstru calul, care mergea fără chef, în timp ce ajutoarele veneau în tăcere pe urma lor, cu aceeași stare de spirit. — V-am ieșit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe spate. Când ieși din baie, Mitsuhide se schimbase atât la înfățișare, cât și în tonul glasului. Mintea i se înviorase complet, iar Toshimitsu se simțea la fel. A fost plăcută baia, cum spuneai. Cred că oboseala fusese cauza, precum și sake-ul. — Vă simțiți mai bine? Acum mi-e foarte bine, Toshimitsu. Nu-ți face griji. Eram îngrijorat din cauza marii neliniști de pe chipul dumneavoastră. Aceea a fost cea mai rea din toate. Ei bine, dați-mi voie să vă spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Nu suntem cai sau vaci și, dacă am munci așa tot anu’, s-ar zice cu noi. Acuma, putem noi munci și peste măsură, dacă ni se împlinesc voile până la capăt, și cu gândul că, pe urmă, putem să bem sake, să ne plătim datoriile și să cumpărăm oarece straie noi pentru nevastă. Da’ dacă suntem plătiți numa’ cu promisiuni, nu putem să mai punem osu’ la treabă. — Ei, sunteți destul de greu de înțeles. Armata Seniorului Hideyoshi și-a făcut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
om nu e un soldat de la castel. Pun pariu că e mesager al clanului Mori. Nu purta nimic asupra lui? îl întrebă Hideyoshi pe vasalul însărcinat cu paza prizonierului. La percheziția inițială, vasalul găsise în îmbrăcămintea omului o ploscă de sake conținând o scrisoare, pe care o puse acum în fața lui Hideyoshi. — Hm... pare să fie un răspuns de la Muneharu, adresat generalilor Kikkawa și Kobayakawa. Aduceți lampa puțin mai aproape. Întăririle din Mori se descurajaseră la vederea lacului care se întindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
acestea, lăsase deoparte aceste treburi importante pentru a-l primi pe Ieyasu. În mod cât se poate de firesc, lui Ieyasu i se puse la dispoziție tot ce putea oferi Castelul Azuchi, mai ales în materie de cazare, mobilier, ustensile, sake și mâncare. Dar ceea ce dorea, mai presus de orice, Nobunaga să-i dăruiască lui Ieyasu erau lucrurile care se puteau găsi în locuințele umile ale populației și în jurul vetrelor de la țară - prietenia și încrederea lui. Aceste două lucruri asiguraseră supraviețuirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ieșirii de azi este acela de a mă ruga pentru cei care au trecut prin focul iadului cu ani în urmă și de a ține cel puțin o slujbă pentru spiritele lor. Nu m-am gândit să iau cu mine sake fin și delicatese. — S-ar putea ca ieri să fi spus ceva care te-a jignit, dar sunt prudent din fire. Zău așa, n-a fost nimic mai mult decât dorința mea ca tu să nu faci ceva ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cești, iar acum îi trecu ceașca lui Chokansai, care, la rândul său, i-o dădu mai departe, lui Mitsutada. Mitsutada era comandantul Castelului Hachijo și sosise tocmai în acea zi. Era cel mai tânăr dintre cei trei veri. Mitsutada bău sake-ul și, trecând în fața lui Mitsuhide, îi înapoie ceașca. Soția lui Mitsuharu ridică sticla cu sake și turnă, însă, chiar în acel moment, lui Mitsuhide, alarmat, începu să-i tremure mâna. În mod normal, nu era genul de om care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
departe, lui Mitsutada. Mitsutada era comandantul Castelului Hachijo și sosise tocmai în acea zi. Era cel mai tânăr dintre cei trei veri. Mitsutada bău sake-ul și, trecând în fața lui Mitsuhide, îi înapoie ceașca. Soția lui Mitsuharu ridică sticla cu sake și turnă, însă, chiar în acel moment, lui Mitsuhide, alarmat, începu să-i tremure mâna. În mod normal, nu era genul de om care să fie surprins de un sunet, dar acum, când un războinic începu să bată toba în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
altarului exterior și aprinse lumânările sacre. Mitsuhide făcu o plecăciune adâncă și stătu, câtva timp, în rugăciune. De trei ori, preotul trecu o ramură din copacul sacru peste capul lui Mitsuhide, după care, îi oferi o ceașcă de lut cu sake sfințit. — Am auzit că acest altar e închinat zeului focului. E adevărat? întrebă după aceea Mitsuhide. — Este adevărat, stăpâne, răspunse preotul. — Și am mai auzit că, dacă te rogi acestui zeu și te abții să folosești focul, rugăciunile ți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
poeți, avea să fie o noapte cu scârțâieli de penițe pe hârtie, în timp ce-și scriau versurile. Petrecerea acelei seri începu cu un banchet la care Mitsuhide fu oaspetele de onoare. Invitații vorbeau gălăgioși, râdeau și beau rânduri-rânduri de sake, fiind atât de adânciți în conversație încât păreau să fi uitat cu totul de poezie. — Nopțile de vară sunt scurte, anunță gazda lor, marele preot. Se face târziu și mă tem că va fi lumină afară înainte de a ne fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
al sentimentelor lui. Nu trebuie să vă îngrijorați dacă soarele urcă prea sus pe cer. Vă rog să vă luați tot timpul de care aveți nevoie pentru despărțire. Dintr-o barcă, în cealaltă, trecură un poloboc cu cel mai bun sake și diverse delicatese. Chipul lui Muneharu se lumină de bucurie. — Ce surpriză. Iar dacă este dorința Seniorului Hideyoshi, le voi gusta cu plăcere. Muneharu se servi, apoi le oferi cești și însoțitorilor lui. — Poate este din pricină că, de o bună bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lumină de bucurie. — Ce surpriză. Iar dacă este dorința Seniorului Hideyoshi, le voi gusta cu plăcere. Muneharu se servi, apoi le oferi cești și însoțitorilor lui. — Poate este din pricină că, de o bună bucată de vreme, n-am mai băut un sake atât de fin, dar simt că m-am cam îmbătat. Vă rog să-mi scuzați stângăcia, Generale Horio, dar aș dori să execut un dans final. Apoi, întorcându-se spre însoțitorii săi, întrebă: — N-avem tobă, dar n-ați vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nici mai puțin decât înfumurată. Cu toate acestea, chiar și Sebei, care deschisese primul gura la mânie, îi acceptă, supus, ordinele, la fel ca și ceilalți. În sfârșit, le împărțiră soldaților merindele pentru prima oară în acea dimineață, scoaseră niște sake, își umplură burțile și, din nou, porniră spre următorul câmp de luptă. Hideyoshi înțelegea că exista un moment și un loc potrivit pentru a-i face pe oameni să cedeze în fața autorității lui, iar, de astă dată, calculase să aștepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
plăcute, pentru prima oară în două zile, fiecare se simțea puțin cam beat. Banchetul din seara aceea era puțin cam neobișnuit, prin faptul că avea loc după o slujbă comemorativă, așa că nimeni nu se îmbătă prea tare. Totuși, în timp ce efectele sake-ului începeau să se facă simțite, generalii se ridicară de la locurile lor pentru a sta de vorbă cu alții, iar, ici și colo, se auzeau râsete și conversații animate. Un număr foarte mare de cești și oameni se adunară în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
înțeles că Seniorul Katsuie are tineri atât de reușiți în clanul său. Poftim, ia o ceașcă. Genba, însă, clătină din cap: Dacă tot e vorba să primesc o ceașcă, aș dori-o pe aceea mare. Ceașca respectivă mai conținea puțin sake. Hideyoshi o goli fără ceremonie și chemă: Să vină cineva și să-l servească. Gura carafei lăcuite cu auriu atinse buza ceștii vișinii și, cu toate că sticla se goli repede, ceașca încă nu era complet plină. Cineva mai aduse una și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ca un maimuțoi netrebnic fugărit de colo-colo cu treburi prin Castelul Kiyosu. Pe vremea aia, unchiul meu servea, uneori, în schimbul de noapte. Am auzit că într-o noapte, când se plictisea, l-a invitat pe Maimuțoi și i-a dat sake, iar când s-a săturat de băutură, unchiul meu s-a culcat. Apoi, când i-a cerut Maimuțoiului să vină și să-i maseze picioarele, Maimuțoiul nostru plin de tact s-a supus bucuros. Tuturor celor de față le pierise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]