73,712 matches
-
e indiferent. Să te vadă lumea, presa, asta contează. De cînd ești ministru, o dată nu te-am văzut și eu implicat într-un scandal. Amintindu-și de vorbele astea, Telu Coroiu se întrebă ce-ar fi să cheme șeful de sală și să urle la el, să îi arunce salata în cap, să facă în fine un scandal. Escalopul cu lămîie avea gust de iguană centenară stropită cu acid azotic. Salata era paranormal de sărată și nu avea ulei. Cel din
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
șosetele cârpite ale ultimului bărbat care și-a tocit încălțările umblând să mă denunțe. Pielea moale și albă regina morții, regina nopții neînflorită încă o strivesc în palmă și vreau să plec cusută și tăiată, tăiată și cusută ... sunt o sală de operații. Acasă bagi cheile în ușă și ele încep să urle cu sentimentul locuirii. Cel care intră mă locuiește și nu întreabă.
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
Iulia Sala Totul începuse pe la prânz, când se întorcea de la biserică. Pe drumul spre casă își simțise picioarele pătrunse de o toropeală deasă și grea, de parc-ar fi fost o păpușă de porțelan umplută cu o smântână groasă. Văzuse o singură
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
utilă comunicării muzicale, utilă în ce privește spiritul muzicii de camerală și proprie marilor valori ale artei muzicale. Iar rezultatele? Rodesc de la o întâlnire la alta. Deseori de la un an la celălalt. Concertele, o parte din cursurile de măiestrie, sunt găzduite în Sala Festivă a Primăriei, o bijuterie a stilului galant vienez târziu, sală dominată de cele două candelabre imense, de cristal. Prin geamurile galeriei superioare, în răstimpuri, se înserează sunetele clopotelor bisericii din deal, pătrunde adierea vântului, chemarea nocturnă a păsărilor. E
Tineri muzicieni de pretutindeni își întâlnesc maeștrii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Imaginative/8081_a_9406]
-
marilor valori ale artei muzicale. Iar rezultatele? Rodesc de la o întâlnire la alta. Deseori de la un an la celălalt. Concertele, o parte din cursurile de măiestrie, sunt găzduite în Sala Festivă a Primăriei, o bijuterie a stilului galant vienez târziu, sală dominată de cele două candelabre imense, de cristal. Prin geamurile galeriei superioare, în răstimpuri, se înserează sunetele clopotelor bisericii din deal, pătrunde adierea vântului, chemarea nocturnă a păsărilor. E o lume de mister, de vrajă, o atmosferă vitalizată de muzica
Tineri muzicieni de pretutindeni își întâlnesc maeștrii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Imaginative/8081_a_9406]
-
câțiva studenți. Astăzi suntem zeci. Iar concertele, multe dintre acestea, se ridică la nivelul circuitelor importante ale vieții muzicale europene." Contactele cu tinerii, cu maeștrii, cu profesori sosiți din țară, din străinătate, cu unele valori muzicale mai puțin vehiculate în sălile de concert - lucrări mai puțin cunoscute dar care aparțin marilor epoci de muzică, apoi schimbul de valori, contactele profesionale și umane directe, reprezintă împreună ansamblul de realizări ale edițiilor din urmă ale Festivalului sighișorean al Muzicii Academice.
Tineri muzicieni de pretutindeni își întâlnesc maeștrii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Imaginative/8081_a_9406]
-
Albă cu Facultatea de Medicină și am stat în penitenciarul de femei al Constanței, dezafectat temporar, ca să aibă unde dormi tovarășii studenți pe perioada muncilor agricole. După ce terminai de urcat scările, intrai într-o cameră, mult mai mică decât o sală de clasă, cu o masă mare pe centru, unde ne strângeam toți, așezându-ne de fiecare dată cam pe aceleași locuri: Cătălin }ârlea și Horia Gârbea lângă Profesorul Martin, Cristi Popescu lângă Cătălin, apoi Bănulescu, Luci Vasilescu și ceilalți. Eu
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
cartea cea mai mică, aveam deja sentimentul de apartenență la un grup mai mare, amestecând optzeciști și nouăzeciști deopotrivă, grup care mergea de obicei de două ori pe săptămână la cenaclu, marți la Croh și vineri la Martin, în aceeași sală. Ca și cum sala de cenaclu a acelei perioade ar fi fost investită cu puterea de a crea legături umane indisolubile, chiar și atunci când sunt negate cu vehemență, ca să contești ceva trebuie să accepți că există și că e investit cu semnificație
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
mai mică, aveam deja sentimentul de apartenență la un grup mai mare, amestecând optzeciști și nouăzeciști deopotrivă, grup care mergea de obicei de două ori pe săptămână la cenaclu, marți la Croh și vineri la Martin, în aceeași sală. Ca și cum sala de cenaclu a acelei perioade ar fi fost investită cu puterea de a crea legături umane indisolubile, chiar și atunci când sunt negate cu vehemență, ca să contești ceva trebuie să accepți că există și că e investit cu semnificație, toți cei
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
sentimentul ăla de întâlnire fericită, când mâna ei îl ridica deasupra bolii, ca pe un egal, îi umflă dintr-odată nările, făcându-l să-și ridice ochii din foaia albăstrită de litere mărunte. E cald și în aerul mișcător al sălii de examen, la nici jumate de metru în față, pulsează ceafa pletoasă a lui Cico. Scrie alene, mișcându-și din când în când umărul, prin tricoul subțire ca o batistă. Prietenul lui. Colegul lui de cameră. În sfârșit, Cico cel
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
fi legat de picioare cravata costumului, Polanski a urcat de această dată scările fără vitalitatea care mă surprinsese cu mai puțin de un an în urmă. A ținut un discurs politicos și scurt, fără energia de altă dată, într-o sală arhiplină, dar evident marcată de seisme sociale și nu numai. Poate emoție, poate absența totală. Greu de spus. Decernarea titlului - fără îndoială un moment important - părea că-l secătuise. Iată de ce a îndurat cu stoicism la conferința de presă întrebări
Întîlniri cu Roman Polanski by Lucian Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/13146_a_14471]
-
americancă din nord, plecată peste iarnă în Florida, lasă vorbă unei prietene să îi hrănească iepurele alb, dar uită să îi spună acesteia, înainte de plecare, că iepurele tocmai a murit. O medicinistă din Seul care se blochează, peste noapte, în sala de disecție este găsită moartă în dimineața următoare. Flamingii de plastic care decorează gazonul unei bătrâne familii din Vermont pleacă în lume, însă le trimit stăpânilor lor vederi de pretutindeni unde ajung. În mod inexplicabil, creierul unei studente din Thailanda
Povestiri de astă-dată by Otilia He () [Corola-journal/Journalistic/13133_a_14458]
-
fost bufet de clasa I din gara orașului Basel („Gare du nord”), situat la frontiera germano-franco-elvețiană, un fost restaurant în stil baroc industrial, cu mult lemn întunecat și cu un mare ceas de gară. De curând a fost amenajat ca sală de concerte de avangardă. În această seară, publicul se află așezat în jurul unei mese rotunde, acoperită cu o pânză albă, ca o imensă cămașă funebră. Asist la o reprezentare scenico-muzicală dintr-un ciclu numit „Vanitas”, dedicat unui dialog între concepția
Un spectacol ciudat by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13172_a_14497]
-
forță, dar nu se oprește aici și născocește și adverbul corespunzător - „metalepticamente”, am putea spune în românește -. Ici și acolo apar fugitive referiri personale (întîlnirea autorului în cartierul Marais unde locuiește cu o vedetă italiană, reacția fetiței unei cunoștințe în sala de teatru) și grațioase recomandări adresate cititorului (de evitat filmele dublate, de preferat cele subtitrate). Deși respinge pretenția de exhaustivitate, Genette nu uită nici situațiile mai rare, speciale de metalepsă, prilejuite de nebunie, delir, vis, coșmar, fantasmă, reverie, viziune onirică
Între figură și ficțiune by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13175_a_14500]
-
limbi oficiale!) - s-a impus și la ediția din acest an, a 39-a, prin documentarele sale. De fapt, a spune că Elveția are, de ani buni, un cinema documentar de calitate este un loc comun, unele documentare aducând în săli mai multi spectatori decât filmele de ficțiune. Astfel, în 2002, documentarul “Mani Matter” de Frederich Kappler a surclasat ca numar de bilete vândute (131.525) filme de mare spectacol și cu subiecte foarte atractive ca “Beresina” (119.637) sau “Heidi
SOLOTHURN 2004: povești elvețiene și povești românești by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13170_a_14495]
-
acest ianuarie la Solothurn - are toate șansele de a deveni un mare succes de public, și aceasta nu doar în Elveția. Este un film despre ce se petrece în spatele ușilor închise: în ianuarie 2001, la Palatul Federal din Berna, în sala cu numărul 87, o comisie parlamentară începe elaborarea unei legi privind utilizarea ingineriei genetice (Gen-Lex). Dezbaterile au fost secrete și accesul publicului și al presei interzis, așa că timp de 18 luni, Jean-Stephane Born (născut în 1969, studii de scenaristică în
SOLOTHURN 2004: povești elvețiene și povești românești by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13170_a_14495]
-
realizator la Departamentul de Audio-vizual de la école Cantonal d’Art din Lausanne, autor al unor documentare apreciate la festivaluri naționale & internaționale - “Connu de nos services”, “La bonne conduite”, “En cavale”), însoțit de o echipă de filmare, a așteptat în fața acestei săli și a înregistrat cu răbdare și minuție fiecare gest, reacție, grimasă, declarație, confesiune a parlamentarilor ieșiți la o pauză de țigară sau de cafea. A rezultat un pasionant document despre democrație, construit însă ca o veritabilă ficțiune - o piesă de
SOLOTHURN 2004: povești elvețiene și povești românești by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13170_a_14495]
-
sclipitoare și vînă jurnalistică. Îl văd pe Andrei Dinescu cocoțat pe scenă, în costum cu papion, serios, cu vioara în mînă, un băiețel de poate opt ani, emoționat, deliciul serii. Astăzi dă concerte cu trupa lui la Club A, la sala Radio... Am stat atunci mult unii cu alții, am rîs, am petrecut, ne simțeam umăr la umăr, solidari, împreună și de nedespărțit. Anii au trecut. Plec pe o circulație infernală către centrul orașului, la Librăria Cărturești de pe Magheru, un loc
După ziua de miercuri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13195_a_14520]
-
-și împlinească expresiv valoarea. Luîndu-mă cu imaginile memoriei și cu discuția mondenă din mașină am ajuns la Tîrgoviște. Mi se pare din ce în ce mai aproape locul acesta... și la fel de cochet. Stupoare! Deși este dumnică seară, iar pe afiș stă un titlu “distant”, sala Teatrului “Tony Bulandra” este plină. Cu spectatori ce și-au dovedit calitatea pe parcursul reprezentației. Această variantă a lui Mihai Măniuțiu după Bachantele lui Euripide nu are nici o legătură cu spectacolul montat cu ani în urmă la Teatrul Național din București
Furioasele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13196_a_14521]
-
nimic. Găsirea unei perspective năstrușnice, mai neobișnuite e totul. Iar poanta pare să vină de la sine. Aerul condiționat de la oraș se destăinuie aerului curat de la țară, un impresar încheie un contract nu cu muzicianul de pe scenă, ci cu publicul din sală, cineva face trafic cu vârste false, doi frați merg la judecată pentru a fi declarați juridic colegi de școală, ceea ce părea un stol de păsări nu e decât un stol de creiere migratoare, femeile senatorilor sunt vlăguite pentru că de fiecare
Proză din nimic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13207_a_14532]
-
trebui să ne facă mai atenți la valorile culturale din propria țară, prea adesea bagatelizate sau ignorate de către noi înșine). La fel ca și în Istoria comprimată a jazz-ului din România, pe care am conceput-o pentru programul de sală al acestei sărbători, închei cu mulțumiri aduse capitalei Austriei. O metropolă culturală demnă de motto-ul înscris pe frontispiciul bastionului Jugendstil situat în inima ei: Der Zeit ihre Kunst. Der Kunst ihre Freiheit (Timpului - arta sa. Artei - libertatea sa).
Întâia „Săptămână a Jazz-ului românesc” peste fruntarii by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/13198_a_14523]
-
ridicarea celei colective. În locul României tradiționale, cu mici case urbane sau rurale cu grădină și alee, Ceaușescu a imaginat (și a pus în mișcare) o țară “nouă”, de mari cartiere muncitorești, ce ar fi descărcat din ușa blocului direct în sala de cantină toate categoriile sociale, adunate la una și aceeași mare masă a alimentației “raționale” comuniste. Același Plătică face elogiul muncii patriotice/voluntare (în realitate, o muncă impusă prin coerciție politică, menită să ocupe cît mai mult timpul liber al
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
Gheorghe Ceaușescu La 15 martie, idele lui martie conform calendarului roman, în anul 44 î.d.Cr. a avut loc un eveniment care a pecetluit istoria lumii: în plină ședință a Senatului roman, reunit în sala construită de Cn. Pompeius, stăpânul absolut și, aparent, necontestat al Romei, Iulius Caesar, a fost asasinat de un grup de complotiști. O conjurație bine pusă la punct, din care făceau parte nume celebre ale vieții publice romane, Iunius Brutus și
Asasinarea lui Iulius Caesar by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13182_a_14507]
-
Nu am de gând să discut aici cauzele care, după opinia mea, au determinat asasinarea lui Iulius Caesar; am făcut-o cu altă ocazie. Fapt este că imediat după ce trupul dictatorului a zăcut fără viață, senatorii au părăsit în panică sala de ședințe și s-au ascuns care pe unde a nimerit; chiar și Marcus Antonius, credinciosul și curajosul partizan al lui Caesar, a cedat sentimentului de frică și a dispărut fără urme pentru o vreme. Străzile Romei s-au golit
Asasinarea lui Iulius Caesar by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13182_a_14507]
-
prefer să-i las privitorului posibilitatea de a-și forma o imagine și imaginea este de fiecare dată alta mai ales în cazul celor care au cunoscut-o pe Aglaja. Filmul a fost prezentat mai întîi la Zürich, într-o sală arhiplină; autoarea era celebră în Elveția. Proiecția a fost urmată de dezbateri - bănuiesc că fiecare dintre spectatori a citit măcar una din cărțile Aglajei, mulți dintre ei au cunoscut-o personal... Se pare că filmul a izbutit să respecte identitatea
Cu Ludwig Metzger, autorul filmului Aici cerul despre Aglaja Veteranyi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13225_a_14550]