KorAP: Find »[drukola/base=samurai & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...23 24 25 ...59 >

1,472 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677

Cum ai să te descurci? Omul acela zicea că o să trimită o călăuză. Prin fața ochilor samuraiului trecu imaginea acelui călugăr care se lepădase de Dumnezeu care le mângâia hainele și îi ruga să-i povestească despre Japonia. Cu toate acestea, samuraiul înțelegea la fel de bine și părerea lui Tanaka: însărcinarea avea o însemnătate mai mare decât orice altceva. Vă rog, lăsați-mă să plec, se ridică Nishi în liniște. Samuraiul îl invidia pe Nishi pentru curiozitatea lui pătrunzătoare și pentru spiritul său

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
hainele și îi ruga să-i povestească despre Japonia. Cu toate acestea, samuraiul înțelegea la fel de bine și părerea lui Tanaka: însărcinarea avea o însemnătate mai mare decât orice altceva. Vă rog, lăsați-mă să plec, se ridică Nishi în liniște. Samuraiul îl invidia pe Nishi pentru curiozitatea lui pătrunzătoare și pentru spiritul său tânăr și îndrăzneț. Lui Tanaka și lui însuși, care nu sperau decât să nu aibă necazuri în timpul însărcinării lor, le lipseau toate aceste însușiri. Vrei să te duci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
curiozitatea lui pătrunzătoare și pentru spiritul său tânăr și îndrăzneț. Lui Tanaka și lui însuși, care nu sperau decât să nu aibă necazuri în timpul însărcinării lor, le lipseau toate aceste însușiri. Vrei să te duci cu orice preț? Da. Așteaptă. Samuraiul se sculă și se uită la Tanaka. Acesta sforăia. Se simți cuprins de dorința de a se întoarce împotriva lui Tanaka și a propriei sale ființe lăuntrice. Să mergem! se ridică el. Se îmbrăcară în liniște și ieșiră din cameră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
aici nu s-a putut simți în largul său alături de preoți și s-a lepădat de toate. Fugise într-o ceată de indieni, iar acum trăia împreună cu ei în această așezare. N-o să te mai întorci acasă în Japonia? întrebă samuraiul. Fostul călugăr zâmbi trist: — Nici rubedenii nu mai am. Chiar dacă mă întorc, n-are cine să mă întâmpine. Și apoi credința creștină... Doar te-ai lepădat de credința creștină, nu-i așa? Nu, nu. Sunt creștin. Numai că... Tăcu. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
unii i-au omorât fără milă, pe alții i-au vândut. Peste tot au rămas satele pe care indienii au fost nevoiți să le părăsească. Acum nimeni nu mai trăiește în ele. Au rămas doar casele și zidurile de piatră. Samuraiul și Nishi își aduseră aminte de ruinele de piatră pe care le văzuseră cu ochii lor în câmpurile sălbatice pe drumul de la Acapulco la Mexico și de la Mexico la Puebla. Pe la răscrucile acelor sate părăsite, năpădite de buruieni și îngropate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
ochii lor în câmpurile sălbatice pe drumul de la Acapulco la Mexico și de la Mexico la Puebla. Pe la răscrucile acelor sate părăsite, năpădite de buruieni și îngropate sub nisip doar vântul mai șuiera cu jale. Dar așa e în luptă, murmură samuraiul. Așa se întâmplă în orice țară învinsă în război. Nu vorbesc despre război, zise omul schimonosindu-se la chip. Numai că acei padres care au venit aici mai târziu au uitat de multele suferințe ale indienilor... Nu, n-au uitat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
în catedralele ca niște palate de aur cu turle de nestemate, ci trăiește aici, printre acești indieni năpăstuiți. Așa cred eu. Fostul călugăr spunea acum dintr-o răsuflare tot ce adunase în el în tăcere atâta amar de vreme, iar samuraiul îl privea ca de la depărtare. Se gândi într-o doară că de când plecase din Tsukinoura auzise în fiecare zi vorbindu-se numai despre creștinism. Din clipa în care pusese pentru prima dată piciorul pe pământul Nuevei España, văzuse peste tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
îi era străină și avea să-i rămână astfel pentru restul zilelor sale. Omul isprăvi de povestit și își trecu degetele peste hainele lui Nishi. Apoi strigă, mângâindu-le întruna: Oh, miros a Japonia! Atunci nu vrei să te întorci? Samuraiului îi era milă de acest om pe care nu-l mai puteai socoti nici indian, nici japonez. — Negustorii care au venit cu noi se îmbarcă la sfârșitul anului pe o corabie care va face cale întoarsă înspre Japonia. Nu vrei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
satele spaniolilor, dă foc la case și stârnește răzmerițe? Să fie vorba despre o răscoală? Așa o asuprire... nici măcar indienii cei supuși n-au mai putut suporta. Velasco nu le spusese nimic. Era prima oară când auzeau despre aceste lucruri. Samuraiul se uită la chipul năucit al lui Nishi și îl apucă strâns de mâna asudată. Chiar și după ce plecaseră din Mexico, Velasco de pe calul său le vorbise mereu plin de încredere ca întotdeauna și le arătase zâmbetul lui trufaș. Adevărat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
său le vorbise mereu plin de încredere ca întotdeauna și le arătase zâmbetul lui trufaș. Adevărat? — Toată lumea știe. Tribul Huaxteca folosește puști și praf de pușcă. Mai gândiți-vă înainte să mergeți până la Veracruz. Trebuie să mergem. Ca să se îmbărbăteze, samuraiul repetă apăsat: Trebuie să mergem. Ciudat, dar nu voia deloc să se întoarcă în Mexico. În adâncul inimii șovăise adesea din pricina cuvintelor lui Matsuki Chūsaku, dar acum era pe deplin hotărât. Ne întoarcem, Nishi? Dacă nu vreți să ne întoarcem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
ce să vă dăruiesc. Vă rog luați cel puțin aceste lucruri. Este viața Domnului nostru scrisă de mine. N-aveau de ce să nu le primească. Lângă trestiile de pe lac îi aștepta răbdător, alături de măgari, omul care-i adusese până acolo. Samuraiul avu sentimentul că ochii măgarului semănau întrucâtva cu ochii fostului călugăr. Acesta îi porunci omului ceva într-o limbă pe care cei doi soli n-o înțelegeau. Soarele era deja sus pe cer când ajunseră înapoi în Puebla. Văzându-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
și se întoarseră în odaia ce le fusese dată ca să doarmă. Supărat, Tanaka își lustruia teaca săbiei. Ați fost la Tecali? V-am zis doar să nu vă duceți! Își îndreptă privirea dojenitoare nu numai spre Nishi, ci și spre samurai. Nishi îi povesti despre răzmerițele indiene de care aflase de la fostul călugăr. Oare seniorul Velasco a socotit că o să ne temem? Cuvintele lui Nishi îl făcură pe Tanaka să izbucnească: — Crede că o să dăm înapoi ca indienii? Mă duc să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
o să ne temem? Cuvintele lui Nishi îl făcură pe Tanaka să izbucnească: — Crede că o să dăm înapoi ca indienii? Mă duc să-l întreb pe Velasco, se ridică el punându-și sabia la loc. — Nu te duce, clătină din cap samuraiul. Cum îl știm pe senior Velasco, o să-ți împuie capul cu vorbele lui meșteșugite. Orice-ar zice el, noi trebuie să mergem în călătoria asta. Ca și mai înainte, samuraiul simțea că prin această călătorie își sfidează soarta. În vremea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-și sabia la loc. — Nu te duce, clătină din cap samuraiul. Cum îl știm pe senior Velasco, o să-ți împuie capul cu vorbele lui meșteșugite. Orice-ar zice el, noi trebuie să mergem în călătoria asta. Ca și mai înainte, samuraiul simțea că prin această călătorie își sfidează soarta. În vremea când nu știa nimic altceva în afară de valea sa nu se gândea decât la viața lui de acolo, dar acum își dădea seama că se schimbase. Mica vale, unchiul său și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
soarta. În vremea când nu știa nimic altceva în afară de valea sa nu se gândea decât la viața lui de acolo, dar acum își dădea seama că se schimbase. Mica vale, unchiul său și văicărelile lui sâcâitoare, poruncile din partea Sfatului Bătrânilor. Samuraiul simțea pentru prima dată de când plecaseră din Mexico un imbold de a se împotrivi acelui destin necruțător care-i fusese dat. Japonezii înaintau ca niște furnici ce-și poartă hrana în spinare. Nu înaintau, ci mai bine zis se târau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
crăpate în dogoarea soarelui, copaci veștezi căzuți ca niște oase albite printre albiile râurilor - când aceste priveliști uscate rămâneau în urmă, se iveau lanurile de porumb prăfuit. Toate se deosebeau atât de mult de peisajele molatice și blânde ale Japoniei. Samuraiul se gândea cu dor la valea sa, la apa răcoroasă de pe câmpurile de orez și morile rotitoare de apă. Nu numai el, ci și ceilalți soli împreună cu supușii fiecăruia în parte, erau cuprinși de amintiri asemănătoare, dar nu le dădeau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
mirosul cu nesaț. Unii strângeau în palmele transpirate acele de pin și se bucurau de atingerea lor. Pinii răspândeau mireasma de neuitat a Japoniei. La noi în vale, strigă Ichisuke către Daisuke, cam pe vremea asta se alungă gângăniile. Ochii samuraiului se încețoșară ca și când ar fi privit spre un tărâm îndepărtat. Alungatul gângăniilor era un obicei prin care se îndepărtau bolile din vale. Datina era ca în puterea nopții bărbații să străbată toate satele de la apus la răsărit cu torțe de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
în puterea nopții bărbații să străbată toate satele de la apus la răsărit cu torțe de pin în mână. Vreau să mă întorc! îi șopti Daisuke lui Ichisuke. Vreau să mă întorc repede! Yozō îi auzi glasul și-l mustră: Prostule! Samuraiul se apropie de ei și dădu din cap: — Așa e, vreți să vă întoarceți. Nici eu nu știu când o să ne întoarcem, sau ce fel de țară e această Spanie unde o să ne ducem de acum înainte, dar am să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
eu nu știu când o să ne întoarcem, sau ce fel de țară e această Spanie unde o să ne ducem de acum înainte, dar am să fac în așa fel încât caznele voastre să nu fie în zadar! Astfel le vorbi samuraiul cu ochii săi duși în fundul capului, iar cei trei supuși încuviințară cu capele plecate. Se uitau unul la altul nemișcați, ca niște statui. Deodată, din ochii lui Yozō țâșniră lacrimi mari, însă își întoarse fața pentru ca ceilalți să nu-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
bunăvoință. — Noi vrem să vă poftim la masa de seară, concluzionă primarul după ce se sfătui în șoaptă cu ceilalți oameni de vază. Printre ei nu era nici unul care să știe unde se afla Japonia și ce fel de țară era. Samuraiul, la fel ca și ceilalți soli, ar fi vrut să se ducă la culcare mai devreme în loc să stea la masă. Cu excepția lui Nishi, nici samuraiul, nici Tanaka nu se dădeau în vânt după mâncarea spaniolilor. Fără să țină cont de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
era nici unul care să știe unde se afla Japonia și ce fel de țară era. Samuraiul, la fel ca și ceilalți soli, ar fi vrut să se ducă la culcare mai devreme în loc să stea la masă. Cu excepția lui Nishi, nici samuraiul, nici Tanaka nu se dădeau în vânt după mâncarea spaniolilor. Fără să țină cont de sentimentele lor, Velasco zise: Sunt încredințat că solii vor veni bucuroși. Doar supușii au fost conduși în sala de întruniri a orașului care avea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
ruptul capului. După ce suflară în lumânări, Nishi zise cu glas însuflețit în întuneric: — Acum că o se ne întâlnim cu regele, putem să ne socotim însărcinarea ca și încheiată. — Asta dacă o să ne întâlnim cu regele față în față, zise samuraiul răsucindu-se în așternut cu fața spre Nishi. Însă... nu știu dacă e adevărat ce spune senior Velasco. — Și eu am aceeași părere ca și Hasekura, se auzi vocea lui Tanaka dinspre fereastra deschisă. După aceea, toți trei rămaseră tăcuți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
se ridicau amenințători în zare. Ajunseră într-o câmpie plină de ruine. Pe deasupra, umbrele norilor pluteau agale. Cactușii scrutau convoiul, țepeni ca niște bătrâni morocănoși, iar muștele treceau bâzâind peste fețele lor asudate. Privind în zarea orbitoare a câmpiei nesfârșite, samuraiul se gândea la oceanul aflat în depărtare. Apoi se gândi la țara numită Spania care se găsea dincolo de ocean. Mări și țări pe care nu le mai văzuse niciodată. O soartă pe care nici măcar nu și-o închipuise vreodată. Însă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Sarcina asta are mare însemnătate pentru dumneata, nu-i așa? — Noi știm a ne lupta mai bine decât dumneata, senior Velasco. De aici înainte, lasă totul în seama noastră! râse mândru Tanaka. Nishi, Hasekura, n-aveți nimic împotrivă, nu? Pe samurai îl neliniștea curajul copilăros al lui Tanaka. „Dacă-ar fi aici Matsuki Chūsaku...” se gândi el. — Nu am nimic împotrivă, dar nici nu cred că trebuie să pornim la luptă de acum înainte, îl dojeni samuraiul. Senior Velasco are și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
nimic împotrivă, nu? Pe samurai îl neliniștea curajul copilăros al lui Tanaka. „Dacă-ar fi aici Matsuki Chūsaku...” se gândi el. — Nu am nimic împotrivă, dar nici nu cred că trebuie să pornim la luptă de acum înainte, îl dojeni samuraiul. Senior Velasco are și el dreptatea lui. Sarcina noastră are mare însemnătate! În desagii purtați de măgari nu se găseau decât douăzeci de puști pe care le scoaseră și apoi încercuiră ceata de măgari și pe Velasco pentru a-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]