2,377 matches
-
dar îi dădea o senzație ciudată. Privi în jur bănuitor, și în clipa aceea falsul mort sări în picioare și se repezi în direcția comandamentului lui Nobunaga. — Apărați-l pe Seniorul Nobunaga! urlă Kyusaku. Vine dușmanul! Văzându-l pe Nobunaga, samuraiul inamic se pregăti să sară peste un taluz scund, când călcă pe bareta sandalei și se împiedică. Kyusaku se aruncă peste el, răpunându-l cu iuțeală. În timp ce era târât de Kyusaku spre sediul lui Nobunaga, omul mugi: — Taie-mi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
te închizi în casă și să-ți păstrezi puterile. Evident, când soseau primăvara și vara, lui Shingen i se înfierbânta sângele și se întorcea spre lumea din afară, spunând: „Ei bine, să ieșim la luptă.” Nu numai Shingen, ci toți samuraii din Kai împărtășeau aceeași atitudine. Până și fermierii și orășenii simțeau dintr-o dată că, împreună cu soarele verii, sosise momentul. În anul acela, Shingen avea să împlinească cincizeci de ani și simțea un acut regret - o nerăbdare față de așteptările lui de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
acasă și-am să spun că te-am omorât. Luptătorii ninja aveau între ei o încredere a parte, pe care ceilalți războinici n-o împărtășeau. Era o viziune diferită asupra vieții, apărută în mod firesc din particularitatea îndatoririlor lor. Pentru samuraiul de rând, nu putea exista o datorie mai nobilă decât aceea de a muri pentru stăpânul său. Ninja, însă, aveau o cu totul altă părere. Lor le era scumpă viața. Trebuia să se întoarcă vii, indiferent ce rușini și greutăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
folosea la nimic dacă nu se înapoia viu în provincia lui. Prin urmare, dacă un ninja murea pe teritoriu inamic, era o moarte de câine, oricât de glorioase ar fi fost împrejurările. Indiferent cât de credincios fusese acel individ codului samurailor, dacă moartea sa nu avea nici o valoare pentru stăpânul lui, era o moarte câinească. Astfel, deși ninja putea fi numit un samurai depravat, al cărui singur scop era acela de a rămâne în viață, avea misiunea și responsabilitatea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
moarte de câine, oricât de glorioase ar fi fost împrejurările. Indiferent cât de credincios fusese acel individ codului samurailor, dacă moartea sa nu avea nici o valoare pentru stăpânul lui, era o moarte câinească. Astfel, deși ninja putea fi numit un samurai depravat, al cărui singur scop era acela de a rămâne în viață, avea misiunea și responsabilitatea de a o face cu orice preț. Amândoi respectau aceste principii, până în măduva oaselor. Prin urmare, când Sanpei chibzui cu oponentul său că ucigându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
lucrul care vă îngrijorează cel mai mult pe fiecare este acela că, dacă atacăm cu foc Muntele Hiei, nu mai încape nici o îndoială că țara se va întoarce împotriva Domniei Sale. — Exact așa e! exclamă Seiken. Dacă înfăptuim această atrocitate, atât samuraii cât și poporul vor fi nemulțumiți. Dușmanii noștri vor profita de ocazie spre a pângări pentru totdeauna renumele Domniei Sale. Dar tot eu sunt cel care a recomandat ca, atunci când atacăm Muntele Hiei, să mergem până la capăt, deci nu a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
prin veșminte, răcindu-se treptat. Împreună cu el mai erau cinci sau șase servitori și, în acel moment, un om privi între perdelele umflate de vânt, ca și cum ar fi căutat pe cineva. Ce treabă ai? îi strigă Seikan. Domnia Sa e aici. Samuraiul se apropie în grabă și îngenunche. Nu, n-am nimic să-i raportez Domniei Sale. Generalul Hideyoshi e aici? Când Hideyoshi se desprinse din grup, mesagerul îi spuse: Adineaori a sosit în tabără un om îmbrăcat în preot. Susține că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ani. În cele din urmă, însă, Ieyasu împlinise majoratul, clanul său era în termeni de prietenie cu Oda și, puțin câte puțin, cucerea teritoriul clanului Imagawa. Provincia lui era plină de speranța prosperității și curajul expansiunii, astfel încât vasalii mai vârtsnici, samuraii, agricultorii și orășenii păreau să fie însuflețiți și inspirați. Mikawa nu se putea compara cu Kai în materie de armament și resurse; ca îndârjire, însă, nu era cu nimic inferioară. Exista un motiv pentru care războinicii clanului Tokugawa îi dăduseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Ieyasu înainte de a pârjoli Muntele Hiei, dar Ieyasu se întorsese spre vasalii săi superiori și decl;arase, chiar în fața mesagerului de la clanul Oda: — Înainte de a abandona Castelul Hamamatsu, mai bine ar fi să ne rupem arcurile și să părăsim clasa samurailor! Pentru Nobunaga, provincia lui Ieyasu era una dintre luniile sale de apărare; pentru Ieyasu, însă, Mikawa era căminul lui. Ieyasu n-avea de gând să-și îngroape oasele în altă provincie decât aceea. Când primi răspunsul mesagerului, Nobunaga bombăni ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
mai bun lucru pe care l-am putea face e să pregătim apărarea, susținu un general. — Cel puțin, până primim întăriri de la Seniorul Nobunaga. Un grup de oameni din Castelul Hamamatsu vorbeau în favoarea unei campanii defensive. Chiar dacă erau adunați toți samuraii provinciei, forța militară a clanului Tokugawa abia atingea patruzeci de mii de oameni - nici jumătate din armata clanului Takeda. Totuși, Ieyasu hotărî să ordone mobilizarea armatei. — Cum! Nu se pune problema să așteptăm întăririle de la Seniorul Nobunaga. Toți servitorii săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
devenea Lancea Dintâi câștiga gloria în fața zecilor de mii de războinici din ambele armate. Acel prim pas, însă, nu se făcea chiar atât de ușor. Apoi, un om păși înainte. — Kato Kuroji din clanul Tokugawa e Lancea Dintâi! strigă un samurai. Armura lui Kato era simplă, iar numele, necunoscut; cel mai probabil, era un samurai de rând din clanul Tokugawa. Un al doilea rând se repezi în față din rândurile clanului Tokugawa. — Fratele mai mic al lui Kuroji, Genjiro, e Lancea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Acel prim pas, însă, nu se făcea chiar atât de ușor. Apoi, un om păși înainte. — Kato Kuroji din clanul Tokugawa e Lancea Dintâi! strigă un samurai. Armura lui Kato era simplă, iar numele, necunoscut; cel mai probabil, era un samurai de rând din clanul Tokugawa. Un al doilea rând se repezi în față din rândurile clanului Tokugawa. — Fratele mai mic al lui Kuroji, Genjiro, e Lancea a Doua! Fratele mai mare fu înghițit de mulțimea inamicilor, dispărând în învălmășeală. — Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
și sunetele de corn răsunau prin norii de praf. Cumva, servitorii lui Shingen păreau să fie situați mai în spate. Nici o armată nu avea timp să-și scoată pușcașii pe front, așa că Takeda îi trimise în linia întâi pe Mizumata - samurai în armuri ușoare, înarmați cu prăștii. Pietrele aruncate de ei începură să cadă ca ploaia. În fața lor se aflau forțele lui Sakai Tadatsugu, iar în spate, întăririle din clanul Oda. Tadatsugu, în șa, țistuia din limbă nemulțumit. Ploaia de pietre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ce loc. Am auzit, însă, că atunci când au întrerupt foarte pe neașteptate asediul Castelului Noda și s-au retras în Kai, nu manifestau obișnuitul spirit de luptă al clanului Takeda. — Presupun că nu. Dar nu contează cât de feroci sunt samuraii din Kai, dacă l-au pierdut pe Shingen. Am primit acest raport în secret, de la Tenzo, pe drum încoace, așa că l-am trimis imediat înapoi în Kai, să obțină confirmarea. — În celelalte provincii încă n-a aflat nimeni? — Nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
mult, însă, Hideyoshi se întoarse singur, cam fâstâcit. — Unde-i Seniorul Nobunaga? îl întrebă el pe un paj. — Chiar acum s-a retras în dormitorul său. Auzind, Hideyoshi se grăbi spre apartamentele private, cu o agitație neobișnuită, și-i ceru samuraiului de gardă să transmită un mesaj. — Trebuie să intru în audiență la Domnia Sa în seara asta. Nobunaga încă nu se culcase și, de îndată ce Hideyoshi fu introdus, le ceru tuturor să iasă din încăpere, dar cu toate că străjerii din schimbul de noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
înțelegerea lor nu depășea nivelul trecutului. Vedeau numai fața îngustă a culturii din capitală și credeau că aceasta domnea prin toată Japonia. Încredințându-se politicii crispate din trecut, se bazau pe călugării-războinici din Honganji și pe numeroșii seniori ai războiului samurai din toate provinciile care îl urau pe Nobunaga. Shogunul încă nu aflase despre moartea lui Shingen. În consecință, juca dur: Eu sunt shogunul, stâlpul clasei samurailor. Sunt diferit de călugării de pe Muntele Hiei. Dacă Nobunaga și-ar îndrepta armele asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
din trecut, se bazau pe călugării-războinici din Honganji și pe numeroșii seniori ai războiului samurai din toate provinciile care îl urau pe Nobunaga. Shogunul încă nu aflase despre moartea lui Shingen. În consecință, juca dur: Eu sunt shogunul, stâlpul clasei samurailor. Sunt diferit de călugării de pe Muntele Hiei. Dacă Nobunaga și-ar îndrepta armele asupra Palatului Nijo, ar fi stigmatizat ca trădător. Atitudinea lui dădea de înțeles că n-avea să refuze războiul, dacă i se declara. Evident, făcea apel la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
armuri? — Am considerat că măcar ar fi un mod frumos de a muri. Cu toate că situația e disperată, să rezistm aici, pe ultima baricadă, ar fi un sfârșit potrivit pentru paisprezece generații de shoguni. La urma urmei, aceasta este datoria unui samurai. Zău așa, nu e nimic mai mult decât să aranjăm florile la funeralii. — Stați! Încă nu atacați! Lăsați jos armele. Yoshiaki dispăru în palat, unde se consultă cu Hino și Takaoka, doi curteni cu care era în termeni de prietenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
însă, Mibuchi Yamato, împreună cu peste șaizeci de servitori de-ai săi, au luptat până la capăt, fără a se preda. Nici unul dintre ei nu a fugit și nici unul nu a capitulat. Toți au fost tăiați în luptă, murind glorios, ca niște samurai. Yoshiaki a fugit din Kyoto, pentru a-și întări poziția în Uji. Nechibzuit ca întotdeauna, luase cu el doar o forță mică și slabă. Când, nu peste mult, trupele lui Nobunaga i-au înconjurat cartierul general din Templul Byodoin, Yoshiaki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
shogunatului era o neașteptată spărtură în norii groși care acopereau cerul. Acum, se putea întrezări un mic petec de albastru. Nimic nu e mai înspăimântător decât o perioadă de guvernare națională fără țintă, administrată de niște conducători numai cu numele. Samuraii domneau în totde provinciile, apărându-și privilegiile; clerul acumula bogății și-și întărea autoritatea. Nobilii erau preschimbați în șoareci la Curtea Imperială, într-o zi bazându-se pe războinici, în următoarea implorând clerul, iar apoi abuzând de guvernare pentru propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
întărea autoritatea. Nobilii erau preschimbați în șoareci la Curtea Imperială, într-o zi bazându-se pe războinici, în următoarea implorând clerul, iar apoi abuzând de guvernare pentru propria lor protecție. Aastfel, Imperiul se împărțise în patru națiuni - națiunea preoților, națiunea samurailor, națiunea curtenilor și națiunea shogunatului - fiecare purtându-și războaiele sale private. Populația urmărea cu ochi atenți acțiunile lui Nobunaga. Dar, cu toate că priveau adâncul albastru al cerului, încă nu se risipseră toți norii negri. Nimeni nu putea ghici ce avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
judecau ca fiind frivol și indiscret, dar alții îl vedeau într-o altă lumină, spunând: — E vrednic de rangul lui. Nu s-a schimbat din cel ce era înainte, deși i-a crescut solda. Mai întâi a fost slugă, apoi samurai, și pe urmă,dintr-o dată, a ajuns să guverneze un castel. Dar tot același e. Cred că va câștiga un domeniu și mai mare. Chiar înainte de asta, Hideyoshi își arătase într-o doară chipul prin tabără, îl ademenise pe Nobunaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ați prins viu? — Da. În loc de a-i tăia capul, l-am tratat cu blândețe și mai târziu, când am avut câteva momente libere, l-am sfătuit cu privire la timpurile care urmează și l-am instruit în adevărata semnificație de a fi samurai. El, la rândul său, a vorbit cu fostul lui stăpân, Onogi Tosa, și l-a convins să ni se predea. — Serios? — Câmpul de luptă nu e locul potrivit pentru glume, replică Hideyoshi. Pierit de admirație, până și Nobunaga fu uluit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ascunzându-se după mama ei. Ia, fii cuminte! Încercând să-l liniștească, Oichi luă săgeata ruptă și începu să-ivorbească încet. Deodată, din antreul de-afară se auziră pași violenți. — Cum adică? Unora ca ăia din Oda? Nu-s decât niște samurai de nimic care s-au târât din fundul pădurilor din Owari. Credeți c-am să mă predau unor oameni ca Nobunaga? Clanul Asai e de altă clasă decât ei! Asai Nagamasa intră neanunțat, cu doi, trei generali după el. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
spre soțul ei, continuând să-și țină copilul la piept. — Nu, nu-i adevărat! De ce ți-aș purta pică? Găsesc că e voia sorții. — Oamenii nu se pot reconcilia doar spunând că așa a vrut soarta. Viața unei soții de samurai e mai grea decât înghițitul de săbii. Dacă nu ești complet hotărâtă, se cheamă că nu ești hotărâtă deloc. — Încerc să ajung și eu la o asemenea înțelegere, dar nu-mi pot spune altceva decât că sunt mamă. — Draga mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]