731 matches
-
același lucru. Pentru muzeu, soluția nu ar constitui, la urma urmelor, nicio diferență practică, dar l-ar îndemna pe pasagerul clandestin nu numai să beneficieze de numeroasele sale atracții pe gratis, dar și să cheltuie două lire sterline pe un sandviș după aceea. Așadar, două lire sterline oferă un beneficiu identificabil pentru un individ, dar nu și pentru o organizație cu un capital de mai multe milioane de lire sterline cum ar fi un muzeu. Desigur, dacă ar fi atât de
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
Era un șofer. Când a murit, l-a scos de la bloc cu macaraua. Așa era de gras. Ăla, când intra în Predeal, lua o franzelă, i-o tăia fata de la alimentară, își punea ceva mezel acolo și ăla era un sandviș pentru el. Normal că lui i-a trebuit un sicriu mai special. Oricum, facem după cum vrea omu’. Un sicriu e în jur de un milion, un milon o sută. Cam cât o pensie. Da’ lumii îi place foarte mult ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
făcăleț, atunci mai mult ca sigur că numărul de candidați s-ar fi redus la jumătate. Așa, Comunicare sună extraordinar de ofertant. Să faci pregătire aici, în bucătărie, unde duhnește a gaze și unde, pe frigider, stă un platou cu sandvișuri cu șuncă și ardei feliat extrem de atent. Cu toate semințele alea extrase cu grijă din găoacea ardeiului. Curățat. Pus acolo de soția lui R.T. care are, ca de obicei, grijă ca lui să nu-i lipsească nimic atunci când creează. Mașina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
pe bluză, iar ea și le ștergea după fiecare înghițitură. Doar în colțul gurii îi mai rămăsese una ca un pufușor, de parcă femeia, deghizată în corn, mâncase un pescăruș. Mai târziu s-a urcat o femeie ținând în mână un sandviș cu brânză. și ei îi cădeau firimiturile pe bluză. Nu și le-a șters decât după ce a terminat de mâncat. Care din ele se arăta mai nesigură decât cealaltă, asta n-o mai știam. Nu știam nici măcar dacă eu însămi
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
chinul mai suportabil. Astfel, trebuie neapărat prevăzută o pereche de papuci pentru a odihni laba piciorului care refuză să mai intre în pantof, fiind umflată aproape de explozie din cauza proastei circulații, consecința a îndelungatei poziții în șezut. Să se renunțe la sandvișuri; din cauza căldurii și a aglomerației din cabine, ele se transformă rapid într-o pastă amorfă cu gust de cauciuc făinos, imposibil de mâncat. Sunt preferabile fructele uscate, alunele, biscuiții sărați. Trebuie prevăzută și o sumă de trei, patru euro în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
sau rodeau cu poftă coastele de porc, două la trei dolari, cumpărate de la magazinul din campus. 21 iunie 2005 Interminabil și plictisitor colocviu internațional despre "teatralizarea memoriei". A început la ora 8.30 dimineața și s-a sfârșit târziu, cu sandvișuri și căscat prelung, la ora 19.40. Cercetători veniți de la Toronto, Montréal, Paris, Ottawa, trupele interne ale Universității Laval ba chiar și doi părinți pierduți în admirație pentru fiul lor care s-a prezentat ca fiind "istoric militar". A început
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
aveți ce vedea anul ăsta... fiți atenți la ce vor să vândă, e numai propagandă!” - și dispăru în compartimentul său; siguranța lui de sine parcă mă întremă și mă hotărâi să mă întorc în patul meu, să lichidez cele două sandvișuri cu cașcaval (foamea - semn bun!) și să mă culc. Nu fu chip. T., în picioare, aștepta exact în fața scăriței care ducea la culcușul meu; cu un gest dur, mă fixă pe marginea patului de jos și articulă clar și grav
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
urcând, dezbrăcându-mă ușurel, doar de cămașă, ca pe vremea pubertății, când ne așteptam, noaptea, la alarme aeriene și tata ne interzicea accesul la pijamale; delicat, am stins lumina și mi-am scos, cu aceeași grijă, ca să nu-l trezesc, sandvișurile, mâncându-le în întuneric; așteptam Kievul, a sosit, am auzit multe vociferări, în rusă, de afară, a durat mult până am plecat, eu începând - ca prostul, ca lașul deodată liniștit, ca micul idiot ieșit întreg dintr-un adăpost după încetarea
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
luat foarte mulți bani - aveam să aflu mai tîrziu] și ne fusese recomandată la dirigenție. Povestea cu pachețelul cred că e o amintire falsă de-a Denisei, datorată probabil reclamei la brînză topită cu cei doi puști care-și împart sandvișurile. Eu nu-mi luam nici odată pachețel la școală, deși maică-mea mă bătea întotdeauna la cap. Acum, peste ani, nu pot fi decît impresionat de faptul că ea-mi ținea pumnii cînd mă luam la trîntă cu văru-meu Cristi
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
că nu ți se potrivește... spune-mi. Nu mă supăr. Păi... ce să zic... Of, Doamne. O să mă gândesc, reușesc să îngaim într-un final și schițez un zâmbet chinuit. Punem rochia de mireasă înapoi în geanta ei, mâncăm niște sandvișuri de prânz și ne uităm la un episod vechi din Changing Rooms, la televizorul cel nou cu cablu pe care ai mei tocmai și l-au instalat. După care, deși e destul de devreme, mă duc sus și încep să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
textul tradus din franceză, la cartea mea de nuvele Omul pasăre. Eva mi-a spus din nou că-i place cartea. Apoi cu Boni (Herlin) care se arată timid, încurcat de tot. Am fost invitați la un capuccino și un sandviș bun. La plecare, Eva mi-a spus din nou că Îngerul Gabriel și Copil de zăpadă sunt nuvelele ei preferate. Noiembrie A venit cu adevărat toamna rece, cu neașteptate bice de ploaie, întuneric și umiditate. Dar eu iubesc ploaia, ritmul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
în vizită la familia V... (NB: Nu știu cum Sandu, un evreu român simpatic, n-a dat faliment cu restaurantul lui cu consumație gratuită. "Restaurantul" era o încăpere de 3x4 metri, cu un galantar cu mezeluri și brânzeturi, unde un vânzător făcea sandvișuri "la pachet" pentru clienții din zonă. În spațiul de mai sus, unde nu încăpeau mai mult de 3-4 clienți grăbiți, nu văd unde aș fi putut ocupa cu soția două locuri de dimineață până seara. Treceam din când în când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
nici restaurant, nici bar! "Restaurantul" incriminat apare din nou la reala sa dimensiune într-o Notă-Raport a UM 0195, Strict Secret din 07.11.980, șoferul Ambasadei prezentându-l pe evreul-român de mai sus ca "proprietarul unui bistrou unde vinde sandvișuri și răcoritoare"! Din același Raport al aceluiași "sifon": în ziua de 21.08.1980, în cadrul Ambasadei a fost organizată o masă care în documente apare ca oferită unor personalități ale comunității române din Chile, dar care în fapt a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
divulge rezultatele cercetărilor. Pentru asta îl apreciam și mai mult. S-a întors după ce făcusem deja cinci sau șase runde de calcule. O oră lucru, o jumătate de oră pauză. Avea în mână un coș mare. — Am adus cafea și sandvișuri proaspete. Sunt cu castraveți, șuncă și brânză. Îți plac? — Da, îmi plac. Vă mulțumesc. — Mănânci acum? După ce termin tura asta. Când a sunat ceasul, dădusem gata cinci din cele șapte liste numerice. Am respirat ușurat, am căscat, m-am întins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
brânză. Îți plac? — Da, îmi plac. Vă mulțumesc. — Mănânci acum? După ce termin tura asta. Când a sunat ceasul, dădusem gata cinci din cele șapte liste numerice. Am respirat ușurat, am căscat, m-am întins și apoi am început să mănânc. Sandvișurile păreau cumpărate de la un restaurant obișnuit și să tot fi fost vreo cinci-șase porții. Am mâncat singur cam două treimi. Când lucrez mai mult la identificarea datelor, mi se face o foame de lup. Am hăpăit șuncă, brânză, castraveți și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dacă te îngrași frumos, nu-i nici un pericol. Trăiești ca lumea, îți satisfaci poftele trupești, îți păstrezi și mintea clară. Și eu eram gras când eram tânăr. Nici nu-ți vine să crezi, nu? Bătrânul izbucni în râs. — Îți plac sandvișurile, nu? — Da, sunt foarte bune. Erau într-adevăr foarte gustoase și nu fac deseori asemenea afirmații pentru că sunt la fel de pretențios la sandvișuri ca și la canapele. Pâinea era proaspătă, tăiată frumos, cu un cuțit bine ascuțit, aranjate ca la carte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
eram gras când eram tânăr. Nici nu-ți vine să crezi, nu? Bătrânul izbucni în râs. — Îți plac sandvișurile, nu? — Da, sunt foarte bune. Erau într-adevăr foarte gustoase și nu fac deseori asemenea afirmații pentru că sunt la fel de pretențios la sandvișuri ca și la canapele. Pâinea era proaspătă, tăiată frumos, cu un cuțit bine ascuțit, aranjate ca la carte. Trebuie să recunoaștem că e nevoie de un cuțit de bucătărie foarte bun pentru a face sandvișuri arătoase. Oricât de bună ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pentru că sunt la fel de pretențios la sandvișuri ca și la canapele. Pâinea era proaspătă, tăiată frumos, cu un cuțit bine ascuțit, aranjate ca la carte. Trebuie să recunoaștem că e nevoie de un cuțit de bucătărie foarte bun pentru a face sandvișuri arătoase. Oricât de bună ar fi materia primă, dacă nu taie cuțitul, tot degeaba. Muștarul trona frumos, salata verde era aranjată la milimetru, iar maioneza arăta de parcă ar fi fost făcută în casă. N-am mai mâncat de mult asemenea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de capul nostru. — Stați liniștit. Noi, Computatorii, știm să păstrăm secrete. — M-am mai liniștit, spuse bătrânul, adunând cu muchia unei cărți poștale capetele de unghii tăiate. Le-a aruncat apoi în coșul de gunoi. Și-a mai luat un sandviș cu castraveți, a presărat pe el puțină sare și l-a mâncat cu poftă. — Nu se face să mă laud, dar trebuie să recunoști că sunt bune. Nepoata dumneavoastră face mâncare bună în general? — N-aș putea spune asta, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
se face să mă laud, dar trebuie să recunoști că sunt bune. Nepoata dumneavoastră face mâncare bună în general? — N-aș putea spune asta, dar în materie de sanvișuri este excelentă. Nu sunt rele nici celelalte mâncăruri, dar nu egalează sandvișurile. Chiar că are talent! — Da, are. Tare aș vrea să o apreciezi la justa ei valoare. Dacă aș lăsa-o pe mâinile tale, aș face cu siguranță un lucru bun. Să mi-o încredințați mie? am întrebat eu extrem de uimit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Da, are. Tare aș vrea să o apreciezi la justa ei valoare. Dacă aș lăsa-o pe mâinile tale, aș face cu siguranță un lucru bun. Să mi-o încredințați mie? am întrebat eu extrem de uimit. Numai pentru că îmi plac sandvișurile făcute de ea? — Și nu-ți plac? — Ba îmi plac, și încă foarte mult. M-am gândit un pic la fata cea dolofană, dar numai un pic, cât să nu-mi perturb calculele. Apoi am băut o cafea. — După câte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mine, nimeni nu poate deschide portofelul acesta din pricina cifrului secret. În clipa în care cifrul este accesat de altcineva, tot conținutul se distruge automat. — Bravo! spuse bătrânul admirativ. Am băgat portofelul în buzunar. Ce-ar fi să mai servești niște sandvișuri înainte de plecare? Eu nu mănânc în timp ce lucrez și ar fi păcat de Dumnezeu să se strice. Pentru că mi se făcuse iar foame, le-am mâncat pe toate. Nu mai rămăsese nici un sandviș cu castraveți, dar cum nu mă omoram după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
buzunar. Ce-ar fi să mai servești niște sandvișuri înainte de plecare? Eu nu mănânc în timp ce lucrez și ar fi păcat de Dumnezeu să se strice. Pentru că mi se făcuse iar foame, le-am mâncat pe toate. Nu mai rămăsese nici un sandviș cu castraveți, dar cum nu mă omoram după ele, m-am declarat foarte mulțumit de cele cu șuncă și cu brânză. Bătrânul mi-a turnat apoi cafea în ceașcă. Mi-am pus iar mantaua de ploaie și ochelarii de protecție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mai sunt și alții care gândesc așa. Dar crede-mă că sunt chiar un om normal. De genul celor alături de care poți călători într-un tren fără să-ți atragă atenția. Mănânc și beau ca toată lumea... Apropo, îți mulțumesc pentru sandvișuri. Au fost extraordinare! — Zău? zise ea zâmbind. — N-am prea avut parte în viața mea de astfel de sandvișuri. Le-am mâncat pe toate. N-am lăsat nici unul. — Dar cafeaua? — Și cafeaua a fost foarte bună. Nu mai vrei un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
alături de care poți călători într-un tren fără să-ți atragă atenția. Mănânc și beau ca toată lumea... Apropo, îți mulțumesc pentru sandvișuri. Au fost extraordinare! — Zău? zise ea zâmbind. — N-am prea avut parte în viața mea de astfel de sandvișuri. Le-am mâncat pe toate. N-am lăsat nici unul. — Dar cafeaua? — Și cafeaua a fost foarte bună. Nu mai vrei un pic de cafea? Am mai sta și noi de vorbă. Nu, nu mai pot bea nici o picătură. Am băut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]