737 matches
-
cu o lopată murdară de pământ. — Te rog servește unul din delicioasele sandvișuri ale Samanthei ! exclamă Trish, arătând în jur. Uită-te și tu ! Nu-i așa că e extraordinar de pricepută ? În timp ce Nathaniel trece atent în revistă munții nesfârșiți de sandvișuri, se lasă o tăcere totală. Nu sunt în stare să mă uit în ochii lui. Mă furnică fața. Mai am un pic și îmi pierd uzul rațiunii. Mă aflu într-o bucătărie de la dracu-n praznic. Am pe mine o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
furnică fața. Mai am un pic și îmi pierd uzul rațiunii. Mă aflu într-o bucătărie de la dracu-n praznic. Am pe mine o uniformă albastră de nylon. Și mă dau drept o menajeră care poate să facă să apară sandvișuri în mod magic, din aer. — Extraordinar, spune Nathaniel în cele din urmă. Într-un final, îmi iau inima în dinți și mă uit la el. El mă privește, cu cute de încruntare pe frunte, de parcă încearcă să înțeleagă ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să înțeleagă ce e cu mine. — Ai fost foarte expeditivă, spune, și tonul lui are ceva de întrebare. — Pot să fiu foarte rapidă atunci când vreau. Îi zâmbesc de serviciu. — E o fată de aur ! spune Trish, mușcând lacomă dintr-un sandviș. Și uite și tu ce curat lucrează ! Uite ce impecabilă e bucătăria ! — E meritul școlii de cordon bleu, spun modestă. — Vai ! Trish și-a vârât alt sandviș în gură și pare că mai are un pic și leșină de încântare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de serviciu. — E o fată de aur ! spune Trish, mușcând lacomă dintr-un sandviș. Și uite și tu ce curat lucrează ! Uite ce impecabilă e bucătăria ! — E meritul școlii de cordon bleu, spun modestă. — Vai ! Trish și-a vârât alt sandviș în gură și pare că mai are un pic și leșină de încântare. Puiul ăsta tailandez e absolut divin ! Pe șest, iau și eu unul din teanc și mușc. Să dea naiba dacă n-are dreptate. E bun. Chiar dacă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Pe șest, iau și eu unul din teanc și mușc. Să dea naiba dacă n-are dreptate. E bun. Chiar dacă o zic chiar eu. Pe la două jumate, sunt iar singură în bucătărie, Trish și Eddie au devorat peste jumătate din sandvișuri, și acum au ieșit. Nathaniel s-a întors în grădină. Iar eu mă plimb nervoasă încoace și-ncolo, jucându-mă cu o lingură, uitându-mă la ceas din jumătate în jumătate de minut. Arnold trebuie să sune. Au trecut ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
asta, că de după ușă apare lângă Trish o altă blondă. Are ochelari de soare cu strasuri ridicați în vârful capului și mă privește cu mare interes. — Eu sunt Petula, îmi aduce la cunoștință. Bună ziua. — Tocmai am servit-o cu niște sandvișuri din cele făcute de tine, intervine Trish. Și a fost de părere că sunt minunate. Și am auzit despre foie gras-ul cu glazură de caise ! Petula ridică o sprânceană. Foarte impresionant ! — Samantha poate găti orice ! se laudă Trish, îmbujorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
decât adineaori m-ai făcut escroacă. Scutur din cap, strâmbându-mă ușor de la crema de mentă. Trebuie să plec. — Păcat. Ridică din umeri. Ar fi fost plăcut să am în preajma mea pe cineva vorbitor de engleză. Și care face niște sandvișuri atât de extraordinare, adaugă, extrem de serios. Nu-mi pot reprima un surâs. — Firma de catering. — A. Eram doar curios. La auzul unui răpăit ușor în ușă, ridicăm amândoi privirea. — Samantha ? o aud pe Trish șoptind de dincolo de ușă, pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ăla „soté”. În pauzele de gătit stau pe treptele din spate ale casei lângă Iris, mă uit la găinile care scormonesc în pământ, beau o ceașcă de cafea abia făcută și mușc dintr-o brioșă de dovleac sau dintr-un sandviș cu pâine de casă, brânză de burduf și salată verde. — Mănâncă și savurează ce mănânci ! îmi spune Iris de fiecare dată, întinzându-mi porția mea, după care clatină din cap a reproș când încep să mănânc. Nu așa de repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să mă gândesc. Ceea ce poate fi din cauză că am fugit încontinuu după fundul Melissei. I-am făcut cam cincizeci de cafele, jumătate dintre care nici măcar nu s-a obosit să le bea. I-am adus apă de la frigider. I-am încălzit sandvișuri. I-am spălat toată lenjeria murdară, adică tot bagajul ei. I-am călcat o cămașă albă pe care să o poarte în timpul serii. De fiecare dată când mă duc să-mi văd de treabă, o aud pe Melissa strigându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
foarte foarte stresată în momentul ăsta. Am o tonă de treabă, am examene care se apropie... habar n-ai cum e viața mea. Mă uit la ea în tăcere, respirând precipitat, încercând să-mi stăpânesc resentimentele. — O să-ți aduc un sandviș, zic într-un final. — Mersi, spune sarcastic, după care rămâne cu brațele încrucișate, de parcă ar aștepta ceva. — Ce ? zic. — Hai. Îmi arată din cap. Reverența. Poftim? Doar nu vorbește serios. Doar nu-ți închipui că am să-ți fac ție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să țip la ea. Însă mă mulțumesc să fac o reverență, să-i întorc spatele și să mă duc la mine în cameră, spumegând de furie. Lua-o-ar naiba pe Trish. Și pe Melissa. Dacă așteaptă să-i duc sandvișul, să aștepte mult și bine. Închid ușa, mă trântesc pe pat și-mi privesc mâinile roșii de la cât am spălat rufele delicate ale Melissei. Ce naiba caut aici ? Simt cum mă cuprinde un val de dezamăgire și de deziluzie. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
te ocupi acum ? Tipul cu ochelari fără ramă pare de-a dreptul bulversat. Ești chelneriță ? Stagiarii încă se mai uită la mine de parcă aș fi Stafia Viitorilor Avocați Ratați. Nu e chiar așa de rău. Încerc un surâs relaxat. Primești sandvișuri fantezi gratis ! — Deci o singură greșeală... și gata ? zice cu un nod în gât fata care a scăpat eclerul. Cariera juridică ți-e distrusă pentru totdeauna ? — Ăă... cam așa ceva. Încuviințez. Ecler ? Dar se pare că tuturor le-a cam pierit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cineva la Arnold acasă să vorbească cu el și asta-i tot. Dar chiar dacă nimeni nu vrea s-o afirme sus și tare, știu că am avut dreptate. Am fost răzbunată. După ultimul interviu, a fost adusă o farfurie cu sandvișuri în camera în care mă aflu, împreună cu o sticlă cu apă minerală și o brioșă. Mă ridic în picioare, îmi întind brațele și mă duc la fereastră. Mă simt ca o prizonieră aici. Se aude o bătaie în ușă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Mă simt ca o prizonieră aici. Se aude o bătaie în ușă și Ketterman intră în încăpere. — Ați terminat cu mine ? spun. Stau aici de nu știu câte ore. — S-ar putea să mai trebuiască să vorbim o dată cu tine. Îmi arată către sandvișuri. Te rog, mănâncă ceva. Nu pot să mai rămân în camera asta nici măcar o clipă. Trebuie neapărat să-mi dezmorțesc puțin picioarele. — Vin imediat, spun și ies înainte ca el să poată zice ceva. Când intru la toaletă, toate femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de activitate. Pare efectiv siderat. Nu-mi spune că te-ai apucat de drept comercial ! — Îhm, nu... nu de drept comercial. Cred că trebuie să plec. Îl întrerup și deschid ușa sălii de interviuri. Ne vedem mai târziu. Îmi mănânc sandvișurile și-mi beau apa minerală. O jumătate de oră, nu mă deranjează nimeni. Mă simt un pic ca și cum aș fi în carantină din cauza nu știu cărei boli fatale. Puteau măcar să-mi dea niște reviste. Tonele de reviste Heat și Hello cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
asta acum. Mă îndrept cu pași grăbiți spre ușă și intru. În bucătărie îl găsesc pe tata, care bea cafea, îmbrăcat cu vestă, în timp ce mama, cu o capă de plastic pe ea și părul pe bigudiuri, unge cu unt niște sandvișuri. Nu cred că e bine, o aud zicând în clipa în care intru. Nu e bine. Trebuie să ne conducă țara și uită‑te la ei. Sunt un dezastru! Sacouri fără pic de gust, cravate absolut îngrozitoare... — Tu chiar crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
jumătate de oră. Însă până acum nu am nici o veste de la el. Dar totuși. A zis că vine. — Pot să v‑ajut cu ceva? întreb, ca să schimb subiectul. Da, scumpa mea du‑mi și mie astea sus, zice mama, tăind sandvișurile repede în triunghiuri. Trebuie să strâng pernele din curte. — Cine e sus? zic, ridicând farfuria. — Maureen a venit să‑i usuce părul lui Janice cu foehnul, spune mama. Au vrut să nu‑i stea în drum lui Lucy, în timp ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
siguranță, pentru urgențe și unicate. — Ești cumpătarea însăși! zice Emma, clătinând din cap. Vezi, de‑aia ești tu expertul financiar și nu eu. Își ridică privirea în clipa în care de noi se apropie un tip cu o tavă cu sandvișuri. O, ce bine, sunt leșinată de foame! Eu vreau... bacon și avocado. — Și eu ton și porumb, zice Zelda. Becky, tu ce vrei? — Pastramă și pâine de secară, zic într‑o doară. Fără maioneză. Nu cred că au așa ceva, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
facem prin viu grai. Nu e chiar modul în care mi‑am imaginat că o să decurgă discuția în care îi voi zdrobi. Dar, uitându‑mă la tipul de la șandvișuri cum ne pune puiul italian pe pâine, adaugă salată și împarte sandvișul în patru, încep să fiu mai optimistă. OK, poate că nu e cine știe ce loc, cu fețe de masă și cu șampanie. Poate că nu vor să se aventureze prea în larg. Dar asta e bine! Arată că încă mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
fețe de masă și cu șampanie. Poate că nu vor să se aventureze prea în larg. Dar asta e bine! Arată că încă mă mai consideră parte din echipa lor, nu? O persoană cu care poți să mănânci relaxat un sandviș și să aberezi tot felul de idei despre sezonul viitor. Poate vor să fiu consultant pe formate. Sau să mă școlească pentru a deveni producător. — Becky, tuturor ne‑a părut groaznic de rău de ce s‑a întâmplat, zice Zelda în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
bucur. Ne‑a părut foarte rău c‑a trebuit să renunțăm la colaborare. Și vreau să știi că nu a fost decizia mea. Își pune mâna pe mâna mea scurt, apoi și‑o retrage, pentru a lua o mușcătură din sandviș. Așa, acum hai să trecem la afaceri. Simt că ia cu nervi la stomac. Îl știi pe producătorul nostru, Barry, nu? — Sigur că da, zic, ușor mirată. Ce cred, că am și uitat numele producătorului? — Ei, i‑a venit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
că nu înțeleg? — A, nu! Cum te‑am mai putea lăsa să dai sfaturi financiare? Râde scurt. Nu, vorbim despre o singură emisiune, pe tema asta: „Cum mi‑au distrus viața cumpărăturile“. Ceva de genul ăsta. Ia o gură din sandviș. La modul ideal, ar trebui să fie destul de... cum să spun? O chestie mai emoțională, așa. Poate ne spui un pic ce‑a fost în sufletul tău. Despre părinții tăi, cum chestia asta le‑a distrus și lor viața... probleme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
un bici! Îmi surâde larg, dar eu nu sunt în stare să fac la fel. Mă înțeapă fața de șoc și umilință. În viața mea n‑am fost atât de desconsiderată. — Ei, ce zici? spune, sorbind din milkshake. Îmi pun sandvișul jos, incapabilă să mai iau măcar o gură. — Mi‑e teamă că răspunsul meu e nu. — A! Firește, vei fi plătită pentru asta! zice. Trebuia să‑ți spun de la început. — Chiar și așa. Nu mă interesează. — Nu‑mi da răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
o privire spre telefonul din bucătărie, după care se întoarse pe loc și se duse în micul birou pe care îl foloseau amândoi. Închise ușa. Îl auzi vorbind încet la telefon. Nu reuși să audă ce spunea. Jamie își mânca sandvișul. Tracy, fiica lor de treisprezece ani, asculta muzică foarte tare, la etaj. Lynn strigă pe casa scări: — Ceva mai puțină gălăgie, te rog! Tracy nu o auzi. Fu nevoită să se ducă la etaj, ca să îi repete. Când se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
o ambulanță? întrebă ea. — Nu, Dumnezeule. N-am idee ce e cu ea, spuse femeia, după care arătă spre parbriz. Se pare că șoferul își ia prânzul. Alex văzu prin parbriz un bărbat solid, cu un cioc negru, molfăind un sandviș. Se oprise lângă școală doar ca să-și ia prânzul? Ceva nu părea în regulă. Dar nu putea să-și dea seama ce. — Dr. Hughes? Sunt Casey. Da, sunt aici, cu doamna Burnet, iar dânsa spune că Jamie nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]