2,488 matches
-
țiganii și-au primit cei cinci urși, numai buni de dans, fiind că i-au adus niște păuni zdraveni. Și, de fapt, tot orașul a petrecut în tihnă pe străzi până ce Colonelul s-a îmbătat criță. Atunci și-a mânat sania în centru, chiar pe locul monumentului eroilor, i-a smuls hainele amantei lui și le-a ordonat soldaților să o îmbrace cu penele smulse de pe păuni. Iar între timp el a mușcat pe rând gâtlejurile tuturor celor trei sute de păsări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
a ordonat soldaților să o îmbrace cu penele smulse de pe păuni. Iar între timp el a mușcat pe rând gâtlejurile tuturor celor trei sute de păsări. Zăpada era numai leșuri, carne aburindă și sânge închegat, iar fata țipa de plăcere în sanie, sub căldura penelor de păun. Poporul se temea și se îmbăta. Cot la cot cu Colonelul. Și nu s-a dezmeticit patru ani la rând. Domnilor, se va întâmpla o minune! Ceea ce am văzut e vestea că minunea ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
pe cer, sus, liniile telegrafului se întind ca niște odgoane brumate? Am întrebat-o cum o cheamă și încotro merge. Se numea Zinocika și nu mergea „undeva“ anume, „pur și simplu mergea“. La colțul străzii stătea un birjar într-o sanie înaltă, ca o cupă, la care era înhămat un cal uriaș acoperit cu o pătură albă. I-am propus să facem o plimbare cu sania, și Zinocika a încuviințat ca un copil, cu ochii strălucitori și țuguindu-și gurița. Birjarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mergea „undeva“ anume, „pur și simplu mergea“. La colțul străzii stătea un birjar într-o sanie înaltă, ca o cupă, la care era înhămat un cal uriaș acoperit cu o pătură albă. I-am propus să facem o plimbare cu sania, și Zinocika a încuviințat ca un copil, cu ochii strălucitori și țuguindu-și gurița. Birjarul era așezat în profil, sprijinit de partea din față a saniei, curbată ca un semn de întrebare. Când ne-am apropiat, a ieșit din nemișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
uriaș acoperit cu o pătură albă. I-am propus să facem o plimbare cu sania, și Zinocika a încuviințat ca un copil, cu ochii strălucitori și țuguindu-și gurița. Birjarul era așezat în profil, sprijinit de partea din față a saniei, curbată ca un semn de întrebare. Când ne-am apropiat, a ieșit din nemișcare și, după ce ne-a cercetat de parcă ar fi luat la ochi un vânat care nu stătea locului, a răpăit cu glas răgușit: - Domniță, haideți să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ar fi luat la ochi un vânat care nu stătea locului, a răpăit cu glas răgușit: - Domniță, haideți să vă plimb. Și, convins că a nimerit ținta și că nu-i rămâne decât să-și ridice vânatul, a coborât din sanie - o namilă măreață, verde, fără picioare, cu mănuși albe uriașe, cât un cap de copil, și în cap cu un cilindru oneghian cu calota retezată - și a pornit-o spre noi, repetând: - Luminăția Voastră, vă duc la trap. În momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Voastră, vă duc la trap. În momentul acela, pentru mine a început chinul. Până în parcul Petru și înapoi ne ceru zece ruble și, deși în buzunarele „luminăției sale“ se aflau doar cinci ruble și jumătate, m-aș fi urcat în sanie fără să stau prea mult pe gânduri, considerând, pe atunci, că a mă târgui cu un birjar în prezența unei doamne este cu mult mai grav decât a săvârși o ticăloșie. Dar Zinocika salvă situația. Cu ochișorii plini de indignare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
care, lăsat pe spate, ne făcu semn să urcăm. După ce am urcat-o pe Zinocika, am trecut de partea cealaltă cât am putut de încet, deși eram foarte nerăbdător. M-am urcat pe banca înaltă și îngustă, am închis cupa saniei cu un șnur de catifea petrecut pe după un deget de metal și, strângând-o pe Zinocika, m-am trse vitejește cozorocul peste ochi și am strigat plin de mândrie: - Mână! S-a auzit un țocăit ca o sărutare, calul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de catifea petrecut pe după un deget de metal și, strângând-o pe Zinocika, m-am trse vitejește cozorocul peste ochi și am strigat plin de mândrie: - Mână! S-a auzit un țocăit ca o sărutare, calul a pornit-o lin, sania a alunecat pe nesimțite, iar eu am simțit cum tremur tot la această bătaie de joc a birjarului. Când însă, după două intersecții, am ieșit în bulevardul Tverskoi, vizitiul a strâns brusc hățurile și a strigat: — Heeeppp! cu un „e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
birjarului. Când însă, după două intersecții, am ieșit în bulevardul Tverskoi, vizitiul a strâns brusc hățurile și a strigat: — Heeeppp! cu un „e“ ascuțit și metalic urcând șuierător în sus până la obstacolul moale al lui „p“ pe care-l întoarse. Sania s-a cutremurat, am căzut pe spate cu genunchii în sus, apoi am revenit cu fața înainte, drept în spinarea cu caftan vătuit a birjarului. Din față, venea vertiginos strada întreagă, ace de zăpadă ne biciuiau dureros fața și ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
dureros fața și ochii. Când și când, răzbătea până la noi huruitul tramvaielor care treceau, și din nou acel „heeeppp“, „heeeppp“, strident și smuncit ca un șfichi, după care, un alt strigăt, plin de o bucurie răutăcioasă - „aliint-oo“; fulgerul negru al săniilor care veneau din față și așteptarea chinuitoare ca hulubele lor să lovească botul calului nostru; și „cioc, cioc, cioc“ sunând partea metalică a saniei, bombardată de zăpada aruncată înapoi de copitele cailor; și tremurul saniei, și tremurul inimilor noastre. Ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
un șfichi, după care, un alt strigăt, plin de o bucurie răutăcioasă - „aliint-oo“; fulgerul negru al săniilor care veneau din față și așteptarea chinuitoare ca hulubele lor să lovească botul calului nostru; și „cioc, cioc, cioc“ sunând partea metalică a saniei, bombardată de zăpada aruncată înapoi de copitele cailor; și tremurul saniei, și tremurul inimilor noastre. Ah, ce bine e! șopti lângă mine un glăscior de copil încântat în ploaia de zăpadă șfichiuitoare. Ah, e o minune, o minune! - Și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
răutăcioasă - „aliint-oo“; fulgerul negru al săniilor care veneau din față și așteptarea chinuitoare ca hulubele lor să lovească botul calului nostru; și „cioc, cioc, cioc“ sunând partea metalică a saniei, bombardată de zăpada aruncată înapoi de copitele cailor; și tremurul saniei, și tremurul inimilor noastre. Ah, ce bine e! șopti lângă mine un glăscior de copil încântat în ploaia de zăpadă șfichiuitoare. Ah, e o minune, o minune! - Și pentru mine era o „minune“. Dar, ca întotdeauna, mă împotriveam din toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cozoroc pe obraji și pe după guler. Aveam fețele umede, iar obrajii și bărbiile ne înghețaseră atât de tare, încât trebuia să vorbim fără să ne mișcăm fața; genele și sprâncenele făcuseră țurțuri, în timp ce umerii, mânecile, hainele noastre, ca și interiorul saniei erau acoperite de o pojghiță de gheață fină; din noi și din cai se ridicau aburii ca dintr-un cazan încins, iar pe obrajii Zinocikăi părea că s-a lipit o coajă de măr roșu. Pe centura pustie, totul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
albastru, în aceste culori, în sclipetul lor ca de naftalină, în tăcerea nemișcată ca de cameră pustie mi-am întâlnit tristețea. Mi-am dat seama că peste câteva minute vom fi iarăși în oraș, că va trebui să coborâm din sanie, să mă duc acasă, să-mi îngrijesc boala păcătoasă, pentru ca a doua zi să mă scol în întuneric. Încântarea s-a topit. Aveam o calitate stranie. În plină fericire, era suficient să-mi închipui că fericirea aceasta nu este de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
alții pentru o astfel de faptă. Și, cum se întâmplă de obicei, teama nu m-a oprit deloc să săvârșesc mârșăvia, ci m-a îmboldit doar s-o brodesc astfel încât nimeni să nu-și dea seama cine-i vinovatul. Când sania s-a oprit lângă casa cu pereți roșietici și cu ferestrele sparte, l-am rugat pe birjar să tragă în curte. Ca să putem intra pe poartă, a trebuit ca sania să fie dată înapoi până la grilajul de pe bulevard. Când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
nimeni să nu-și dea seama cine-i vinovatul. Când sania s-a oprit lângă casa cu pereți roșietici și cu ferestrele sparte, l-am rugat pe birjar să tragă în curte. Ca să putem intra pe poartă, a trebuit ca sania să fie dată înapoi până la grilajul de pe bulevard. Când am ajuns în poartă, tălpile de la sanie s-au oprit în bordură și sania s-a postat de-a curmezișul trotuarului. În cele câteva secunde cât calul s-a redresat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cu pereți roșietici și cu ferestrele sparte, l-am rugat pe birjar să tragă în curte. Ca să putem intra pe poartă, a trebuit ca sania să fie dată înapoi până la grilajul de pe bulevard. Când am ajuns în poartă, tălpile de la sanie s-au oprit în bordură și sania s-a postat de-a curmezișul trotuarului. În cele câteva secunde cât calul s-a redresat și, cu o smuncitură, a tras sania în curte, trecătorii întâmplători s-au putut apropia și au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
l-am rugat pe birjar să tragă în curte. Ca să putem intra pe poartă, a trebuit ca sania să fie dată înapoi până la grilajul de pe bulevard. Când am ajuns în poartă, tălpile de la sanie s-au oprit în bordură și sania s-a postat de-a curmezișul trotuarului. În cele câteva secunde cât calul s-a redresat și, cu o smuncitură, a tras sania în curte, trecătorii întâmplători s-au putut apropia și au avut răgaz să ne examineze plini de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
grilajul de pe bulevard. Când am ajuns în poartă, tălpile de la sanie s-au oprit în bordură și sania s-a postat de-a curmezișul trotuarului. În cele câteva secunde cât calul s-a redresat și, cu o smuncitură, a tras sania în curte, trecătorii întâmplători s-au putut apropia și au avut răgaz să ne examineze plini de curiozitate. Doi s-au oprit chiar, și acest lucru a deranjat-o vizibil pe Zinocika. Ea s-a depărtat brusc de mine, devenind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
să ne examineze plini de curiozitate. Doi s-au oprit chiar, și acest lucru a deranjat-o vizibil pe Zinocika. Ea s-a depărtat brusc de mine, devenind străină și neliniștită într-un mod jignitor. În timp ce Zinocika a coborât din sanie și s-a dus într-un colț întunecat al curții, eu, tocmindu-mă cu birjarul, care cerea insistent o sumă mai mare, mi-am amintit brusc și cu neplăcere că îmi mai rămân doar două ruble și jumătate și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
îmi mai trebuie cincizeci de copeici. Am plătit birjarului și m-am îndreptat spre Zinocika, dar, după felul cum își ținea geanta și cum își strângea umerii, am înțeles că nu-mi va fi ușor s-o fac să intre. Sania plecase, și în curte se vedeau acum doar urmele în cerc pe care le lăsase în urma ei. Cei doi curioși, care se opriseră atunci când sania noastră se poticnise la intrare, au pătruns în curte și, postați ceva mai departe, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
strângea umerii, am înțeles că nu-mi va fi ușor s-o fac să intre. Sania plecase, și în curte se vedeau acum doar urmele în cerc pe care le lăsase în urma ei. Cei doi curioși, care se opriseră atunci când sania noastră se poticnise la intrare, au pătruns în curte și, postați ceva mai departe, au început să ne urmărească. Așezat astfel ca Zinocika să nu-i vadă, am luat pe după umeri și-am început să-i murmur cuvinte de alint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
își explica el gestul celor din jur. Deși Iag locuia la Moscova absolut singur, închiriase câteva camere scumpe într-o vilă; se vede că primea de acasă mulți bani. Putea fi văzut des în compania unor femei, plimbându-se cu sania, dar învăța regulat și foarte bine, fiind considerat unul dintre cei mai buni elevi; prea puțini știau însă că avea meditatori aproape la toate obiectele. Aș putea spune că întreaga clasă se grupa în jurul celor trei - Stein, Iag și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ca de altfel în ultimele seri, n-aveam ce să fac și nici unde să mă duc, și pentru că aveam douăzeci și cinci de ruble, am primit invitația bucuros. 2 Era un ger uscat și atât de tare, de trosneau pietrele. Când sania o luă lin spre pasaj, am auzit din toate părțile pași zăngănind pe zăpada înghețată bocnă. De pe acoperișul caselor se ridicau stâlpi albi de fum, de părea că orașul atârnă de cer ca un candelabru uriaș. În pasaj era curent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]