1,002 matches
-
de suspiciune în vocea sa de bariton, în timp ce îl examină pe Salitov cu precauție. ă Dumneata ești proprietarul acestui...? Salitov se uită în jur așteptându-se să găsească pe pereți cuvântul pe care îl căuta, dar se mulțumi cu un sarcastic: Stabiliment. Patronul aprobă tăcut. ă Locotentul Salitov de la Districtul de Poliție Haymarket. Conduc o investigație oficială. Trebuie să cooperați sau veți suporta consecințele. Salitov băgă mâna în buzunarul hainei și îi întinse fotografia lui Rataziaiev. Îl recunoști pe omul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de somn, rece, absent, poate nici nu mă vedea, și se culca la loc. În ziua următoare umblam amețit pe coridoare ori pe țărm, cu cearcăne la ochi, istovit de nesomn. Când mă întâlnea, Moașa îmi azvârlea câte o remarcă sarcastică: „Pari extenuat, domnule sculptor. N-ar trebui să-ți pierzi nopțile, în curând vei avea nevoie de energie ca să cioplești piatra”. Îmi venea s-o omor. Ce vroia de la mine? Să-i cer iertare că o respinsesem? Îi zâmbeam însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
le violeze sigiliile, În a administra otrăvuri dacă secta ei Îi poruncea. Intră deci ca un tânăr agatodemon al crimei, Înfășurată Într-o blană de urs alb, cu lungile-i plete unduind pe sub căciula semeață, cu privirea trufașă, cu uitătură sarcastică. Și, cu obișnuita-mi manevră, eu o Îndrum către pierzanie. Ah, ironie a limbajului - acest dar pe care natura ni l-a făcut ca să tăcem secretele sufletului nostru! Iluminata cade victimă Întunericului. O aud vomitând blesteme teribile, impenintenta, În timp ce Luciano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
era doar extraordinar de atrăgător. Era un om altruist și afectuos și o lăsase să întrezărească durerea din sufletul lui. Poate că i se schimbase norocul. — Așadar cum a fost ginecologul cel chipeș? — Nu e ginecolog. Pentru prima dată, umorul sarcastic al lui Stevie o irita pe Fran. Își scoase agenda din geanta de umăr și o trânti cu zgomot pe birou. — E specialist în tratarea infertilității și a fost minunat. De fapt, a fost emoționant. — Oh, vai. Îmi cer scuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
în bucătărie. — O, apropo, tată, a sunat fata aia, Miriam, de la ziar. A zis că vrea să-ți ceară sfatul în privința unui interviu urgent și a întrebat dacă poate să treacă pe-aici. — Pa, Jack, spuse Fran pe un ton sarcastic, n-aș vrea să stau în calea unui interviu urgent. Văzând expresia cruntă de pe chipul tatălui său, Ben o porni împreună cu câinele direct spre ușa din spate. Adulmecând pe loc pericolul, Rover făcu măcar o dată ceea ce i se spunea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cârcoti puțin. Ce rost are să ai un logodnic în halat alb dacă nu e în stare să împingă câțiva babalâci ca să vă bage în față? — Stevie! Dar nu-și putu stăpâni o umbră de zâmbet în fața imaginii evocate. Stevie cea sarcastică de dinainte ieșea din nou la lumină. — I-ai spus între timp? Domnului doctor Kildare? Că o să fii o mireasă încântătoare, dar însărcinată? — Am avut destule pe cap. Sigur că da. Cum ar fi faptul că bebelușul ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
dadaiștilor aflați în fervoarea exaltării lor, sau încă rezervele lui Marcel Iancu (...) vor fi devenit un obstacol de netrecut, versurile n-au fost traduse și Vinea n-a fost astfel integrat noului curent”. Este la fel de posibil însă ca, în pofida autopersiflării sarcastice, a metaforelor iconoclaste, antiromantice, a unui imagism aproape „fauve” și a prezenței unor elemente de civilizație modernă (trenul, sirenele), poemul din scrisoare — un lamento postsimbolist, laforguean, cu elemente de Geigenhumor („zgardă, scutură-te de peron”) — să nu fi fost trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
critică, note și comentarii de Elena Zaharia-Filipaș, București, 2001). O recenzie a aceluiași Vinea despre Mercure de France și despre comentariile elogioase ale lui A. de Montandon cu privire la Șt. O. Iosif, Panait Cerna și Ilarie Chendi reține atenția prin antifraza sarcastică: „Să ne felicităm totuși că avem pe cineva care să amintească mai departe că Belgia Orientului există” (Rampa, an II, nr. 525, 29 septembrie 1913). Oricum, acțiunea lui vizează deopotrivă pătrunderea literaturii române în străinătate și promovarea în România a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mine, iar eu nici măcar nu-i sunt simpatică. — Am lăsat mașina În parcarea din strada Veneto. Dumneavoastră unde locuiți? o Întrebă. — Imaginați-vă una dintre acele periferii despre care vorbeați - destul de degradată, din punct de vedere cultural, bineînțeles, răspunse Emma sarcastică. Sasha o Încasă și pe asta. Nu reușea niciodată să ghicească starea de spirit a acestei femei istețe, agresivă și volubilă. Erau clipe În care Îi părea amuzantă și senină, iar apoi, pe neașteptate, fără un motiv plauzibil, se revolta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
stat să lipăie prin noroaie sub o aversă diluviană, ci s-ar fi aflat la adăpost și În drum spre spitalul psihiatric cel mai apropiat. - Călugări fără cap... Și care pe deasupra mai și vorbesc, da, da, da... Intrigată de tonul sarcastic, Întoarse lanterna spre el și Îl surprinse trăgînd cu coada ochiului spre silueta ei involuntar provocatoare. Făcu stînga-mprejur, bombănind. - Oricum, cu ploaia asta, n-o să mai găsim nici o urmă. - În sfîrșit o vorbă Înțeleaptă. - Mă iei drept o smintită? - Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ciudata lui plimbare pe mare. Fersen, fără să țină deloc seama de nerăbdarea ei, tărăgăna șederea În fața rămășițelor epavei vasului Mary Morgan. Deodată, toate luminile se stinseră. Lucas se Împiedică și lăsă să-i scape o exclamație. Auzi vocea Mariei, sarcastică. - Nu te teme, sînt aici. E doar furtuna. Se Îndeptă spre disjunctor. Fulgerele luminau scurt sala mare, dînd obiectelor un aspect fantomatic. Se duse să deschidă tabloul electric, cînd ceva strălucitor Îi atrase privirea pe peretele din fața ei. Lumina deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
coborîse fără zgomot. Fiica lui Îi adresă un zîmbet de copil cuminte și o șterse la etaj. - Ei, cu cine am onoarea? Cu fiica menajerei noastre sau cu fostul ofițer de poliție? PM nu se putea Împiedica să nu fie sarcastic și condescendent, gîndi Marie. Îl cunoștea dintotdeauna, Însă bariera socială și cei zece ani care Îi despărțeau Îi făcuseră să nu schimbe altceva decît cîteva saluturi sau cuvinte banale, deși se Întîlneau regulat. PM o conducea deja pe Marie spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
departe peste umăr. Bărbatul elegant se făcuse la fel de palid ca eșarfa alb-gălbuie Înodată savant În deschizătura cămășii cu monogramă brodată. - Știi ce-ți zice paiața, tîrfă ce ești? zvîrli el cu răutate. - Pojghița de lustru crapă repede! Îl persiflă ea, sarcastică. Problema ta, PM, e că tu n-ai nervi ca să Înfrunți o campanie care o să se lase cu sînge. Eu, da. Îl sfredeli cu privirea. - Dacă te pui de-a curmezișul drumului meu, te fac bucăți, chiar dacă pentru asta trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
facă pe interesantul! - Ești sigur că te simți bine, PM? Îl Întrebă Armelle Îngrijorată. - Niciodată nu m-am simțit mai bine. - E desigur bucuria de a afla că Erwan e În viață... chiar dacă se numește acum Patrick Ryan, declară Marie sarcastică, fără să-l slăbească din ochi. Hohotul de rîs al lui PM ricoșă În copacii din parc. Se opri brusc văzînd mutra Îmbufnată a lui Armelle. - Stați un pic... Vorbiți serios? Dar asta ar Însemna... că sînt fratele unui ucigaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
schimbind priviri între ei. — Ea e Samantha, spune Trish, perplexă. Menajera. — Deci tu ești Samantha Sweeting, da ? Femeia își scoate carnetul de reporter. Pot să-ți pun câteva întrebări ? — Vreți să-i luați interviu menajerei ? spune Melissa, cu un râs sarcastic. Reporterița o ignoră. — Tu ești Samantha Sweeting, da ? insistă. — Păi... da, recunosc în cele din urmă, cu fața arzându-mi. Dar nu doresc să dau nici un interviu. Nu am nici un comentariu de făcut. — Comentariu ? Trish privește în jurul ei confuză. Comentariu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
bulversat. Își dă părul spre spate cu ambele mâini. — Mă simt groaznic pentru chestia aia, spune. Dar nu a fost vina mea. Ci a lui Charlotte. Am fost foarte furios pe ea... — Da, da. Am fost ! — Da, ai fost, zic sarcastică. Așa că bănuiesc că v-ați certat la cuțite din cauza asta și v-ați despărțit. — Da, spune Guy. Rămân fără aer. — Da ? zic în cele din urmă, cu un nod în gât. — Ne-am despărțit. Ridică din umeri. Nu știai ? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
care aparține dracilor, motiv pentru a i se oferi lui Dănilă ceea ce-i lipsește: “un burduf de bivol plin cu bani, să-l deie pusnicului Dănilă”. Dar “norocul” nu-i poate surâde pentru mult timp păgubosului Dănilă și, constatării sale sarcastice: “Tot mănăstiri să croiești, dacă vrei să te bage dracii în samă, să-ți vie cu banii de-a gata la picioare și să te facă putred de bogat”, i se contrapune o nouă provocare născută din predestinarea da a
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
fi cazul să te apuci de treabă. Biroul tău arată ca naiba. — OK. Îhm, la ce oră e ședința de evaluare ? — Emma, În cazul În care nu ai auzit Încă, azi ne vizitează Jack Harper, spune Paul, pe cel mai sarcastic ton cu putință. Dar, firește, dacă tu crezi că evaluarea ta e mai importantă decît cel care a Înființat compania... — N-am vrut să zic că... eu doar... — Du-te și fă-ți ordine pe birou, spune Paul pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
radiind. Lissy, e absolut perfect ! NOUĂSPREZECE Următoarele două săptămîni, nimic nu-mi poate adumbri fericirea. Nimic. Mă duc la serviciu plutind pe un nor, toată ziua zîmbesc la computerul meu conectat la rețea, după care plutesc Înapoi spre casă. Comentariile sarcastice ale lui Paul ricoșează ca niște balonașe. Nici măcar nu remarc cînd Artemis mă prezintă unei echipe de publicitate aflate În vizită drept secretara ei personală. Pot să spună orice vor. Fiindcă ceea ce nu știu ei e că atunci cînd zîmbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Iartă-mă, zic cu voce tare și-i ating o frunză. Dar proprietara ta e pur și simplu o vacă Încălțată. Lucru pe care nu mă Îndoiesc că-l știi deja. Vorbești cu tipul tău cel misterios ? aud o voce sarcastică În spatele meu, mă Întorc bulversată și-l văd În pragul ușii pe Connor. — Connor ! zic. Ce faci aici ? — Mă duc să văd interviul. Am vrut doar să-ți zic ceva. Face cîțiva pași În interiorul biroului și mă fixează cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de marketing, trag aer În piept adînc, după care intru, Încercînd să-mi iau cel mai relaxat aer de care sînt În stare. — Bună dimineața la toată lumea, spun, scoțîndu-mi jacheta și punîndu-mi-o pe scaun. — Emma ! exclamă Artemis pe un ton sarcastic și Încîntat. Măi să fie ! Bună dimineața, Emma, spune Paul, ieșind din birou și măsurîndu-mă din priviri. Ești OK? Da, sînt bine, mulțumesc. — Dorești cumva să... discutăm despre ceva ? Spre mirarea mea, pare extrem de sincer cînd spune asta. Pe bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
putea lăsa și dumitale câțiva pentru cartea pe care o scrii, zise el. Nu cred că am nevoie chiar de toți. Ofer această glumă istoriei, presupunând că nu se afla pe-acolo nici un magnetofon. A fost una din memorabilele glume sarcastice ale acestui Gingis Han birocrat. Se prea poate ca Eichmann să fi vrut să mă facă să recunosc că și eu omorâsem o mulțime de oameni prin folosirea gurii mele bogate. Dar mă îndoiesc că un om cu atâtea talente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
în timp ce mașiniștii se reped de colo-colo, plini de importanță. Săraca Helen, întotdeauna a urât partea asta. Și săraca Shirley Lowell, desigur, adăugă ea. N-am vrut să par fără inimă. — E, dacă ți-a scăpat... . În loc să reacționeze la replica mea sarcastică, Janey nu zise nimic și, ca răspuns, îmi oferi un zâmbet extrem de dulce și puțin cam distrat. La ora asta ea nu mai trăia pe Pământ, ci în Witches’ Peak, acesta fiind titlul cărții pe care i-o arătase unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
deși poezie de dragoste, în textele autoarei descoperim scheciuri de natură, Se zbate-n geamuri fluturele rătăcit - cu zgomote seci castanele arămii îi numără clipele Iar în senryu simțul umorului cu care este înzestrată depășește limitele hazului și devine ironie sarcastică. Coadă la loto degeaba risipesc bani de aur salcâmi Cartea se încheie cu texte în stil haiku, dar care se apropie mult de spiritul liric japonez: Pe țărmul pustiu visul verii eșuat cioburi de stele Fluturi galbeni se desprind ușor
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
guler și o pereche de blugi aproape la fel de decenți ca și pantofii. — Ce dracu’ vrei? i-a șuierat el. A văzut că femeia arăta agitată. — Ăăă... ce mai faci? l-a întrebat ea. Arăți, ăăă... — Groaznic? a ajutat-o Hugo sarcastic, conștient de ochii roșii și obosiți și de hainele mototolite de pe el. Și-a trecut o mână prin păr; șuvițele îi erau mai încâlcite decât își dăduse seama. Nici el nu mai ținea minte câte zile trecuseră de când nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]