727 matches
-
putea înțelege fenomenul producerii operei literare. N-am ratat, așadar, nici un alt gen, înainte de a deveni critic literar, pentru simplul motiv că nu le-am practicat. Am publicat, ce-i drept, un volum de relații de călătorie (Jurnalul unui an satanic, în 2001) și un altul, de versuri, dar în limba sârbă (Srpski govoreci, în 2009). Primul are, mai degrabă, legătură cu activitatea mea de gazetar, iar cel de-al doilea nu are de-a face cu literatura română. Sunt, însă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
la toate aceste fără ca lucrul să-mi pară neînțeles sau peste fire, m-am simțit deodată rădicat în sus și luat în neștire de vârtejul danțului. Ș-atunci, Dumnezeule!... S-a stârnit o furie de joc nepotolită, o orgie turbată, satanică; râdeau munții, se strâmba luna, crâșneau din dinți plăieșii, arcașii, pușcașii și se zbuciumau a peire, parcă-i vânturau ielele, și s-ar fi zbuciumat așa cât lumea, dacă năprasnic un fulger născut din senin n-ar fi spintecat bolta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pierderea de sine; gustul lor, iscat din curiozitatea pomenită, de a se apleca și [a] privi, pe după marginea prăpastiei fizice și morale care ne Înconjoară, Înspre abisul și neantul ființei noastre și mai ales al lor. O Întreagă literatură mistică, satanică, blasfematorie, cu ecouri În bună parte romantice, a cultivat, până În pragul epocii aspre pe care o trăim, farmecul păcatului, grandoarea sacrilegiului, volupta tea pierderii de sine. Generația mea de la 1900-1910 a cunos cut-o și a cultivat pe preoții acestei literaturi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mai credem când dintotdeauna bogații au fost tot bogați, bucurându-se de un tratament preferențial; săracii au murit tot săraci considerați fiind paria societății; iar hoții, ticăloșii, demagogii, plagiatorii își unesc într-o frăție de cruce încârligată și mafiotă forțele satanice, rămânând mereu la suprafață ca untdelemnul deasupra apei. Fericiți voi cei săraci, că a voastră este împărăția lui Dumnezeu." (Luca: 6-21) "Cu umbre care nu sunt v-a-ntunecat vederea Și v-a făcut să credeți că veți fi răsplătiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de pâine, mâncare gătită, tot ce însemna sursă pentru hrana familiei era batjocorit, murdărit, risipit. Își lăsau fecalele mărunte și negre pretutindeni: pe jos, peste pături, pe masă, peste farfurii, pe hainele noastre, cu o nerușinare vădită, gândită și planificată satanic. Cu piciorușele lor scurte, dar solide, musculoase, energice și botul ascuțit prevăzut cu incisivii tăioși ca o ghilotină în miniatură, nu le rezista nimic, fiind perfect înarmați și adaptați pentru viața subterană, specialiști în construirea galeriilor multiple, adânci și ramificate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Întâlnească tot „tipul cu nasul coroiat” al evreului, În locul unui iluzoriu evreu de „tip galic”. „Între jidanii din Târgu Cucului [Iași] și cei din Strasbourg - conchidea el - n-am găsit nici o deosebire. Aceeași figură, aceleași maniere, același jargon, aceiași ochi satanici” <endnote id="(622)"/>. În schimb, F. Aderca scria În 1916 despre „nenumăratele, profund diferitele, antagonicele tipuri ale inșilor care se cred evrei. Unde este unitatea, proprie tuturor celorlalte neamuri vii, În diversitatea tipurilor ?” <endnote id="(510, p. 36)"/>. La fel
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
piloți orbi”. „Pătura conducătoare” din România - scrie Mircea Eliade - „nu mai vede”, iar politicienii care o compun „sunt invalizi : nu mai văd, nu mai aud, nu mai simt”, pentru că au permis cotropirea țării de către „elementele alogene” și au condus, „cu satanică voluptate, la surparea lentă a statului românesc modern” (Vremea, nr. 505, 1937 ; <endnote id="vezi și 188, pp. 268-273"/>). Parabola cristică a orbilor călăuziți de orbi este prezentă și aici, chiar dacă În subtext : „piloții orbi” (guvernanții) conduc În prăpastie alți
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
victorie răsunătoare „În contra Satanei” : circa 25.000 de evrei (bărbați și femei, bătrâni și copii), chipurile, „iudeo- comuniști”, sunt - din ordinul său expres - Împușcați, arși de vii sau spânzurați pe străzile Odessei <endnote id="(244, pp. 246-252)"/>. Ca orice entitate satanică, „demonul evreiesc” este prezentat de Nicolae Iorga ca o „forță uriașă, distrugătoare și invizibilă, care acționează cu ajutorul forțelor răului și amenință să Înghită România, să subjuge poporul ei, să-i schimbe caracterul și să-i pângărească sufletul”. Lupta cu „evreul-demon
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
orice demon, precizează Nicolae Roșu, evreul poate fi exorcizat cu ajutorul crucii sau al crucii Încârligate, Svastica - „semnul protector al civilizației”, care ne apără Împotriva stelei cu șase colțuri, „emblema iudaismului, a francmasoneriei și a bolșevismului”. Comunistul evreu Troțki „simbolizează intoleranța satanică a revoluției permanente, revolta evreului rătăcitor” <endnote id="(693, I, p. 151)"/>. Asocierea comunismului cu evreul și a acestuia cu Satana a supraviețuit fără probleme timp de jumătate de secol, reapărând În paginile unui cotidian românesc de mare tiraj, Într-
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Închină Diavolului, sunt susținuți În acțiunile lor de Diavol” <endnote id="(cf. 502, V, p. 54)"/>. De altfel, publicațiile românești de extremă dreapta abundă de acest tip de retorică : „În România funcționează cea mai puternică filieră a unei Secte Francmasonice Satanice, cu oameni infiltrați În toate structurile de vârf ale statului [...] și care are În posturile cele mai importante numai evrei” (România Mare, nr. 437, noiembrie 1998) ; sau : „Apocalipsa și venirea lui Satan la conducerea lumii este de fapt o imagine
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
o surprinzătoare finețe cromatică și psihologică, a participat la toate manifestările expoziționale colective, de grup, județene și interjudețene, republicane sau bienale precum și la expoziții românești peste hotare. În 1971, revista „Săptămîna” îl numea pe Ioan Gânju „artist cu o fantezie satanică, niciodată gratuită, fiind rezultatul metamorfozei”. „Om de o sensibilitate rară, substanță a artei sale”, Ioan Gânju a trăit toată viața numai din lucrările sale. Nu a lucrat nicăieri. A lucrat câteva luni la Universitatea de Arte din Iași, în calitate de colaborator
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
și mai tare, tot mai iute și mai iute, vasta anarhie a talazurilor peste talazuri ! Am omorât zeii ! e mort Neptun ! n-are cine să le mai înțelenească cu o singură-ncrun tare, cu un singur semn. Uitați-vă ce zbucium satanic din chiar senin ! Ascultați mugetul acesta zguduitor de ceruri ! Coră- bier, nu-ți pierde vremea, atât de prețioasă pentru mân- tuirea sufletului tău ! lasă sforile velelor și închină-te : adâncul te cheamă nerăbdător ! Uraganul năprasnic e în culme ! Cine ? cine
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
facă rău. Că teatrul lui este poezie, ce trebuie văzută În contextul sufletului său Întunecat. Această confesiune mi-a dat curaj să tratez piesa deloc realist, ci ca pe un poem dramatic scris de un vizionar. Urâciune, decrepitudine, dezgust, umor satanic, fețe de oameni din care transpar alcool și corupție, ce seamănă mai mult a vampiri, a demoni rafinați, cu ochi care strălucesc de răutate, În același timp patetici și triști În singurătatea lor - astfel apăreau personajele izolate În cutii de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
spectacolul meu avea o tentă de umor negru, uneori riscând poate să estompeze povestea de dragoste din prim-plan. Dacă Hanna Glavari și Danillo nu se ridicau deasupra promiscuității generale, balanța se apleacă În favoarea lumii sumbre și opereta devine cabaret satanic. Ideea lui Lehár era totuși diferită, luminoasă: În ciuda a tot și a toate, dragostea Învinge. Când Ioan Holender mi-a propus să montez o nouă Văduvă la Viena, eram convins că trebuie să restabilesc echilibrul și să dau Cezarului ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
cu mâinile pe piept în gropnițele ctitoriilor lor... Și ce mai gropniță și-a săpat Vodă la Putna, mai mare dragul să te hodinești în ea... S-a sfârșit. Și ce-o să-i mai spălăm lespedea cu lacrimi! râde el satanic. Să nu uităm zama de ceapă, hohotește Alexa. Pupa-l-aș rece, numa să lipsească dintre cei vii, se spovedește Negrilă. -Și-acu, boieri dumneavoastră, c-am ales arma, să vedem pe cine cade marea cinste s-o mânuiască. Tiii! exclamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în voie călătorii, poți face, în minte, o mulțime de povești, unde acțiunea "se vede" ca într-o piesă cu puține personaje, dar cu multă implicare psihologică astăzi. * M-am dus la gară deci, cu plăcere, am așteptat misterioasele personaje satanice, mai mult curios decât înfricoșat. Până a sosit acceleratul mi-am regăsit starea specială de așteptare. Acceleratul a sosit la timp, oprindu-se la locul menționat. În afară de impiegat și de mine, nu mai aștepta nimeni. Peronul era gol, pustiu, foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mitralieră, să fiu răpit, dus cine știe unde, ucis în taină sau ținut doar ostatec. Din tren nu au coborât însă decât două femei grase, cu niște saci de usturoi. Nu aveau nimic deosebit, nu m-au privit deloc, nu erau deloc satanice. Fără nici un eveniment, acceleratul a pornit, scârțâind, spre Vatra Dornei. M-am întors la spital decepționat. Unde sunt gările de altă dată? Dar mai sunt trenuri, voi mai încerca... jocul a începui să-mi placă... voi aștepta... Nebunia se instalează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
luat un marker și, privind suspicios în jur, a scris ceva pe o coală de hârtie pe care o avea pregătită. A plecat brusc. Am citit: "parcurge literele, motilitatea, Sinagogă după acceleratul de ieri, trei pași minori, ușa, două persoane satanice. BMW german, nou". Din Ionesco am revenit la Agatha Christie. * Între 430 și 530 am gândit intens la șansa de a mă dezbăra, măcar pe cale scrisă, de "stereotipiile mentale" lângă care m-am tot aflat. Mi-e dor de oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mă dezbăra, măcar pe cale scrisă, de "stereotipiile mentale" lângă care m-am tot aflat. Mi-e dor de oameni simpli, lipsiți de "idei", de mâncare simplă, de o plimbare oarecare, de gările de odinioară unde nu trebuia să aștept persoane satanice, unde căscam gura la fete normale. * Astăzi doamna cu care am avut conversația nocturnă a plecat, nu se știe unde, neanunțând nimic; spre seară un telefon al familiei, din orașul D., ne anunță că este "deocamdată bine etc.". Odată cu plecarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și am observat un grup de persoane care se înscriau foarte bine în scenariul anunțat prin scrisoarea cifrată. Erau două doamne bătrâne, probabil străine, cu părul cărunt; amândouă femeile aveau un profil semit, cu ochi mari, hai să le spunem "satanici". Și doi bărbați, unul probabil șoferul mașinii, celălalt paznicul, cu niște chei solemne. Era o vizită de revedere, se schimbau, în șoapte, impresii și amintiri, întrerupte de tăceri cuviincioase, solemne. Când mai veniți, spuse paznicul, vă dau și pachetul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
marker de pe masa mea și, pe o coală, a scris ceva, repede. A picat brusc, după ce mi-a întins hârtia, privind în jur bănuitor. Am citit: "...parcurge literele, motilitatea, sinagogă, după acceleratul de ieri. Trei pași minori, ușa, două persoane satanice. B.M.W. Germania, nou". Din Ionesco am ajuns la Agatha Christie. Dar m-a impresionat, împărtășirea unui secret este un semn de prețuire, ar trebui să lui mândru. Astăzi a fost o oarecare vâlvă în spital; doamna a dispărut... dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
amintește doar de cel ce-am fost va coborâ și el treptele spre rugul pedepsitor final. Pănă la acea clipă de contracție și spasm universal, mă voi perinda încă sub policandrul timpului cu mâna dreaptă sau fruntea înscrisă de cărbunele satanic afișând cu ostentație și mândrie de orb faptul că sunt un cetățean babilonic, un membru al comunității ce populează și animă vechea și mereu actuala cetate a Babilonului. În scenariul Apocalipsei, Babilonul, asemeni altor nume invocate, reprezintă desigur un simbol
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
se arătase, Cea cât o mince stârcită mică O bleaznă mare-n sus se rădică, P-obraz lăsate cărunte plete Cu șerpi i-atîrnă încovoiete, Neagră la față din ochi sclipește, Nu se aude ce mormăiește. În Ielele substanța e burlescul satanic, descrierea breugheliană a ielelor într-o scenă de sabat: Una e chioară Gheboasă, mică; C-un ochi de cioară, Cea mai snovoasă Alta spetită, E ofticoasă; Mult obosită; Și cea mai bună Alta gușată E cea nebună; Tot ceartă cată
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
același an în Almanachul literar cineva dădea din același autor Francesca de Palerma. Deși nuvela lui Negruzzi e zgomotos romantică, conține totuși aptitudini realiste și în această privință citarea lui Prosper Merimée e legitimă. Dacă în aparență eroii sunt niște satanici, în fond ei aparțin speței clasice a recilor ademenitori de femei, analiști imperturbabili ai situațiilor. Cu o memorabilă ilustrație de epocă se deschide și nuvela O alergare de cai, cu acțiunea la Chișinău, loc de împerechere a luxului cosmopolit cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de zimbru supt o coroană domnească. Iașul e stăpânit de un geniu imens, poetul are vedenia unor gloate fantomatice și teribile. Urmând pe Asachi, Stamati cultivă miturile naționale, însă cu mijloace superioare, cu un mare simț al fabulosului, cu umor satanic și desen teratologic. Lui Dragoș, vrăjitorul Vronța i-a furat pe Dochia. În o cetate veche cu poarta îmbulzită de scai el pipăie prin întuneric, gata să lovească, cu sabia goală în mînă: Unde ți-i lacașul, o, dușmane Vronțo
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]