1,927 matches
-
versificator, cu un condei infatigabil și alert, I. produce un șir nesfârșit de cronici vesele și triste. Un pic de umor, o boare de melancolie emit aceste stihuri care, pe alocuri, îl imită vioi pe G. Topîrceanu. Proza, cu înțepături satirice, se căznește să silueteze două personaje, Guță și Cănuță, din speța comicului zevzec. Între surâs și lacrimă, poemele din Isvoade (1943), cartea de debut, sunt croite, în culori de pastel, pe o dimensiune retro. „Icoanele” de altădată, din satul copilăriei
IGNATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287509_a_288838]
-
interes politic conjunctural. Asemenea lui Heliade, pe care l-a văzut întotdeauna ca pe un predecesor, H. crede că are un cuvânt de spus în mai toate chestiunile: politică, viață socială, cultură, știință. Ca și antecesorul său, mânuiește un condei satiric de temut, are o vervă eruptivă, sclipitoare, o replică promptă și întotdeauna originală, cărora puțini îndrăzneau să le riposteze. Dar, mai presus de orice, a avut conștiința unicității sale, acel complex genialoid care, bine întreținut de confrați români și străini
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
literați mărunți, din preajma revistelor pe care le conducea. Rar i se întâmplă să revină cu judecăți mai echilibrate, elogiul poeziei eminesciene, rostit în 1889, fiind o astfel de excepție. Poet el însuși, profesează o artă a durității, susținută de vâna satirică, pamfletară a temperamentului. Preferința pentru „o poezie neagră”, „de granit”, „mișcată de teroare și palpitând de ură” (Viersul), aplecarea spre viziunea grotescă și invectiva nestăpânită, fulminantă (Complotul bubei, Odă la ciocoi) îl plasează într-o familie căreia îi aparțin Heliade
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
1904), cuprinde versuri umoristice și epigrame de aceeași ținută lirică. În general sprinten, prompt în ripostă, I.-Q. se simte atras de forma dialogată a discursului și cultivă cu oarecare dexteritate proza scurtă cu miză comică. După schițe și scenete satirice publicate în reviste, îi apare culegerea de nuvelete Clipe vesele, probabil în 1897. În 1909 era deja răsplătit cu ordinul Bene Merenti pentru scrierile sale literare. În „romanul dialogat” Căsnicii... (1910), dedicat soției sale, actrița Marioara Voiculescu, personaje de tot
IONESCU-QUINTUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287593_a_288922]
-
premieră absolută la Teatrul Național din Cluj și preluată în următorul deceniu de mai multe teatre din țară. Pornind de la un conflict familial, declanșat de presupuse infidelități, autorul reușește o construcție dramatică relativ echilibrată, cu situații credibile, în care observația satirică funcționează constant. Faptele și personajele suferă însă de un anacronism incomod; motivul bărbatului terorizat de o soție autoritară, aflată sub influența unei mătuși preocupate exclusiv de facerea și desfacerea căsătoriilor, apelează la rezolvări arhicunoscute. Un roman în două volume, Mai
IONESCU-MOREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287590_a_288919]
-
care ar vrea să fie „viața romanțată a mașinii cu abur”. Accentele de sarcasm din nuvelele lui I. (Funeralii naționale, 1937, cu o reeditare în 1969 - Noapte de cloroform) sunt emise pe un ton aparent neutru, cumpănit. Ironia secretă colorează satiric o proză unde tocmai falsa distanțare a naratorului imprimă eficiență grotescului. Un grotesc vizând, în Comitet de ajutorare, lipsa de omenie a celor înstăriți, care își ascund nepăsarea egoistă față de cei aflați în nevoie (șomerii, în speță) sub fățarnice motivații
IORDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287598_a_288927]
-
unde ritmurile firii și ale lumii au dintotdeauna aceeași cadență și același mister. Se sugerează astfel, cu mijloace lirice remarcabile, atmosfera de vrajă și supranatural care însoțește ivirea sentimentului de dragoste. H.-R. s-a dovedit foarte înzestrat pentru poezia satirică și fabulă, în care își putea desfășura în voie temperamentul polemic, verva pamfletară, jovialitatea, limbajul viguros și colorat. Poemele comice compuse în sprijinul unor campanii politice (O festă în comemorația zilei de 23 sept. 1845 sau Cobza lui Marinică, Păcală
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
prefețele volumelor originale sau traduse. Prefața la Gramatica românească cuprinde pagini antologice. Aici, scriitorul, în postura de pedagog al contemporanilor săi, folosește cu naturalețe un ton sfătos, familiar, închipuindu-și un auditoriu complice, care face haz de adversarii imaginari. Spirit satiric, observator de moravuri și tipuri umane, autorul era un mare amator de „caractere” și „fiziologii” de factură clasică. Cele câteva portrete realizate în Bată-te Dumnezeu! (Coconița Drăgana), Coconul Drăgan, Domnul Sarsailă autorul și numeroase altele răspândite prin scrierile politice
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
București, 1974; Mobilitatea privirii, București, 1976; Reîntâlniri cu France și Shaw, București, 1978; Texte și întrebări, București, 1979; Reverberații, București, 1981; De-a lungul unui secol, București, 1983; Voltaire-1983, București, 1983; Descoperirea cunoscutului, București, 1986; Trepte, București, 1988. Antologii: Proză satirică franceză, pref. edit., București, 1963; Proză umoristică engleză, I-II, București, 1965 (în colaborare cu Vera Călin); Proză umoristică română, I-II, București, 1965; Literatura mărturisirilor de la Cellini la Malraux, București, 1972. Traduceri: Erskine Caldwell, Drumul tutunului, București, 1945; John
IOSIFESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287610_a_288939]
-
dovezi, cade la fandacsie și nu mai iese din ea (Lunile anului). Povestirea este bine conturată și sugerează un tip de anxietate în condițiile unei biografii precare. Irelevante estetic par, din această categorie, schițele dramatice Primăvara și Un interviu. Foiletoanele satirice din a doua carte a lui I. sunt bine scrise și tind să fixeze, prin câteva tipuri ce se repetă, mica birocrație provincială. Mircea Dicu, Diaconescu și Neagu, funcționari amărâți, se cinstesc cu țuică în timpul serviciului, apoi se toarnă, rând
ISPIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
Conu Leonida, Mița Baston, Catindatul, Pampon se vor strămuta, sub noile lor înfățișări, din istoria recentă în imaginația epică. Ploieșteanul I. încearcă și reușește în câteva rânduri să prindă psihologia și moravurile individului în perioada tranziției. Narațiunile lui arată inteligență satirică și putere de imaginație epică. Piesele cultivă farsa tragică, parabolicul, comedia de moravuri, cu mijloacele și limbajul teatrului postionescian. Punctul de reper mai îndepărtat rămâne tot Caragiale, modelul absolut. Personajele sunt mărunți funcționari locali, birocrați înăcriți, femei bovarice și geloase
ISPIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
bibliografice: Horia Lovinescu, Trăsura la scară, „Caiet program” (Teatrul Nottara, București), 1983, 3; Victor Parhon, Fiorul tragic al satirei, TTR, 1988, 2; Valentin Silvestru, Comedii incisive, RL, 1988, 43; Valentin Silvestru, O satiră multiplă, RL, 1989, 7; Eugen Simion, Comedia satirică și parabolică, RL, 1989, 9; Florin Faifer, Suflete moarte, suflete vii, CRC, 1989, 25; Victor Parhon, Starea satirei, TTR, 1989, 4; Eugen Simion, Spiritul ploieștean în literatură, L, 1992, 3; Ileana Berlogea, O premieră absolută, „Cultura națională”, 1996, 5; Fănuș
ISPIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
dat în schimb o nobilă ținută artistică, vizibilă în compoziție și expresie, stilizarea cu mână sigură meritând toată considerația. Pe drumurile legendelor circulă apariții monumentale: Gruia, Corbea, Pintea. Precum în epica populară, hiperbolizarea creează un climat adecvat fabulosului. O improvizație satirică, Simbolism, din Caleidoscopul lui A. Mirea (I-II, 1908-1910), denotă o atitudine antisimbolistă; de amintit, totuși, traducerile din Paul Verlaine (în colaborare cu Dimitrie Anghel), care își pun amprenta asupra romanticului de cultură germană. Din stampe vechi respiră discret o
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
României (cadența asemănătoare, un stil nu foarte diferit al invocației și al deznădejdii). O lectură febrilă a lui Lamennais vădește povestirea Suspinul săracilor, cu notele ei de compasiune și de revoltă. Alte scrieri în proză au o factură anecdotică, uneori satirică, de obicei cu o tendință moralizatoare. O romanțioasă „nuvelă originală” ambiționează să fie Agripina (apărută în volum în 1847), în timp ce Limba și portul este un comentariu filologic ce recomandă evitarea exceselor de orice soi. În versuri, Corespondenție între doi amorezi
ISTRATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287635_a_288964]
-
184158. Cele mai multe apar la București (17) și la Brăila (11). Conținutul și orientarea foilor grecești sunt diverse. Conținutul poate fi „politic și comercial“59, „politic și literar“, „politic, comercial și literar“60, „comercial, literar și de știri“61 sau chiar „satiric“62. Erau tratate atât problemele societății • Vezi N. Camariano, Nouvelles informations sur la création et l’activité de la typographie grecque de Iassy (1812-1821), în „Balkan Studies“, nr. 7, 1966, p. 61-76. • Vezi însemnările lui Anatole Demidov, în Gh. Bezviconi, Călători
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
politikˇ kai emporikˇ“ („Klio, ziar cotidian politic și comercial“), București, 1898. • Precum „O Z◊furoj tou Istrou. Efhmerij politikˇ, emporikˇ kai filologikˇn“ („Zefirul Istrului. Ziar politic, comercial și literar“) București, 1841-1842. • Precum „Elenul“. • „MaimoÚ, fÚllÒn saturikÒn ebdomada∂on“ („Maimuța. Foaie satirică săptămânală“), Brăila, 1895. românești, cât și cele ale Greciei, redacțiile ziarelor încercând să vină în întâmpinarea așteptărilor publicului cititor, care era legat de Grecia, patria natală și afectivă, dar și de spațiul românesc, prin interese, legături de afaceri, prietenii, chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
tinereții avântate: Nicolae Labiș (1966), unde sporadicele note critice cu o amprentă oarecum personală sunt axate pe o paralelă între ,,moartea căprioarei” și mitul Meșterului Manole. Întoarcerea parțială la valorile tradiționale se face treptat, începând cu studiul Grigore Alexandrescu, poet satiric, din volumul colectiv Literatura noastră clasică (1971). Dincolo de exagerările sociologizante, ținând într-un fel de o ideologie, se vede, greu de depășit, în Mihail Sadoveanu sau Elogiul rațiunii (1972) atitudinea critică valabilă ar consta în corecta considerare a procedeelor ce
LUCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287858_a_289187]
-
1969 este lector la Editura Eminescu. Colaborează la „Viața românească”, „Vatra”, „Albina”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Familia”. În presă debutează în 1953 la „Viața românească”, cu schița Cișmele și noroi, iar editorial în 1954, cu volumul Cișmele și noroi, cuprinzând șase schițe satirice în spiritul vremii, la adresa moralei și a comportamentului burghezului mărunt. Înrâurit în mare măsură și de exercițiul ziaristic, scrisul lui L. se transformă cu timpul atât la nivel stilistic, cât și tematic. Culegerile Aventurile lui Nucu (1956), Din satul meu
LUCA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287862_a_289191]
-
prea convins. — Prietenul tău, domnul Kovitz, are o nouă pretenție de la noi, spune. Două bilete la EuroDisney. Îmi aruncă o privire Îndurerată. — De ce se duce la EuroDisney? — Pentru inspirație! zic Într-un final. Probabil că vrea să facă un comentariu satiric asupra... culturii moderne. Eric nu pare cîtuși de puțin impresionat. — Rebecca, planul ăsta al tău ne costă deja mult mai mult timp și bani decît am prevăzut, spune abătut. Bani care s-ar fi putut duce pe marketingul convențional. Sper
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
București, 1954 (în colaborare cu Maria Bistrițeanu); Heinrich Mann, Supusul, București, 1954 (în colaborare cu Ioan D. Gherea); Victor Hugo, Oamenii mării, București, 1955 (în colaborare cu M. Ariel); ed. 2, București, 1968 (în colaborare cu Fanny Milton Lehrer); Proză satirică spaniolă, București, 1955; Shakespeare, Comedia erorilor, în Shakespeare, Opere, I, București, 1955 (în colaborare cu Dan Duțescu), Zadarnicele chinuri ale dragostei, în Opere, III, București, 1956 (în colaborare cu Dan Grigorescu), Totu-i bine când sfârșește bine, în Opere, VIII
FRUNZETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287105_a_288434]
-
dar obscur se ridică la rangul parabolei „viciate”, obișnuită în scriitura postmodernilor. Romanul cu cheie Căderea Bastiliei (1998) este dezvoltarea prozei cu același titlu din primul său volum de povestiri, Proba cu martori (1996). Comedie inteligentă a moravurilor scriitoricești, roman satiric, scrierea excelează nu o dată în cultivarea umorului negru și în pitorescul de limbaj. Un tânăr scriitor pornit pe drumul consacrării este criticat mult prea sever de o „cronicăreasă” literară, iar furiosul nedreptățit alege ca armă de răzbunare seducția, împletind astfel
GARBEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287166_a_288495]
-
excelează nu o dată în cultivarea umorului negru și în pitorescul de limbaj. Un tânăr scriitor pornit pe drumul consacrării este criticat mult prea sever de o „cronicăreasă” literară, iar furiosul nedreptățit alege ca armă de răzbunare seducția, împletind astfel romanul satiric cu acela de alcov. Începutul și finalul încadrează sarabanda orgoliilor și a răzbunărilor în rama insolitului transpus în cheie ludică. Autorul nu renunță nici acum la intertextualitate (este citat până și Kafka), scoțând efecte umoristice din folosirea livrescului în contexte
GARBEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287166_a_288495]
-
tematic cred că s-ar putea Încerca o evaluare calitativă care, și ea, va fi subiectivă, după profilul istoricului care o Încearcă. Pentru unii va părea mai importantă, mai interesantă tradiția națională; pentru un altul, mai demn de subliniat filonul satiric, sarcastic, care, și el, se vrea un atribut al etnicității, până la urmă. Fiindcă, dacă vorbim despre o colectivitate și memoria ei, atunci este important să știm despre ce colectivitate vorbim. În mod vădit, vorbind despre locurile memoriei românești, am ales
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
sociale față de schimbările aduse de revoluție. Unele replici îl anunță parcă pe I.L. Caragiale. D.-M. mai scrie canțonete comice, care nu s-au păstrat, farse și vodeviluri ușoare, de un comic ieftin, speculând pitorescul moral, însă cu unele aluzii satirice. Logofătu satului (1852) este o dulceagă poveste amoroasă, cu tentă moralizatoare, conținând și unele accente critice la adresa arendașilor. Încă o dată, arendașii sunt luați în răspăr în vodevilul Zmărăndița sau Fata pândarului (1855), piesă care dezvăluie în autorul ei un prounionist
DUMITRESCU-MOVILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286913_a_288242]
-
propagate în Societatea Filarmonica, piesa Comodia vremei (interpretată în 1835 de elevii Școlii de declamație din sânul Societății) ia în derâdere franțuzomania - motiv pentru care I. Heliade-Rădulescu îi va schimba denumirea în Franțuzitele -, deschizând o serie de succes în dramaturgia satirica pașoptista. Înrâurita de Leș Précieuses ridicules a lui Molière, comedia se inspiră din realitățile românești. Antibonjurist, autorul persiflează apucăturile cosmopolite ale generației tinere, sesizează ridicolul încercărilor micii boierimi și ale burgheziei ajunse de a mima obiceiurile protipendadei. Comicul vine din
FACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286928_a_288257]