6,494 matches
-
lor ci pervertirea ireversibilă. -Vorbești de parcă ai fi avut dintotdeauna convingerile astea. Femeia trădă semne de nervozitate. Filip Mircea încerca să răspundă calm: -Nu am convingeri eterne dar cum poți să nu numești criminal un sistem capabil să ucidă un savant de talia fratelui dumitale?" (p. 220). Zâmbetul nu este totuși un roman ratat de la un capăt la celălalt. Există și reușite, între care putem aminti de exemplu forjarea anumitor stări de spirit prin pomenirea în text a unor bucăți muzicale
Grimasele lui Iov by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9386_a_10711]
-
în calea documentelor de arhivă. Simțind, totuși, lațul apropiindu-se dramatic de fragilul său gât, Ion Iliescu depășește limita atacurilor raționale. Adoptând un limbaj care-l caracterizează mai bine decât orice faptă (Vladimir Tismăneanu, om de-o desvârșită eleganță comportamentală, savant recunoscut pe plan internațional, devine pentru Iliescu, pur și simplu "o jigodie"! - ca să dau un singur exemplu recent), Iliescu demonstrează că frica de moarte i-a intrat în fibră. Într-adevăr, după ce o viață întreagă ai fost un "conducător", e
Lugubrul pedigree by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9392_a_10717]
-
sunt sulfuroase, alcaline, ușor cloruro-sodice și iodurate. Nicolae Iorga a dedicat Mangaliei o frază compusă din 102 cuvinte. Fraza, rostită la radio, în cadrul faimoasei emisiuni Sfaturi pe întuneric, face parte dintr-o mărturisire referitoare la mările și porturile pe care savantul le-a cutreierat de-a lungul vieții: ... "tocmai târziu de tot, pe viziunea acelui țărm al Dobrogei, pe care-l cunoaștem așa de puțin și care nu se cuprinde numai în iluzia de argint a Balcicului și în pitorescul tătaro-turcesc
Povestea unui oraș by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9416_a_10741]
-
posedă suficiente cunoștințe ca să descifreze un text în limba engleză, franceză sau spaniolă. Trebuie să menționez că am selecționat corespondența în vederea publicării ținând cont de unele precauții, obligatorii într-un astfel de demers. Ca să exemplific, voi menționa corespondența cu celebrul savant Anghel Rugină. Domnia sa mi-a trimis un material voluminos care, printr-un studiu aprofundat de domnia sa , arăta drumul pe care ar trebui să se îndrepte autoritățile locale pentru a depăși criza din România. Acest material nu sunt autorizat să-l
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
și riguros științifice. Eu, nu am făcut altceva, prin această carte, decât să mai pun „o cărămidă” la edificiul istorico-politic, referitor la Imperiul Otoman, început de Dimitrie Cantemir, continuat apoi de alți istorici, culminând cu monumentala „Istoria Imperiului Otoman” a savantului Nicolae Iorga. Las pe cititori să tragă concluziile necesare, în legătură cu conținutul acestui studiu istoric. Prof. Nicolae Mavrodin EPILOG În acest studiu nu mi-am propus aprofundarea temei, ci o privire de ansamblu asupra societății europene, în perioada expansiunii turcești, începând
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
și zinc. Experiența se repetă zilnic timp de o oră. Broaștele moarte așezate pe aceste incizii încep să zvâcnească. Tânărul von Humboldt numește „forță vitală“ „acțiunea conjugată a unor substanțe“ care produc electricitate. Anul 1797. Schiller se năpustește năprasnic asupra savantului care ignora filozofia idealistă germană: „judecată goală de măcelar care vrea cu nerușinare să spintece și să măsoare natura (...), fără dulcea participare a inimii...“ Von Humboldt răspunde: Schiller, cu „simțămintele lui de gelatină“, „împopoțonează într-o grandilocvență plictisitoare idei împrumutate
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
goală de măcelar care vrea cu nerușinare să spintece și să măsoare natura (...), fără dulcea participare a inimii...“ Von Humboldt răspunde: Schiller, cu „simțămintele lui de gelatină“, „împopoțonează într-o grandilocvență plictisitoare idei împrumutate de la alții“. Față de spiritul faustic al savanților iluminiști, pretențiile pecuniare, înfumurarea, neputința specializată a „savanților“ de astăzi (seriozitatea lor carieristă) seamănă cu dansul unor cocote. Iresponsabilitatea savantă față de „forța vitală“ va crea responsabilitatea ignoranților pentru inimaginabile suferințe lipsite de durere. De altfel, aceasta este una dintre definițiile
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
să arate compasiune față de reala suferință a celorlalți oameni în carne și oase. Era adesea tentat să interpreteze astfel de chinuri personale ca pedepse cosmice sau divine de care suferea pe nedrept, care îl împiedicau să-și împlinească misiunea de savant." (p. 37) - mărturisește Douglas Allen. Este evidentă diferența dintre acel Eliade al anilor '30 din România și Eliade exilatul, Sorin Alexandrescu surprinzând transformările acestuia: "Tânărul revoltat, crezând fanatic în exprimarea convingerilor până la capăt, chit că puteau răni oamenii (vezi cazul
Omul Eliade by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9431_a_10756]
-
Este evidentă diferența dintre acel Eliade al anilor '30 din România și Eliade exilatul, Sorin Alexandrescu surprinzând transformările acestuia: "Tânărul revoltat, crezând fanatic în exprimarea convingerilor până la capăt, chit că puteau răni oamenii (vezi cazul Iorga), se maturizase într-un savant occidental, discret, chiar efasat în fața interlocutorilor. Îl caracterizau acum nu explozia de indignare, ci controlul de sine, nu destăinuirile, ci tăcerea diplomatică, și nu intuițiile, sau opiniile subiective îl pasionau, ci probele din documente culturale publice" (p. 19). Refuzul de
Omul Eliade by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9431_a_10756]
-
la posturi Gogu Rădulescu și Ștefan Voicu, secondați de obedienții filozofi Pavel Apostol și Constantin Ionescu-Gulian - numit de Virgil Ierunca groparii culturii românești. Ei au decretat cu iresponsabilitate ca în presa comunistă din România să nu apară despre scriitorul și savantul român care ne părăsise decât o știre laconică și anodină. în zilele sfârșitului lui aprilie 1986, în ziarele și revistele din întreaga lume s-au publicat însă sute de necrologuri și elogii. Dispozițiile iacobinilor cenzori bucureșteni își pierdeau valabilitatea dincolo de
Mircea Eliade și Cenzura by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/9430_a_10755]
-
al cărui destin biotehnologic se află înscris în gena condiționată neuronal. Alianța dintre mecanic și organic nu produce mult așteptatul produs de sinteză, ci o stranie anomalie, căreia un ambalaj atrăgător și politica economică a marilor corporații precum cea a savantului Tyrell îi conferă legitimitatea servituții totale. Ceea ce este tulburător în filmul lui Ridley Scott ține de umanul colateral, de reziduurile afective ce gravitează în jurul acestor ființe. Noul Adam, în mod cert mai mult decît electrica Evă a lui Villiers de
Când androizii visează oi electrice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9478_a_10803]
-
ține în primul rînd acest instinct de conservare, cele patru creaturi își apără "existența" cu fervoare, viața, chiar și condiționată genetic este o valoare superioară marketingului industrial. Ambiguitatea se reflectă poate cel mai bine în exemplarul cel mai reușit, "fiica" savantului Tyrell, un produs de laborator, care nu știe că este doar experimentul cel mai evoluat al tatălui adoptiv. Prin urmare, unde trasăm limitele umanității? Asimov enunța legile roboticii, Phillip K. Dick, și pornind de la el Ridley Scott explorează spațiul sideral
Când androizii visează oi electrice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9478_a_10803]
-
lui Batty și al celorlalți androizi, declinul este ireversibil, drama se consumă oedipian între tatăl orgolios și fiul risipitor, ambiguitatea rezidă în acest simulacru de paternitate care nu decurge din ereditate, ci din partenogeneză. Batty este un produs al minții savantului, sufletul nu e de găsit, iar infirmitatea sa decurge din această amputare a trecutului, a etapelor normale ale unei vieți. Opera îi întoarce cruzimea, iar crima se reflectă spectral în ochiul unei bufnițe. Coincidență sau nu, remarcabilă potrivire animalul emblematic
Când androizii visează oi electrice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9478_a_10803]
-
ca un produs finit, răcit, ci ca un proces deschis, cu elementele încă nefixate. Că nu e, totuși, vorba despre un simplu răsfăț auctorial o dovedește, pe parcurs, imersiunea criticului în biografia sa. Autorul cărții de față nu este un savant obiectivat până la pierderea substanței umane, ci un ins care vine cu propriile întrebări, dileme, experiențe. Exegeza fiind, în aceste condiții, și o formă de a vorbi despre sine. Caracterizarea lui Cioran vine adesea împreună cu autocaracterizarea lui Livius Ciocârlie: Nu stau
"Apocalipticul" Cioran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9564_a_10889]
-
la cinstita aniversare a "fântânilor darurilor", printr-un volum omagial. Printre cei solicitați să colaboreze alături de Păr. Pe-tru Gherman (Bruxelles), monseniorul Pamfil Cârnațiu, alt "licean blăjean de odinioară", clasicistul N. I. Herescu, este și scriitorul Mircea Eliade. Epistola de răspuns a savantului român este comparabilă cu discursul ciparian de la centenarul Școlilor Blajului. A apărut în volumul Omagiu Școlilor din Blaj (1754-1954), Paris, 1955, p. 148, și, probabil, editorii au intitulat-o Pecetea Blajului: " Ați avut bunăvoința, Monseniore, să-mi cereți și prinosul
Mircea Eliade despre Școlile Blajului by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/9597_a_10922]
-
sunt tehnicile de cucerire și/sau, eventual, numele victimelor sale. Când e vorba de un politician, tentația cititorului este de a descifra logica luării deciziilor, argumentele secrete care au dictat o anumită soluție, negocierile purtate în culise. La un mare savant e de urmărit momentul declicului, clipa când s-a decis înscrierea decisivă a vieții respectivului pe un anumit făgaș și revelarea unui mod de viață (lecturi, întâlniri esențiale, zone de cercetare) care a făcut posibil succesul. În fine, jurnalul unui
Je est un autre? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9601_a_10926]
-
cititorul de jurnale, dacă nu urmărește factualul pur și simplu, speră să afle răspunsuri la întrebările pe care și le-a pus după lecturarea operei autorului în cauză sau după reacțiile acestuia în spațiul public. Cristian Bădiliță are reputația unui savant încă foarte tânăr (este coordonatorul traducerii în limba română a Septuagintei, unul dintre cele mai ambițioase proiecte culturale românești de după cel de-al doilea război mondial), eseist strălucit (Văzutele și nevăzutele este un mic manual de înțelepciune pe linia stoicilor
Je est un autre? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9601_a_10926]
-
de opere complete Vintilă Horia ar rezolva problema, pentru a putea aprecia cum se cuvine originalitatea gândirii și a imaginației lui. Poetul, publicistul (cu simpatii legionare care, deconspirate timpuriu, în 1960, i-au afectat grav cariera europeană), prozatorul, eseistul, filosoful, savantul ne-ar fi accesibili dacă opera lui Vintilă Horia ar fi însumată, cu tot dosarul receptării, într-o ediție completă în limba română. Nu am mai pluti în aproximații, iar necunoașterea nu ne-ar mai împinge la exagerări. Căci scriitorul
Dumnezeul exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9609_a_10934]
-
rege cu Zizi Lambrino. Au locuit, ce-i drept, în orașe diferite, dar apropiate: Carol al II-lea, în vremea domniei căruia Scarlat Lambrino fusese profesor titular la Universitatea bucureșteană, în stațiunea Estoril, la aproximativ 20 km de Lisabona, iar savantul chiar în capitala Portugaliei. Astăzi, memoria fostului rege al României nu este ocultată la Estoril, ci chiar dimpotrivă. Mergând la Centrul de turism al stațiunii, la întrebarea mea unde s-a aflat reședința fostului suveran al României, am fost imediat
Lisabona și Scarlat Lambrino by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/7739_a_9064]
-
Paul Barbăneagră. Este cel care pune cel mai pregnant în evidență raportul dintre sacru și lumea contemporană (de la Paul Barbăneagră împrumută autoarea formula "californizarea culturii"). În plus, cineastul oferă o extrem de intersantă evocare a bunului său prieten Mircea Eliade. Portretul savantului este foarte nuanțat și realist (edificatoare este crisparea produsă în familia savantului în clipa în care cineastul a pus o candidă întrebare despre substanța religioasă a lui Corneliu Zelea Codreanu). Realmente citind rememorările lui Paul Barbăneagră cititorul are sentimentul că
Dilemele omului (post)modern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8167_a_9492]
-
dintre sacru și lumea contemporană (de la Paul Barbăneagră împrumută autoarea formula "californizarea culturii"). În plus, cineastul oferă o extrem de intersantă evocare a bunului său prieten Mircea Eliade. Portretul savantului este foarte nuanțat și realist (edificatoare este crisparea produsă în familia savantului în clipa în care cineastul a pus o candidă întrebare despre substanța religioasă a lui Corneliu Zelea Codreanu). Realmente citind rememorările lui Paul Barbăneagră cititorul are sentimentul că înțelege mai bine personalitatea savantului, cu tot ce a avut ea sublim
Dilemele omului (post)modern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8167_a_9492]
-
realist (edificatoare este crisparea produsă în familia savantului în clipa în care cineastul a pus o candidă întrebare despre substanța religioasă a lui Corneliu Zelea Codreanu). Realmente citind rememorările lui Paul Barbăneagră cititorul are sentimentul că înțelege mai bine personalitatea savantului, cu tot ce a avut ea sublim (generozitatea lui Eliade, despre care scrie la un moment dat și Virgil Ierunca, ține deja de domeniul legendei), dar și șovăielnic. Una peste alta, Paul Barbăneagră îi face istoricului religiilor un portret luminos
Dilemele omului (post)modern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8167_a_9492]
-
prieten cu redactorul-șef și l-aș fi compromis. Putem fi sau nu de acord cu aceste afirmații. Mărturia însă trebuie reținută cu atât mai mult cu cât ea vine din partea unui om aflat vreme de mulți ani în anturajul savantului. Sacrul și californizarea culturii. Șapte interviuri despre religie și globalizare de Cristina Gavriluță este mai mult decât o carte de interviuri. Autoarea propune o dezbatere actuală și necesară despre prezentul și perspectivele omului contemporan. O discuție dezinhibată, la care fiecare
Dilemele omului (post)modern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8167_a_9492]
-
Vaida Voievod, M. Manolescu, V. Madgearu, gazetarul Pamfil Șeicaru, scriitorul Cezar Petrescu și mulți alții. Dintre oamenii de teatru au fost aduși de N. Iorga la Văleni actorii: Ion Manolescu, Ion Livescu și regizorul N. Massim. Și tot la invitația Savantului, au venit la Vălenii de Munte regina Maria în 1922, regele Ferdinand în 1924, principesa Elena în 1928, iar regele Carol al II-lea a asistat la cursuri în 1930, 1934 și 1936. Se știe că majoritatea prelegerilor aveau caracter
"Lumina de la Vălenii de Munte" by Ion Ivănescu () [Corola-journal/Journalistic/8177_a_9502]
-
de fum în spatele căreia se ascund câteva generații de colaboraționiști comuniști. Mai mult, în vreme ce pentru textele scrise de Eliade într-o perioadă în care Garda de Fier nu recursese încă la acțiuni criminale se cere, pur și simplu, eludarea numelui savantului din lucrările științifice, simpla aluzie la colaboraționismul lui Sadoveanu cu puterea comunistă din anii maximei terori (cu pana lui măiastră a semnat, totuși, niște foarte concrete condamnări la moarte, așa cum a demonstrat Stelian Tănase) este privită ca un complot care
Confesiuni incomode by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8212_a_9537]