582 matches
-
găsi „bill caricature”; pretinzând că este scanner de viruși, vă va afișa, prin textul mesajului, No viruses found și MCAFEE.COM; • la mesaj se atașează fișierul cari.scr, care, la deschidere, afișează o caricatură a lui Clinton cu al său saxofon; în acest moment, viermele se autocopiază în folderul Windows System și va continua să se autopropage prin Outlook; la 8 dimineața, a doua zi, șterge toate fișierele de pe unitățile C, D, E, F. Nimda: • a fost descris ca fișier infectant
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
iremediabil legat de David Gilmour, pentru a da, așa, o tușă globalistă nuanțelor care ne despărțeau în chestiunea culturii de elită. Iar Gilmour, deși cântă la tot felul de chitări (el fiind inventatorul slide guitar-ului orizontal), la banjo sau saxofon (mai nou!), va rămâne în istoria rock-ului datorită celebrului său Fender Stratocaster negru, căruia, iată, i s-a dedicat și o carte. Este, desigur, un exemplu elocvent că, și atunci când iubești muzica, o carte îți poate fi de folos
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
atârna cu elastic prevăzut cu o undiță, la Casa de Depuneri, opt zile. A i se turna o cutie de purici în ceafa cămășii. A fi pictat: nasul verde, urechile indigo, gura portocalie. Și a i se cânta dedesubt din saxofon"70. În Neguțătorul de ochelari, repere intertextuale (în dublul sens temporal) pentru umorul absurd al dialogului descoperim atât la Caragiale, în special în schița Petițiune, cât și în sketch-ul ionescian Salonul auto sau în farsa tragică Scaunele. Similitudinile de la nivelul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
să sfărâme partitura estetică tradițională dintre artele nobile reprezentate de teatru și operă și artele minore cum sunt circul, varietățile, cabaretul, ei scriu împreună, în 1926, Royal-Palace, operă ce deschide calea spre "noua obiectivitate", în care se amestecă muzică populară, saxofon, ritmuri de foxtrot. În aceste două mari opere care constituie, după părerea lui, "primele încercări de a pune în practică teatru epic", Opera de trei parale (1928) și Măreția și decadența orașului Mahagonny (1930), Brecht readuce în discuție așteptarea spectatorului
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
proiecțiile lor accentuate în metafizic, aplecarea insistentă a autorului spre motivele mitologice, apelurile dese la motivele biblice. Piesa Iosif și amanta sa (1992) a fost distinsă de Academia Română cu Premiul „Ion Luca Caragiale”. SCRIERI: Iosif și amanta sa, Chișinău, 1992; Saxofonul cu frunze roșii, Chișinău, 1998; Cum Eclesiastul discută cu proverbele, Chișinău, 1999; Apusul de soare se amână, Chișinău, 2003. Repere bibliografice: Valentina Tăzlăuanu, Despre fenomene, paradigme și teatru, „Sud-Est”, 1993, 1; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 266-267; Iuliana Alexa, Teatru basarabean
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285966_a_287295]
-
făcuse politică înainte de război. Se transferă la Facultatea de Medicină Generală, pe care se vede obligat să o întrerupă în scurt timp, din aceeași cauză. Predispus experimentelor existențiale, colindă o perioadă prin țară ca solist vocal și instrumentist (clarinet și saxofon), participând la concerte, baluri, nunți și tot soiul de agape. Viețuiește în preajma unor lăutari și artiști de renume, precum Maria Tănase și Maria Lătărețu, Marcel Budală, Toni Iordache, Horia Șerbănescu și Nicu Constantin. O vreme lucrează ca șofer și tractorist
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290054_a_291383]
-
obicei nu sunt soliste niciodată, deci trombonii cântă în pachet, trompeții la fel, mă rog, mai au câteodată câte o intervenție, la Ceaikovski, dar foarte puține sunt soliste, or aici tot timpul au fost soliști, dialogul trompeți trombon, sigur și saxofon, ați văzut, dar n-am avut toate instrumentele, harpa de exemplu, au fost măsuri întregi goale, dar e o muzică superbă, colorată și a plăcut, pentru că are o vie expresie, este foarte bine orchestrată, orchestra nu a simțit nici o clipă
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]