1,075 matches
-
cu toții cu mașina miercuri, după ce termini treaba, spuse Will, și de-abia m-am abținut să nu dau ochii peste cap. Cum Îți merg treburile, apropo? Judecând după ce citesc, pari să fii, ăă, Îmbrățișat slujba. Nu zâmbea, dar ochii Îi scânteiau, și l-am bătut pe umăr. —Mmm, da, probabil că te referi la ultimul articolaș din New York Scoop. Am oftat. De ce se țin după mine? — Se țin după toată lumea, dragă. Când unica ta misiune de cronicar - online sau oriunde altundeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
În sus, iar crengile arborilor se aplecau asupra lui Încărcate de zăpadă. Apoi dispăreau. Apăreau iarăși, la minute, ore sau zile distanță. Uneori cerul era albastru. Alteori gri. Alteori era noapte, dar torțe luminau zăpada din apropiere, făcând-o să scânteieze În mii de mici diamante. O dată văzu deasupra lui chipul unui necunoscut cu un turban turcesc, de culoare galbenă. Era un chip aspru, sever, nebărbierit, cu o cută adâncă de-a latul frunții. Deschise iarăși ochii și nu mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de spital. . . Da, vezi bine, inocența mea!. Uite colo ce scrie! Arăta firma lată a unei dughene de scânduri. La geam se vedeau mere costelive, portocale mici și smochine vechi. Scria Cooperativa. Mini se uită împrejur. Lumini mai dese acum scânteiau slăbite de aburul gerului. Prin dedalul străzilor ieșiseră, în sfârșit, în Calea Victoriei sus, spre Dobriceanu. Inima lui Mini bătea, simțindu-se iar în inima Cetăței vii. Din exilul mahalalelor necunoscute, pe unde o purtase, Mini se regăsi. - Ai citit? - Da
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
scop se înzorzonează cu fel și fel de bijuterii și podoabe atârnate pe toate părțile corpului, inclusiv în ochi. Da, ați citit bine, în ochi. În ultima vreme se practică fixarea în lumina ochilor a unor particule sclipitoare care să scânteieze noaptea ca ochii pisicilor. Nu numai Narcisele dar și Narcișii contemporani își plantează cât mai multe podoabe în urechi, sprâncene, buze, nas, buric, fapt ce pune la îndoială și bunul gust și nivelul de educație ale acestora. Tendința sexului frumos
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
-l privească. De două săptămâni, sahibii au intrat în oraș numai cu patrule militare. Femeile și copiii lor se află la Fortul Gobind Garh. De ce se plimbă băiatul ăsta, privind nenorocirea din jur, detașat, ca un turist? Cupola Templului Auriu scânteiază peste acoperișurile pline de funingine. Ignorând reacția pe care o stârnește, Pran se îndreaptă spre templu. Prin tot orașul, amintiri. Incendii, jafuri. După bancă, a urmat oficiul poștal. Secția de poliție. Magazinele englezilor din bazarul Hall. Albi morți în urma bătăilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cămări, Le rânduiești pe polițe, pe toate, Cu resemnare, printre lumânări. Pe tâmplele-ți cernite de durere, De doruri ce te macină mereu, Doar cârlionții mai ascund mistere, Neputincioși și făr-de-un Dumnezeu. Dar ai uitat, că mai mocnește-n tine Scânteia dătătoare de lumini? Drept muritor ai moștenit, divine, Credința ta și faceri de minuni. Alege dar, Speranța cea mai vie, Și-mpăturește-o în ștergar curat, Pe ea așează cumințel scânteia, Stindardul tău, cu sufletu-mpăcat. Apoi te roagă celui ce
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
pe florile arcuite ca niște cupe în care se îneacă cerul întreg și nopțile încețoșate de vise. Răsărit Spre răsărit, soarele, retezat pe jumătate, dă să se ridice în albăstrimea cețoasă a cerului, care bătea, pe alocuri, în plumburiu, chiciura scânteia curat din înălțimea salcâmilor și, la câte-o adiere mai puternică de vânt se cernea în pânze subțiri peste el. Crâmpeie Lacrimile de plumb ale cerului, trezesc în suflet mișcări ondulatorii, așezat pe ramurile unei clipe, crâmpeie de teamă, suspinul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
tăi. $3 1. Vai de cetatea vărsătoare de sînge, plină de minciună, plină de silnicie, și care nu încetează să se dedea la răpire. 2. Auziți pocnetul biciului, uruitul roților, tropăitul cailor, și durduitul carălor! 3. Se aruncă năvalnici călăreții, scînteiază sabia, fulgeră sulița. O mulțime de răniți! Grămezi de trupuri moarte! Morți fără număr! Cei vii se împiedică de cei morți! 4. Din pricina multelor curvii ale curvei, plină de farmec, fermecătoare iscusită, care vindea neamurile prin curviile ei și popoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85120_a_85907]
-
cu multe pietre prețioase și jad. Lujerul ornamentat este sculptat cu simboluri ale recoltei: grâne și crengi încărcate cu fructe, piersici, mere și struguri. Cele trei capete sunt rodii din aur, care semnifică urmași numeroși și nemurire. Ochii lui Nuharoo scânteiază, și ea face o plecăciune adâncă. În frunte cu Nuharoo, toate șapte ne ridicăm și apoi cădem în genunchi, iarăși și iarăși. Ne facem plecăciunile față de împăratul Hsien Feng și Marea Împărăteasă. Ne cântâm replica la unison: — Vă dorim Majestăților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
soare în ascunziș; trupul ei îngenunchiat în iarbă lucea ca marmora iar linia pură a tricepșilor umflați urca spre pîntecul subțire și sînii viguroși de pădureancă. Gîngurind, copilul se lipise de ei cu capul dat pe spate; încordați, umerii femeii scînteiau în lumină; de pretutindeni, din frunze și din apă, izvora parcă o vrajă. Cu încîntare, nimfa născocea copilului porecle: Ni-cu Voi-ni cu, ru-pe bu-ri-cu!... Am țipat ca un nerod; rușinată, fata se acoperi și-și luă lucrurile în
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
improvizații, pescarii adevărați se ațineau la dolii, înfipți ca niște bîtlani în apă. Din cînd în cînd indiferența lor se însuflețea de trasul rar și liniștit al crîsnicului la lumină; atunci, în ochiurile plasei, clipeau stropi iar, pe sînul adînc, scînteia o bahliță. După ce, plin de cuviință, își ridicase pălăria, unul din pescari fu interpelat de domnișoara Cornelia. Impresia era că, pentru o conversație mondenă, bătrînul nu dispunea de cea mai potrivită costumație: un suman încins cu sfoară, aruncat pe pielea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
grai să te curtez ca orice crai... CONFLICTE Dar să intrăm în ale vieții miezuri; e plină lumea asta de conflicte: unii se bat, iar alții dau edicte, omoară unii, alții fac botezuri. Câștigă unii numai din delicte de le scânteie ochii ca la viezuri, au miere‐ n stup și vite și orezuri de sunt vestiți în șapte‐opt districte. Cei mai slăbuți pe grandomani admiră o căciuleală de poltroni, nativă; vorbesc unii șoptit, iar alții urlă; apare‐ apoi și câte
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
vor petrece toată noaptea. Mitsuhide nu remarca ploaia. Când se răsuci în șa, privind înapoi spre lac, enormul donjon al Castelului Azuchi păru să se înalțe spre un cer negru precum cerneala. Își imagină că delfinii aurii care împodobeau acoperișul scânteiau mai tare în acea noapte ploioasă, radiind în întuneric. Reflectată în lac, marea de lumini a clădirii cu multe etaje părea să tremure de frig. — Stăpâne, stăpâne! Să nu răciți! spuse îngrijorat Fujita Dengo, în timp ce-și apropia calul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dintr-o dată să se agite. De îndată ce se simți adierea răcoroasă a râului, întreaga armată se opri pe loc, cu spaimă. — Așezați-vă! ordonară ofițerii. — Nu mai faceți atâta zgomot! Și nu vorbiți între voi fără rost! Apa limpede a râului scânteia, iar în briza din vale cele nouă stindarde cu campanulele lor albastre se unduiau, ca niște prăjini lungi, îndoite în chip de arc. Amano Genemon, care comanda capătul aripii drepte a armatei, fu chemat de Mitsuhide. Sări de pe cal și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dădu ordinul, continuă să-și frece viguros fața cu un prosop. Unul dintre paji spuse: — S-or fi încăierat paznicii de la templul exterior sau așa ceva. Nobunaga nu luă în seamă remarca. Un moment, ochii săi părură ca apele unui abis, scânteind ca și cum ar fi căutat ceva, nu în lumea din afară, ci în sine însuși. Dar numai o clipă. Nu se întâmpla numai în afara templului principal. Aici, în vila de oaspeți, precum și de la o coloană la alta ale celor circa zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-l învrednici cu această încredere, Hideyoshi își făcu întoarcerea triumfală la Castelul Takaradera. Ajunul Anului Nou fu sărbătorit la două zile după înapoierea lui. Apoi, sosi prima zi din al unsprezecelea an al lui Tensho. Începând de dimineață, razele soarelui scânteiară pe zăpada căzută de curând peste copacii abia sădiți în curtea castelului renovat. Aroma turtelor cu orez de Anul Nou plutea prin incintă, iar sunetul tobelor răsună pe coridoare timp de peste o jumătate de zi. Dar, la amiază, din corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
picioarele Lui. 11. Călărea pe un heruvim, și zbura; venea pe aripile vîntului; 12. era înconjurat cu întunericul ca și cu un cort, era înconjurat cu grămezi de ape și cu nori întunecoși. 13. Din strălucirea care era înaintea Lui scînteiau cărbuni de foc. 14. Domnul a tunat din ceruri, Cel Prea Înalt a făcut să-I răsune glasul; 15. a aruncat săgeți și a risipit pe vrăjmașii mei; a aruncat fulgerul, și i-a pus pe fugă. 16. Fundul mării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
cu Chaquie. — Iar acum a decis că s-a îndrăgostit de una dintre ele, o puștoaică de nouăsprezece ani, pe care o cheamă Sharon. Fata a pus ochii pe potul cel mare. Chaquie se înroșise la față, iar ochii îi scânteiau de durere și mânie. A tras adânc aer în piept, după care a țipat: —Și să nu-ți închipui că fata te iubește, Dermot Hopkins. Tot ce o interesează e un loc călduț. O să-și bată joc de tine, cretin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Rory din cap până în picioare, mângâindu-și sânii mici, pipăindu-și zonele genitale, scoțându-și fundul în afară, desfăcând picioarele atât de larg, încât nu mai lăsa nimic pradă imaginației, și în toate fotografiile zâmbea, uneori chiar râdea, cu ochii scânteindu-i într-un val de fericire și candoare, fără nici o urmă de reținere sau tulburare, părând că se distrează de minune. Am crezut că mor, mi-a spus Tom. În două secunde, mi s-a-nmuiat scula ca o cârpă. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
uscată al unui râu. Mao râde la această remarcă. Continuă, zice el. Continuă. E timid, vulnerabil și, totuși, plin de înflăcărare. Nu are o constituție fizică puternică E aproape delicat. Însă are carisma unui idol adolescent. Atunci când vorbește, ochii îi scânteiază și chipul lui se îmbujorează. Deși nu e experimentat, ambiția și hotărârea lui îi vor asigura succesul. Mao împinge la o parte bolul și se lasă pe spate în scaun. Vrea să știe cum am ajuns să pun ochii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
oaspetele tău nu-i în puterea mea. Gacel Sayah îl observă îndelung și înțelese că nu minte. — Unde e? vru să știe. — Foarte departe. Făcu o nouă pauză. — Degeaba. N-o să-l găsești niciodată. în spatele vălului, ochii negri ai targuí-ului scânteiară intens câteva clipe. Strânse cu putere arma în mână: — Asta o să vedem, zise și apoi îi făcu semn lui Anuhar-el-Mojkri. Poți pleca, îi ordonă. Dacă într-o săptămână Abdul-el-Kebir nu se află, întreg, liber și singur la guelta de la nord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
asupra acestei atitudini, Khayyam n-are nimic dintr-un mizantrop. Nu este el cel care a scris: „Când durerea te copleșește, când ajungi să-ți dorești ca o noapte veșnică să se abată asupra lumii, gândește-te la verdeața care scânteiază după ploaie, gândește-te la deșteptarea unui copil”? Dacă refuză să procreeze, este pentru că existența Îi pare prea greu de suportat. „Fericit cel care n-a venit niciodată pe lume”, nu Încetează el să strige În gura mare. După cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
în sufragerie, pe bicicletă, și pedala. A aruncat o privire spre mine și a spus: „Ciao.” Signora Maria și-a șters repede mâinile cu șorțul ei de bucătărie, după care a vrut să afle cum a decurs totul. Ochii îi scânteiau. Niciodată nu fusese la bătrânul acasă. Am povestit despre sală, coloane, lumină, masă, mâncare. N-am povestit nimic despre Anna, Mussolini și dansul cu zgâlțâituri. La cină, televizorul a fost închis și eu a trebuit să iau de la capăt povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pusese lângă picioarele lui, așezați paralel. Părea să le spună: „Și acum, voi, luați seama”, cum obișnuiește vrăjitorul să se adreseze vizitatorilor înspăimântați, după ce a amestecat zeama lui magică în ceaun. Apoi tata a luat lingura, care în mâna lui scânteia ca o baghetă vrăjită, iar eu m-am gândit că, în clipa următoare, pantofii vor sări în sus, luând-o la sănătoasa. Tata însă le-a venit de hac în măsura de trei a patra. Întâi a intrat în pantof
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
dinspre stânga, exact cum îmi plăcea să-i văd. Uniforme curate, costume, port popular. Muncitorii se vor grupa pe fabrici, câțiva din ei vor reprezenta scurte scene din activitatea lor zilnică, pe mici vehicule vor fi purtate mașini, uneltele vor scânteia în soare. Sportivii se vor înfrunta în mici dispute improvizate. Tenis, fotbal, box, lupte, volei. Sute de stegulețe din hârtie. Puhoiul de elevi și studenți va înainta în pas de voie, Tarhuna va fi și el acolo, era întotdeauna acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]