7,856 matches
-
hăurile insondabile ale sufletului și ale universului meu interior, transformându-le în exprimări alese după canoane proprii, care să dea o descriere cât mai originală. Încerc să stabilesc un raport echilibrat între sentimente și rațiune, din confruntarea cărora să rezulte scânteia provocatoare a unei „doine de dor” și a unei „declarații de dragoste” plecate din inima unui descendent care și-a aflat regăsirea de sine. Nu o să-mi torn cenușă în cap, pentru că m-am hotărât destul de târziu, abia ce am
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
mâinile Întinse. Era tare caraghioasă Libelula. Firavă, lunguiață, chiar părea o insectă uriașă. Pistruiatul făcea pipi, iar fetița Îl arăta cu degetul și râdea. Apoi totul se opri. Un pârâit puternic și o lumină orbitoare, spartă Într-un mănunchi de scântei pulverizate ne paraliză un moment zbenguiala. Se auzi o bufnitură În spatele nostru. Ne-am Întors speriați. Undeva, sub firele de Înaltă tensiune, se zbătea o mogâldeață ciudată. Ne-am apropiat Încordați. Nu ne venea să credem ochilor. La picioarele noastre
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
gând, dar când era întrebată se scuza găsind diverse pretexte ce țineau de preocupările ei școlărești. Stătea închisă ore în șir în camera ei din care nu ieșea decât la masă sau când pleca la școală. Îi pieriseră până și scânteile acelea ce înfloreau adesea în ochii ei migdalați, care însoreau îndeobște întreaga casă. Sfătuindu-se îndelung, părinții Inei găsiră că hotărârea pe care o inoculaseră fiicei lor nu era în firea lucrurilor. Dacă aceasta o fi chemarea ei!? Era într-
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Ina îl apucă de mână și-i spuse pe un ton mai mult șoptit, ca pe o taină, care sub impulsul așteptării creștea nebănuit de mult, până ajunse în momentul declanșării: - Alex, dragule, da! Alex rămase ca electrizat. Clipa aceea scânteie pe cerul lumii lui asemenea unui fulger. O luă în brațe, o sărută, o lăsă ușor pe pământ, apoi iar o luă în brațe și o ținu așa un timp, clipe care Inei i se părură o veșnicie. - Ina, dragostea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
un surâs extatic și inconștient Îi înghețase pe buze, ca și cum S-ar fi gândit la cineva absent. Prin lucarnă I-am văzut atunci ochii teribili și fermecători, plini parcă de un reproș amar, ochi tulburători, mirați, amenințători și promițători totodată. Scânteia vieții mele se pierdu în profunzimea acestor pupile strălucitoare, cu expresie misterioasă. Această oglindă fascinantă îmi absorbi întreaga ființă și mă purtă în ținuturi unde gândirea umană își pierdea orice putere. Ochii oblici turcmeni, animați de o splendoare supranaturală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
exemplu - sa dovedit mai important și chiar mai ...contemporan cu noi, decît uitatul D. Burliuk. Cam aceiași, În 1914, În amabilul manifest Ducețivă dracului!, se-ntrebau, cu logică egofilie, dacă „nu cumva bătrîneii ne-au mîngîiat pe căpșor pentru ca din scînteile poeziei noastre să-și țeasă o cingătoare electrică pentru a vorbi cu muzele?”. Amuzant, nu? Altfel, e greu de crezut că mult hulitul Pușkin a avut norocul ...să Învie ( deși există un precedent!), spre-a se umple de talentul incontestabil
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de măreția ce se degajă din strălucitorul ei proiect: "Îți dai seama, Bebe?" "Îhî. Mișto!" * * * Aproape o oră făcusem de la mine, din Dristor, până la Universitate. Acolo oprise vajnicul Bebe, ca s-o lase pe Nicoleta să ia autobuzul până la fosta Scânteii, actuala Piață a Presei Libere. Am șters-o și eu, lăsându-i în plata Domnului pe cei doi ipochimeni. Am luat-o la goană spre facultate, dar pentru mine, biet gândăcel, era un drum groaznic de lung și la fel de riscant
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
printr-o banală coincidență sau întâmplare neînsemnată, așa cum a fost la mine. Nu aș fi adus în discuție această întâmplare, dacă nu ar fi fost momentul deblocării mele mentale. Este o întâmplare simplă, dar pentru mine este punctul de început, scânteia care mi-a dat curaj și speranță și mulțumesc pe această cale, nașei mele Lăcrămioara și lui Dragoș că a plecat la plimbare în acel sat. Doamne, câtă bucurie am mai experimentat eu în c=teva secunde, în care am
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
fiind o altă posibilitate în infinitele posibilități de a experimenta viața. Totul este infinit. Ce frumos și fascinant par toate, atunci când treci un pic de partea non adevărului, ca să mă exprim mai poetic. Ce frumos și simplu par toate, atunci când scânteia din interiorul tău aprinde un foc de tabără. Ce frumos și trist în același timp, devin lucrurile când conștientizezi că tu ești responsabil direct pentru ceea ce ești acum. Ce trist poate părea faptul că ai înțeles că ar fi putut
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
m-ai prins pe uscat, Dumitre. Auzi, Costache. Pâcu s-a uscat precum iasca pe care o poartă în pungă. Fă bine... Da’ ce mă bag eu? În seara asta altu-i stăpânul aici... Hliboceanu, căruia ochii îi ardeau ca două scântei, s-a trezit la realitate. Dacă moș Pâcu spune așa, apoi sigur are dreptate. Costache, fii bun și omenește-l cum se cuvine. Măriuța, care ieșise de ceava timp în ușa cuhnei, și-a dat seama că prezența ei prea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
părut că zâmbește pe sub mustață. După câțiva pași făcuți împreună, m-o întrebat aproape râzând: „Ei! Ți-ai adunat mințile, Pâcule, ori...?” L-am privit mai atent și mi-am dat seama că Dumitru nu șăguia deloc, pentru că ochii scoteau scântei. Atunci mi-am dat seama că aș face o mare greșeală de nu i-oi asculta sfatul spus în felul lui...aprig și fără portiță de scăpare. Gândește și tu: întâi rușinea de a fi scos din rândul cărăușilor. Și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ce face! - s-a arătat de acord Mitruță. Noul conducător al convoiului se dovedea mai iscusit... Ocolea cu mai multă dibăcie troienele cele mari și a agățat felinarul la vedere pentru cei din spate... Cu pleoapele abia întredeschise, Hliboceanu urmărea scânteia felinarului ce pâlpâia prin perdeaua viscoalei neostoite. În același timp nu-i scăpa din vedere pe cei din fața lui: „Iordache! Ține poteca făcută de cei din față. N-o lua pe alături!” „Alecule! Te văd cam zgribulit. Pune un țol
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Mitruțăăă! Ioaneee! Mă auuuziți? Opriți-văăă! Opriți-văăă! Nimeni însă nu dădea nici un semn de viață. Iordache nu mai era sigur că merge în direcția cea bună. Și-a rotit privirea. Dintr-o parte din care nu se aștepta, a licărit o scânteie... Aceasta i-a dat speranță și puteri să înainteze. A mai privit o dată în jur, doar-doar va apărea Hliboceanu de undeva. Cine știe? Țipenie însă. Doar urletul vântului stăpânea totul. Descumpănit, a pornit în directia țăndării de lumină... Pășea cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
îi mai mare rușinea să te găsească încă dormind” - a început să vorbească Cotman în neștire. Din când în când, își arunca privirea în direcția de unde ar fi trebuit să apară cei plecați după sanie. Dar... nu se zărea nici o scânteie de lumină. Continua să-i frece când mâinile când obrajii, vorbind mereu: „Mai ai oleacă de răbdare, că vine și sania... Dar de ce nu se arată nici un semn că cei plecați se întorc? S-o mai fi întâmplat cine știe ce nenorocire
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
vorbind mereu: „Mai ai oleacă de răbdare, că vine și sania... Dar de ce nu se arată nici un semn că cei plecați se întorc? S-o mai fi întâmplat cine știe ce nenorocire!” Când îngrijorarea creștea peste măsură, în depărtare a licărit o scânteie. Acesta era semnul pe care îl aștepta. „Uite că se apropie salvarea ta, Vasilică băiete” - s-a bucurat Cotman... De ce ați întârziat atâta, Mitruță? Pentru că s-o stins felinarul. De ce? Doar îi din cele care nu se sting la vânt
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cu urechea la pândă, le-a ieșit înainte. Păi de când sunteți așteptați o înghețat și focul în sobă. Da’ unde-i Măriuța de nu are grijă de foc? - a întrebat Cotman cu ton de șagă. Suflă în foc de sar scântei. Iar mâncarea îi gata și vă așteaptă fierbinte, așa ca pentru niște oameni pe care nici nu-i mai cunoști de înțurțurați ce sunt! Nu uita să fierbi rachiuașul și vinișorul, că o înghețat și sufletul din noi, Costache. Nici o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
un domn cu ochelari, ci vremea. Umiditatea crescută, de peste 105 la sută, a făcut ca amestecul carburant să se dilueze. — Ba pardon, i-a replicat un alt retor, umiditatea crescută a afectat capetele de bujii și n-au mai dat scânteie. — Care bujii, dom’le? și-a revenit primul vorbitor, cel cu diplomat, barbă și chelie. Eu conduc o mașină electrică și tot nu pornește. Vă spun, căldura a topit pilele voltaice. În acel moment, un val de oameni s-a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
gata să fie prins de fălcile concasorului spre a fi transformat Într-un morman de fiare. Apoi, pedigriul teuton și-a spus cuvântul. Fauvé a simțit cum uleiul Începe să-i clocotească În vine, bujiile i-au oferit pe loc scânteia necesară și s-a năpustit neînfricat În urmărirea fugarei. Noi, oameni În general nesimțitori la tot ce ne-nconjoară, băgăm În seamă prea puțin tumultul interior al neființelor din preajmă. Ce facem, bunăoară, cu un televizor care, după ani de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pentru a-i Înapoia datoria și a reintra În posesia documentelor Încredințate, acesta dispăruse fără urmă. Îl regăsim, În primăvara anului 1969, În România, alături de Nicolae Ceaușescu, care efectua o vizită de lucru În județul Botoșani. Fotografia publicată de ziarul Scînteia cu acest prilej ni-l Înfățișează pe Roland Cârlan În suita dictatorului, ceea ce Înseamnă că Între timp el ajunsese la Ceaușescu și-i Înmînase documentele de proprietate asupra insulei Roland, obținute printr-un șiretlic de la adevăratul proprietar al insulei, Roland
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
că nimeni nu s-a gîndit pînă acum să o facă. La vremea respectivă, locuitorii micului (pe atunci) oraș de la poalele vîrfului Pike’s Peak relataseră nu doar despre fenomenele electro-luminiscente care se manifestau frecvent În preajma laboratorului, cum ar fi scîntei care izvorau din pămînt, fulgere de zeci de metri străbătînd bolta senină a cerului, Însoțite bineînțeles de tunete asurzitoare, sau coroana plasmatică de culoare albastră care persista aproape tot timpul În jurul turnului Înalt de 18 metri unde funcționa Bobina Tesla
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
să spun. NIXON: - Mă rog, În acest caz, am putea trece mai departe, la chestiuni cu adevărat serioase. Știi bine care e scopul vizitei mele. CEAUȘESCU: - Cum să nu știu? Este o vizită oficială de prietenie, a scris și În Scînteia. CÎt despre acest aparat, mă gîndesc că industria noastră socialistă ar putea produce mii de asemenea aparate, fără să exploateze pe nimeni. La noi, producătorii sunt totodată proprietari și beneficiari. Anul viitor, cînd voi veni În Statele Unite, am să-ți
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
De la distanța considerabilă la care se afla, detaliile succesiunii de evenimente Îi scăpară oricum maiorului. Poate că cel care fumase a aruncat la Întîmplare mucul țigării, sau cineva a lovit din Întîmplare un fier cu vreun alt fier, producînd o scînteie. CÎnd mașinile de intervenție ajunseră destul de aproape, apăru mai Întîi o flacără mică, undeva pe la jumătatea cisternei, apoi focul se răspîndi cu iuțeală, cuprinse mașina și, În cîteva clipe, jeturi de lumină țîșniră În toate părțile, spintecînd văzduhul Întunecat. Era
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
să-mi vorbească despre trecutul lui. Dar chiar și așa, rămîneau destule elemente neelucidate, iar primul dintre ele se referea la locul unde fusese teleportat. Puteam admite, după ce Îi citisem Memoriile și mai ales după ce Îmi arătase fotografia din ziarul Scînteia, că făcuse parte din gărzile personale ale lui Ceaușescu. Știam că, În anii optzeci, avuseseră loc mai multe Încercări de a-l Înlătura pe Ceaușescu de la putere și, cel puțin teoretic, era posibil ca Pablo să fi aflat despre unul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
brusc, că valul ne va lua pe nepregătite, deși înaintam tot mai greu. Multe femei, copii, vorbeau vrute și nevrute, parcă eram la un spectacol cu sala arhiplină, nu mai aveam aer și începea să devină plictisitor, cel puțin pentru unii. Dar scînteia se aprinde exact cînd trebuie, la balcon se furișează Piticul ca la teatrul de păpuși, cu o portavoce în mînă, încearcă să spună ceva, în jurul lui bîzîie un cîrd de figuranți și marionete, tovarăși, cineva încearcă să ne destabilizeze, să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ne pripim, spune Sena, s-ar putea să ne ia puțin timp, dar tot o să-i venim de hac, mecanica asta e dată dracului, una e să pilotezi și alta e să depanezi. — Ieri după-amiază cînd am plecat de la Casa Scînteii parcă am simțit ceva în neregulă cînd am dat la automat, începe să-și amintească domnul Președinte, au fost cîteva rateuri pînă am reușit s-o pornesc. — Așa deci, zice Sena căzînd pe gînduri, dînd ocol caroseriei, oprindu-se în dreptul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]