705 matches
-
bizare secte secrete. (Are acea înfățișare vegetal orientală.) Înainte de a fi aprins lămpile în seara asta, am stat un timp pe întuneric, contemplând clarul de lună, care e întotdeauna un miracol și o încântare pentru orice citadin. Poleiește atât de scânteietor stâncile, încât aș putea citi la lumina lui. Curios, foarte curios, îmi dau seama că n-am avut nici un chef de lectură de când am venit aici. Semn bun. Scrisul pare să fi luat locul cititului. Dar, pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
plăcut, dar acum se lăsaseră frigul și întunericul și, pe când mă apropiam de Capul Shruff, soarele apusese, deși un giulgiu de lumină zăbovea încă pe cerul de un azuriu compact, radios, spălat de orice nor. Luceafărul se ivise uriaș și scânteietor deasupra mării, în apropierea unei bucăți de lună anemică și fadă; începeau să clipească și punctulețele palide ale altor stele. Câțiva lilieci mari fâlfâiau în jurul stâncilor. Când am trecut pe lângă cazanul lui Minn, am auzit marea clocotind. M-am apropiat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o țin cu dinții, am s-o folosesc chiar dacă nu-mi va servi la altceva decât ca să-ți sfărâm viața în ruină și deznădejde. M-am ridicat brusc de pe scaun, iar ea s-a încordat. Și și-a înălțat mâinile scânteietoare ca pe niște labe cu gheare. Arăta ca o balerină în rolul unei pisici. — Ascultă-mă, frumusețe cu ochi sașii, e târziu, înapoiază-te la hotelul Raven. Eu vreau să mă duc la culcare. Și te rog, nu mai da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mai observasem altă dată vag, indiferent, apărea acum, în ochii mei, cu totul schimbată. Avea drept fundal întregul univers. Și între mine și ea s-a nălucit, poate pentru ultima oară, viziunea unei fetișcane zvelte, cu gambe lungi și pulpe scânteietoare. Am început să alerg. Am ajuns-o, fugind din urmă, după ce trecuse de cârciumă, și când m-am găsit alături de ea, i-am atins una din mânecile cafenii, largi, ale rochiei. Ea s-a oprit, eu m-am oprit. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
locuiește aici, în afară de mine. A venit să mă vadă, oamenii vin să te vadă, și tu ai venit să mă vezi. Ia puțin ceai, un coniac, un pic de brânză, caise uscate. — Nu știe? întrebă Rosina privindu-mă cu ochi scânteietori, dar oarecum înmuiată. Atunci n-ar fi mai bine să-i spui? Sau să-i spun eu? Te căsătorești cu Rosina? întrebă Lizzie, stând țeapănă, cu mâinile în buzunare. — Nu! — Charles, aș putea să-ți vorbesc între patru ochi? întrebă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Cânta, probabil, în interiorul turnului. Mă aflam încă în apropierea casei și am pornit-o spre turn, prin ceea ce părea acum ca un decor cufundat în întuneric. Norii luminoși se stinseseră, luna se împuținase dar era ceva mai strălucitoare, nu încă scânteietoare, într-un cer siniliu de miez de vară, pe care se iveau răzlețe scăpărări de lumină. Auzeam glasul lui Lizzie cântând, chemându-mă, din nou și din nou. Ding dong bell, ding dong ding dong bell... M-am poticnit peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
albe, amintind de miniaturale orhidee. Două perechi din specia uliul șopârlelor populau văzduhul albastru. Dincolo de mlaștini se întindeau țarini, cline de deal împestrițate de oi răzlețe, fâșii întregi de muștar de câmp, care captau soarele în uriașe pete de aur scânteietor. Risipite pretutindeni, vilișoare lăsate în paragină, cu acoperișul smuls, năpădite de răscoage, bălării și fluturi; am descoperit chiar și ruinele unei case mai impozante, cu frânturile gardului viu ce împrejmuise cândva o grădină, dezlănțuită acum în adevărată pădure, prin care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Eminescu, P.L., 84) • pronume (adjective) relative (nehotărâte): orice, oricine, oricare, oricâți: „Temeliile veciei, orice-ați face-s ale noastre.” (T. Arghezi, 74) • adverbe relative: cât, oricum, oricât, oriunde, oricând: „Cât de mult ar îmbătrâni ochii, în privirea lor licăresc câteodată scânteietoare rămășițe de tinerețe.” (M.Codreanu, 181), „Orice individ, oricât de modeste ar fi mijloacele lui intelectuale, are o concepție despre lume.” (G. Călinescu, C.O., 145), „Ori de unde-i începe, răsfoind tot la a șaptea filă, o limpezime dumnezeiască e
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
vinuri din podgo rie. Ce-ar fi pământul fără soare, Poetul fără de har, Bucătarul fără sare Și Moldova fără de Cotnari? ( Zice poetul despre care ne vom ocupa în capitolul următor). Dealul Cătălina (demisec). Vin de înaltă clasă, extractiv, elegant și scânteietor. Acest vin demisec obținut natural numai din soiuri nobile locale, de o aromă inconfundabilă, era cunosc ut în Ev ul Mediu sub denumirea de “Perlaʺ sau ʺFloarea Moldoveiʺ iar în zilele noastre a obținut numeroase medalii de aur. Impresionează prin
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
poposit în părul meu, O creangă de alun, petala albă a unui trandafir, Viața mea e vis, Sufletul mi-e cuprins De dragoste... CODRUL Soarele își arată iarăși mingea de aur pe cer. Curcubeul care se întinde peste pădure este scânteietor și încântă prin magnificul său colorit. În mijlocul codrului, atmosfera este solemnă și toate vietățile încearcă să-și revină după furtuna din amurg.Sfioasele zambile atârnă pe pământ cu frunzele sub pavăza sclipitoarelor bobițe de rouă. De pe crengile seculare, picăturile de
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
succes femeile relativ tinere, iar celor mature le convine de minune învăluirea lui blândă și proaspătă. • Vent Vert de Balmain, a fost creat în 1947 și este considerat cel mai „verde” dintre toate parfumurile verzi, un amestec pătrunzător, răcoros și scânteietor de frunze, ierburi, flori și mirodenii. Singurul parfum care ne poate transpune într-o zi senină și însorită de vară, pe o pajiște plină de ierburi și flori, sub vraja mirifică a apusului de soare. Este un parfum de zi
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
în ipostază acordică). Atmosfera optimistă și plină de vitalitate, la care contribuie în mod crucial tonalitatea de mi major a finalului, alături de fermitatea cadenței (măsurile 147 - 157) conturează acel tablou consacrat al naturii de „după furtună”, în care regăsim strălucirea scânteietoare a soarelui ce reflectă pe suprafețele umede, în timp ce picăturile de ploaie încă mai alunecă de pe frunze. Capitolul II Images, I ère série 1905 II.1. Reflets dans l’eau (Reflexii în apă) Declanșând reale analogii cu renumitele studii compoziționale realizate
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
și capricioase ale micilor vietăți evocate. Astfel, imaginația auditorului își dezvoltă semnificațiile din perspectiva schimbărilor bruște de direcție și a alunecării lor imponderabile. Dar, fantezia poate depăși limitele spre derivațiile ingenioase create de auriul strălucitor al solzilor metalici sau irizarea scânteietoare ivită la incidența razelor de lumină ce străpung suprafața frenetică a apei. Luminozitatea tabloului devine aproape imaterială, în timp ce rafinamentul artistic derivă din capacitatea creatoare de a obține simplitatea de expresie în contextul unei evidente bogății de semnificații. În concepția liniilor
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
al evoluției continue în valori de , expuse într-o revenire a tempoului inițial, precum și din insistenta repetiție la care se face recurs. Figurația de final a codei, declanșând reale analogii cu renumitele cadențe în stil lisztian, ne apare ca o scânteietoare celebrare a vieții. Virtuozitatea, atât de rar întâlnită în muzica pentru pian a lui Debussy, egalează pentru o clipă dezinvoltura acrobatică a predecesorului său romantic. Rapiditatea și luminozitatea figurațiilor în combinație cu disonanțele fugitive ale texturii armonice generează impresia de
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
a profilării personajului în prim planul imaginii. Dar, figura de-abia întrevăzută, fantasmă a unei închipuiri de-o clipă, apare în scurt timp „contrazisă” printr-o învăluire produsă de bruiajul sonor al secundelor suprapuse (Retenu). Tema dansului propriu-zis scintillant, doux (scânteietor, blând), ce apare o dată cu revenirea tempo-ului inițial (au mouvement), afirmă un motiv tematic sinuos redus doar la spațiul limitat al unei măsuri. Asimilarea sa ulterioară ca element distinctiv al afirmației tematice va fi generată de accentuarea pregnanței prin repetiția
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
alternative de cluster alcătuite din sunetele și plasează în mod deliberat sunetul do sub incidența ciocnirilor frecvente cu tonurile vecine, sporind tensiunea (cresc.) pe măsura avansării ulterioare spre registrul acut al claviaturii. Amplificarea rezultată, care conduce spre arabescurile expansive și scânteietoare ale celei de-a doua secțiuni, operează o modificare de pulsație (ce evoluează de la patru bătăi rapide la două bătăi lente), imprimând o neașteptată senzație de relaxare. Premisa armonică este construită în jurul scării pentatonice de expusă în registrul acut, în raport cu
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
stîngaci, străin, întrecut mereu de eleganta dezinvoltură a proștilor care acolo s-au născut"17. Rousseau a fost nestatornic în toate împrejurările vieții, schimbînd o situație sigură doar de dragul unei aventuri sau din imboldul unui capriciu. În unele raționamente este scînteietor, pe cînd în altele face greșeli ori se contrazice într-un mod cît se poate de stîngaci; impetuos pe alocuri în argumentarea declamatorie, devine apoi greoi și neînțeles. Este inspirat de un idealism generos și de o dragoste de libertate
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
am citit recent Biserica Neagră și, în acest fantastic roman al totalitarismului, a prevăzut - până la amănunte - și ceea ce trăim noi acum. Lucru care mă face să spun: Și, totușiă Arta! (Fără electrolize, fără crize,/ fără Parthenonuri de cunoștințe stupide,/ fără scânteietoare parbrize,/ fără piramide colosale de ridicat/ în patru mii de ani,/ fără guzgani,/ fără prăpădiți și fără poze/ Arta,/ în mâna pală cu trei rozeă, cum ar spune un alt intelectual pe care puțini ar avea calitatea morală să îl
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
și simplu din neatenție malul fluviului e încartiruit într-o cazarmă angoasa înroșește merele-n pom cînd se lasă seara pe brînci urechea cea mai ageră aprinde lucrurile. DANGĂT DE CLOPOT Dangăt de clopot meșteri care făureau un Dumnezeu fluid scînteietor din dangătul clopotului și către seară îl dizolvau gînditori în Dumnezeul cel adevărat. SEMN DE CARTE Suflarea oglinzii cum stinge o lumînare. Există Forme vizibile Există Forme vizibile și Forme invizibile de teroare cîntece care ard molcom cum obraji încinși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
va stârni un șir întreg de invidii. Când a cunoscut-o Buhman, Olga era ,,o femeie tânără de tot, foarte frumușică și tare atrăgătoare, cu surâsul jucând în colțul buzelor roșii, o brună cu pielița obrazului mată și ochi frumoși, scânteietori...o fire năbădăioasă și o voință puternică, nu prea lesne de ghicit în statura plinuță și grațioasă ...’’ În perioada în care a fost ofițer-adjutant regal pe lângă principele Ferdinand, tânara Olga Prezan s-a bucurat de un statut special, devenind doamna
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3110]
-
obiect anume, ci este un fel de etalon, de model ideal, și în freamăt al penelor sau scânteiere a fildeșului, penele sau fildeșul apar precum acele pene și acel fildeș care figurează în scena descrisă și precum substanțele fremătătoare sau scânteietoare prin excelență, esențele. Acest fapt se manifestă prin absența determinantului: nu se spune * o scânteiere a fildeșului. Se produce astfel o deplasare semnificativă: dacă, în limba franceză, subiectul este, prin definiție, un element care domină domeniul sintactic în care apare
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
2 octombrie 1944, tot în pagina a doua. În articolul intitulat "Ilia Ehrenburg", scriitorul este prezentat ca un "autor popular al Uniunii Sovietice", ale cărui articole antihitleriste sunt citite atât în țările prietene, cât și în cele neutre. "Verva lor scânteietoare, ironia lor mușcătoare, pasiunea de care sunt străbătute palpită de suferințele, de elanul spre viață și cultură al popoarelor sovietice". Redacția trebuia să recunoască faptul că autorul prezetat nu a fost dintotdeauna un "revoluționar legat de popor", ci doar un
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
este definitoriu contrară extazelor mistice sau structurii tipice a oricărui gen de inspirație, întrucât operațiile ei se realizează în deplină lumină a cunoașterii și prezență exactă și nu presupun un ferment creator a cărui acumulare difuză este hărăzită unei irumperi scânteietoare și, în mare parte, neașteptate, surprinzătoare. Experiența extatică aduce schimbarea prin reacție inspirată (rămânând în elementul unei pasivități "vizitate", "preluate", "răpite"), pe când conștiința o pregătește, o inițiază și o realizează cu metodă, cu permanentă atenție pragmatică și cu oportun tact
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
simfoniilor beethoveniene nu se depărtează prea mult de la tradițiile simfoniilor lui Haydn și Mozart, în schimb partea a III-a, menuetul, suferă o importantă schimbare. Beethoven transformă vechiul menuet în scherzo, imprimându-i un diapazon expresiv foarte larg. De la veselia scânteietoare a scherzo-ului simfoniei a II-a, până la expresia unei adânci îngrijorări din scherzo-ul simfoniei a V-a. O altă inovație structurală o reprezintă simfonia a VI-a în care Beethoven părăsește canoanele simfoniei în 4 părți, făurind un
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
început, umbrită din când în când de ecoul răbufnirilor dramatice. În partea a III-a - scherzo (allegro) - este remarcabilă măiestria cu care știa Beethoven să dispună timbrele instrumentale. Dialogul între instrumente, precum și alternările de intensități, creează momente de un umor scânteietor. Iată un fragment din începutul acestei mișcări: În trio, instrumentele de suflat intonează parcă un cor liniștit, ce se aude ca din depărtări. Melodia oboiului predomină. ( În Simfonia IX vom găsi o frază muzicală foarte asemănătoare cu aceasta ). Partea a
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]