1,573 matches
-
o ducă la fel de bine acasă la ei cum o duc de decenii dușmanii lor din „mocirla capitalistă“. Sau dușmanii lor de stat, pe care i-au vârât după gratii sau i-au „convins“ să plece aiurea, cu nervii zdruncinați, din scârbă de țară, ori i-au izgonit în lume. Cei mai mulți dintre băgătorii-de-frică privesc, luând act de mine, ca pe o înfrângere faptul căazi eu și cu ei suntem egali. Iar intrarea în Europa - ca pe o compensație materială a acestei înfrângeri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
echilibru interior, care însă în timpul interogatoriului dispărea tot atât de iute ca o valiză ce ți s-a furat. Cred însă că a apărea la interogatorii aranjată și pusă la punct trebuie să fi însemnat pentru mine un soi de atu împotriva scârbei în fața neputinței. Am fost chiar mândră când l-am auzit pe anchetator spunând asta. „Cine se îmbracă curat nu va ajunge murdar în ceruri“ a fost cea mai frumoasă amenințare cu moartea formulată de el vreodată. Căci barem admitea că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
un hap, atunci să mă chemi”. Expert în teatru, Mușatescu nu aduce „jigodia” pe scenă, personajele umane doar se referă la ea. În Gaițele lui Kirițescu un personaj e blamat pentru că a cumpărat scump un câine. „Doi mii lei una scârba de javra!” se indignează „Fraila”. În ceea ce privește rasa, autorii români nu-i dau mare importanță. Este de presupus că avem de-a face, în literatura noastră, mai mult cu corcituri care, pentru orice iubitor de animale, au farmecul lor. Personajele lui
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
tu să nu rămână nimic nerăzbunat, Partid, cărarea noastră și-a păcii chezășie!“ („Desferecare“, Familia, decembrie 1972) GRAUR Al. „Poporul român, o vreme uimit și umilit de vehemența și deșertăciunea vorbelor goale, altfel purtate cu deosebită trufie, a respins cu scârbă și totdeauna cu indignare ordinea hitleristă, alăturându-se hotărât, sub conducerea comuniștilor, la frontul antifascist, pentru redobândirea libertății țării, a democrației pentru pace, pentru o patrie care a trecut cu hotărâre la construirea unei lumi infinit mai bune, cea a
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
revistei? Brusc, mă invadează o curiozitate fără margini. Trebuie să răsfoiesc puțin revista. Trebuie. Trebuie. Acum. Scuze, pot să împrumut o clipă revista dumneavoastră? Steaua Sus-Răsare se uită la mine ca la o taină mare. Privirea ei mă cântărește cu scârbă, apoi face o mișcare scurtă din cap spre revistă, fără să-și ia ochii de la mine. Ca și cum ar spune ia-o, amărâtule, numa să nu ți lași microbii pe ea. Mă ridic, mă aplec, iau revista, spun mulțumesc, mă așez
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
aceluiași secol de pomină. În capitolul 6, tovarășii comisari draci participă pun de-o orgie numită congres, prilej pentru mine să parodiez logoreea unei asemenea adunături reale, nu mai știu a câta, pentru că de la a IX se tot număra cu scârbă și avânt muncitoresc. Constanța Buzea, în "Creștetul ghețarului", evită fără diplomație perioada studenției, știe ea din ce cauze, dar Șerban Codrin, Gheorghe Istrate, Dorin Tudoran, Liviu Grăsoiu, Dorina Grăsoiu, Cristian Livescu, toți colegi de grupă, sau, cel puțin, de an
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
3 de naziști (1940-1944), 80% dintre francezi au colaborat cu ocupantul, iar Gestapoul (temuta poliție fascistă) a primit 3 milioane de telefoane, prin care francezii se turnau unul pe altul, ca într-o întrecere, încât polițiștilor germani li se făcuse scârbă. Și, atunci, ce aveți voi cu Musca Monei care, până mai zilele trecute „nu le fac să fie azi”, lua jar că ea a mers numai la arat, n-a făcut și n-a dres cu gura, și-a amintit
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
adevăruri ale trecutului feudal, deci nu numai răutăți inventate de contemporani. Ar fi bine dacă populația României ar fi informată asupra evenimentelor legate de "Casa Poporului", o clădire atât de denigrată și de blamată de către unii, cărora le este și scârbă să intre în ea. Cu toate acestea, statul român a decis să instaleze Parlamentul României în Casa Poporului, adică cel mai mare for conducător al țării, în care aleșii neamului se adună să emane legi pentru națiune (când se întrunește
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
se afirme ca un "nou cetățean român" în fața noii societăți, folosește cuvintele: milițian, securist, ceaușist sau comunist, considerându-le cuvinte de batjocură. Aceștia se consideră oameni de altă structură, de educație "democrată", cu calități noi, curate, cinstite...ha.. te apucă scârba să-i vezi ori să i asculți, unii chiar foști delincvenți, pușcăriași sau impostori de profesie, dar pe care omul de rând nu-i știe și nu cunoaște ce le poate pielea. Noi presupunem că stați la prietenul dvs. din
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
de rezistență a germanilor, hărțuiți din toate părțile. lumina și stere Atunci văzurăm pentru întâia oară ziarul lui Stere, Lumina, scos cu banii de la Frankfurter Zeitung. Această foaie echivalentă cu Gazeta Bucureștilor, dar scrisă de un român, ne umplu de scârbă și indignare, mai ales că [Stere] ne fusese prieten și că-l credeam cu sufletul curat, de apostol. Uneori îl presupuneam bolnav, alteori ne părea rău de inteligența și cultura lui puse într-o astfel de slujbă. Furia lui în contra
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
în arșița soarelui de vară... Trebuie s-o știi... îți trebuiesc angeli? Voi ști să seduc angeli pentru tine... numai să nu te dezguste... Un zâmbet de nespusă și sântă fericire trecu pe buzele lui... Ea făcu o mină de scârbă și dispreț când văzu acel zâmbet... Ea cetea din espresia feței toată cartea sufletului omenesc... - Ți-aduc îndată ceea ce voiești... un angel... De Lys, zise ea deschizând ușa, esemplarul nostru de crin, care de ieri oftează după Angelo... În acest
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
valul luminos de ceață care purta pe el întipărit chipul lui Pampu. Pentru Zogru lucrurile au fost și mai surprinzătoare. Căzuse pe pământul împietrit ca și când ar fi alunecat într-o prăpastie. Era vlăguit și în același timp învins de o scârbă grea. Ar fi vrut să fugă, dar i se rupea sufletul de Pampu, pe care îl simțea pierdut pentru totdeauna. Când a început să iasă în aerul dimineții de mai, i se părea că e învăluit într-o pastă groasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
iar acesta era Andrei Ionescu. Așa c-a și intrat în el, să vadă despre ce e vorba, abandonându-și vehiculul și planurile cu care venise. Din Andrei Ionescu viața se vedea în culori cam mohorâte. Omul se gândea cu scârbă la toată mișcarea din încăpere, iar pe Giulia o considera o individă idioată. Ce-i drept, așa și arăta, căci, după ce că își arunca privirea des spre Andrei Ionescu, mai era și-un morgon pe-acolo, care amplifica legătura. Morgonii aceștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
tine! Nu știu! Scoate-l, fă ce știi, nu veni la mine cu șmecherii, că-ți dau un șut în cur de zboară copilu’ din tine. Pentru Giulia, răspunsul lui Cristi a însemnat sfârșitul lumii. Era disperată și îi era scârbă de ea și de toată povestea ei jalnică de iubire. Ar fi vrut să șteargă totul, să nu-și mai aducă aminte ori să nu se fi întâmplat niciodată. Dar știa că nu poate și, în plus, încă se gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
în care vindeau cu rândul, și Alina, și băieții, iar uneori, Giulia. 29. A început școala și clasa a XI-a. Ea se gândea cu disperare că timpul trece și că în curând are să i se vadă burta. Îi era scârbă și se simțea de parcă ar fi fost închisă într-un container cu gunoi, deasupra căruia urma să fie pus capacul și bătut în cuie. Într-o zi a intrat într-un internet-cafe și-a dat o căutare pe avort. Încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
care fierbe. Femeia, adăugă pătrunsă de o surprinzătoare zvâcnire etică: "Săraca nevastă-ta! Vai dă capu' ei cu așa un cotoi bețiv la ușă!". "Ei, acu' te apucă griza aia mare dă nevastă-mea. Parcă ieri ziseai că-i o scârbă si o bagaboantă dă să întinde cu tosi pă la cantină", se simți el dator să-i reamintească vindicativ. Urmă și mai nervos: "Da' tu?". "Io ce, mă, io ce?", se stropși Cateluța la el. "Se? Tu nu-l ai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
aia de servici' care s-a pensionat anu' trecut. Acu' vine numa' cu jeepu' ăla negru și l-a pus pe Vasile să tragă dungi pe asfalt, în spatele rectoratului, să știe toată lumea că ăla-i locu' lui de parcare. O scârbă, o scârbă de moldovean împuțit!" "Nu-i moldovean, e oltean", observă neutru Băși. Dumnealui îi desconsidera, oricum, pe toți miticii ăștia de regățeni, fiind născut la Orțișoara, pe undeva, între Timișoara și Arad. Era bănățean și toată lumea știe că "Banatu-i
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
servici' care s-a pensionat anu' trecut. Acu' vine numa' cu jeepu' ăla negru și l-a pus pe Vasile să tragă dungi pe asfalt, în spatele rectoratului, să știe toată lumea că ăla-i locu' lui de parcare. O scârbă, o scârbă de moldovean împuțit!" "Nu-i moldovean, e oltean", observă neutru Băși. Dumnealui îi desconsidera, oricum, pe toți miticii ăștia de regățeni, fiind născut la Orțișoara, pe undeva, între Timișoara și Arad. Era bănățean și toată lumea știe că "Banatu-i fruncea!", nu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
anumite chestiuni deprinse acolo încă se mai regăseau în memoria lui. După ce isprăvi cu aceste urgențe de natură sanitară se întoarse aprig spre ușă și zise cu un glas nazalizat, răgușit de o ură aproape dementă: "Umbli să mă mutilezi, scârbă! Câțiva centimetri mai sus și mă lăsai chior pă viață, în morții tăi. Ei, las' că dă nu ți-o place ție ce-o să-ți fac, să mă scuipi pă mine-n în gură! Cu toporu', cu toporu' o să te
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dobitoc sunt! Dobitoc dă dobitoc, nu așa! Fi-mi-ar creierii mei ai dracu', dă tâmpita' pământului ce sunt!". Oftă cu năduf: "Și numa' dă la jegosu' ăla dă Marinică să trage totu'. Că tot timpu' umblă să mă inerveze, scârba dreacu'. Bine, acu', na, și băutura..." Cumpăni un scurt moment și respinse cu dignitate această posibilă cauză a dezastrului: "Eee, băutura. Păi, ce? Dă câte ori am băut cân' am fost dă noapte, ehe, io să fiu sănătos. Și? S
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Cornele, ia fi atent acuma!". Până să-și înalțe profesorul ochii și să se întoarcă spre perete, soldații mei se și ascunseră. Zidul gol o sfida iarăși pe scorpia de Fito. În virtutea acestei stări de spirit, țipă ca apucată: "Uite, scârbele, au fugit din nou!". Bărbatul se uită lung și cu un aer teribil de obosit la ea: "Iar ți-au scris?". Da. Mi-au scris. Da' până să te întorci tu, moșmondit cum ești..." "Așa", făcu răbduliu profesorul, trecând cu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
când m-ai observat în colț cu fata aia..." "Era și greu. Mai ales că erați în lavuri greoaie, dă să uita tot clubu' la voi cum vă luaserăți la mozol", spuse veninos secretara, uitând de orice prudență. "Deci recunoști, scârbă!", explodă Ciucurel. "Ce să recunosc, mă, ce să recunosc?", se sumeți Monica. Domnul director i-ar fi dat o palmă de să-i sară ochii din cap. Realiză însă că i-ar fi lăsat urme. Această situație îl înfurie și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Nu ați vrea să petreceți ceva timp cu Raia din nou? Sau poate că Raia nu a fost pe gustul dumitale? ă Nu aveți vreuna mai tânără? Simți cum râsul lui Fraulein Keller rezona cu propria sa corupție. Îi făcea scârbă însă continuă jocul. ă Aici nu avem virgine, dacă asta insinuați! ă Lilia era cea mai tânără dintre fete? ă Lilia, oh, Lilia, numai la Lilia vă e gândul. Dar chiar și ea să știți nu mai e virgină. și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
s‑a explicat mai târziu În Boston, toxina cigua e rapid eliminată din corp, dar nu Înainte de a‑ți fi atacat radical sistemul nervos. Destul de asemănător cu sindromul Guillan‑Barré al lui Ravelstein. Printre primele simptome se manifesta o bruscă scârbă de mâncare. Nu puteam nici să mă uit la alimente. Ajunsesem să‑mi facă greață toate mirosurile de gătit. La masă nu puteam Înghiți altceva decât fulgi de porumb cu puțin lapte. Îi spuneam Întruna lui Rosamund că lucrul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
fără milă bugetul, soluția e simplă: mai introduce o taxă și adio, cetățeanul nu mai poate face nimic. Nenea cel chelit în tot felul de tâmpenii sociale, știe foarte bine lucrurile astea, dar ne arată periodic chiar în față, imensa scârbă pe care-o are față de poporul acesta, care l-a ales pentru încă cinci ani, la stâna Cotroceni. Poate adevăr grăia cineva, că Băsănău nu mai are decât un pas ca să legifereze și siktir-ul. Cine a fost Mafalda A m
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]