648 matches
-
pe-alea, hai să-ți dau ceva de mâncare. Și-ți dai seama când deschide frigiderul și vede nehalita aia tot ce are el pe acolo... deși io cred că multe e stricate, că nu se poate... Nici nu mă scârbesc, nici nu îmi plac în mod deosebit poveștile lor porcoase. De ce porcoase - e întrebarea. Îmi sunt indiferente. În spital am învățat să fiu indiferent, să mi se rupă. Ei simt nevoia să fie duri. Virili, masculi feroce. Înainte să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ascultatul. Am învățat să ascult, să fiu atent tocmai pentru că eram surd. Aici, în presă orice distorsiune a informației poate duce la catastrofe. Faptul că eu am lucrat în presă demonstrează cât de aiurea e lumea noastră. Și asta mă scârbește. Woody Allen spunea: cum te poate iubi cineva când tu ai o părere atât de proastă despre propria persoană? Știi cât ești de meschin și, în consecință, vei avea o părere și mai proastă despre ei. Dacă pe mine mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cu amantul ei În chiar după-amiaza zilei de căsătorie civilă cu un alt bărbat, Îmi spune prietenul Geacă, mare hârbar cu femeile, dar care adaugă: „Ei, vezi? asta n-ar face-o nici un bărbat!“ (Geacă este un decepționat și un scârbit de femei, după ce le-a cultivat cu asiduitate până la amiaza vârstei lui de astăzi, când alungă femeia de lângă el, după ce i-a dat tot ce-i putea da.) Influența lui temperantă asupra lirismului cu care am debutat la prima redactare
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de întrebare cu privire la îndeplinirea funcției de director și neaderarea la partidul comunist în perioada respectivă. Nu este mai puțin adevărat, că spre sfârșitul carierei sale, n-a fost scutit de o serie de hărțuieli pe motive politice, care l-au scârbit profund, dar nu i-au putut știrbi demnitatea și integritatea morală. Cei care l-au cunoscut în mod nemijlocit ca profesor și director neam putut convinge de probitatea profesională și integritatea morală, drept și exigent, uneori ne apărea prea sever
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93284]
-
-l imite pe marele vânător Ceaușescu. Așa a ajuns vânătoarea un sport al activiștilor, un soi de activitate de partid forestieră. Chiar și ștăbuleții celor mai prăpădite târguri de provincie mergeau la vânătoare. Când, odată, la Timișoara, unul dintre granguri, scârbit de viață, în loc de un cerb a pândit în pădure momentul când se afla singur și și-a tras un glonț în gură, „casa de hârtii“ a ziarului local a publicat știrea că ar fi murit în urma unui tragic accident de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
În vecinătatea pietrelor mele înfloreau acum scaieții de-un cenușiu-verde coclit. Nici Securitatea n-a făcut pentru mine munca asta murdară, și nici eu pentru ea. Faptul că băuse paharul dintr-o sorbitură și-mi vorbise de înec m-a scârbit atât de tare încât, după plecarea lui, am vărsat apa ce mai rămăsese în sticlă și-am aruncat la coș paharul gol, fiindcă nu voiam să mai beau niciodată din el. În ziua următoare paharul se afla iarăși pe masa
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
-i bătea niciodată pe degeaba. Tova rășea avea mereu dreptate. Copiii erau răi și nespă lați, fapt pe care-l observa biata de ea de fiecare dată cînd îi trăgea de urechi sau de păr ; cînd termina operațiunea, se ștergea scîrbită de bănci și le spunea respectivilor să-și mai curețe jegul, că a ajuns de un chintal pe ei. Dănuț nu știa ce e aia un chintal, dar își dădea seama că nu e de bine. Bineînțeles că lui nu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
vin la ea foști elevi să i mulțumească. Așa stând lucrurile, pentru mine învățământul e un subiect sensibil. Eu însumi am visat toată facultatea să rămân să predau, dar un concurs aranjat pentru ocuparea unui post de asistent m a scârbit și ma făcut să mă îndrept spre alte zări. Apoi am văzut cum condiția profesorului se degradează tot mai mult în România și, odată cu ea, și învățământul de la noi. Salariile de mizerie ale cadrelor didactice i au făcut pe absolvenții
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
bucur mult să aud asta. Așa te vreau. Un învingător și cu misiuni îndeplinite. - M-am lovit în lume ca de un zid de beton, dar nu am clacat. Nu mai știam ce să fac. La un moment dat mă scârbisem de atmosfera pe care unii și alții o creeau anume în jur. Dar n-are rost să le mai înșir acum. Făceam parte dintr-un grup, sau mai bine zis fac parte dintr-un grup antidrog, antialcool. Nu aș vrea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
oferit-o Ghighi, înainte de mariaj, în vreme ce această colaborare i-ai oferit-o lui Cinci și altor amici ai tăi. Era hotărât să nu vină la gară să te vadă, spunând că „te urăște“. Textual. Iată un cancan care m’a scârbit de „cei trei C.“, așa cum îi numești tu afectuos în scri sorile tale. Miercuri seara, 5 noembrie [1947] [...] Cum scrisorile fac atâta drum și sunt, poate, atât de nesigure, eu îți scriu astă seară, iubita mea, dorindu-ți din inimă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Covoarele, toate cele 18, de la cel mai banal până la cel mai de preț, au fost numărate, măsurate. Și lămpile, și mașina de gătit din bucătărie, și dulapurile din bucătărie. Tot, tot, tot. În timpul ăsta, ca un leu în cușcă, istovită, scârbită de tot, mă dusesem în dormitor; atunci marele șef a deschis sertarele ca să pună pe listă ce mai era pe acolo: pânzeturi, fețe de masă, lenjerie. Și cum deschidea, cu o neobrăzare imposibil de suportat, dulapul în care fuseseră scrisorile
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
În ziua aceea nu eram nici măcar obosită, alergam spre munca îndârjită pe care o duc la bun sfârșit cu bucurie și cu tandrețe tocmai ca să te merit - dar și ca să plătesc tot, toate datoriile Mimi care m-au înjosit și scârbit! Nu vreau să-ți poată spune cineva, în ziua când ai să te întorci (căci, după cum te cunosc eu, ai să te întorci, fie și după 25 de ani): „Bătrâna dumitale mamă îmi era datoare cu atât“! Dacă primești scrisoarea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
se pune mai În toate bucatele, să le dea gust. Ea se mănâncă și sadea [...]. În multe mâncări se pune mujdei de usturoi” <endnote id="(727, pp. 71 și 76)"/>. Pe la mijlocul aceluiași secol, călătorind prin Valahia, germanul Richard Kunisch era scârbit de lipsa de curățenie și de mirosul emanat de călugării („erau murdari și miroseau grețos a usturoi”) și de preoții români : „Curate nu sunt nici haina și nici persoana lor, iar preferința pentru ceapă și usturoi le face prezența insuportabilă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
avem în aceste pagini dovezi că domni lustruiți de cărți, în aparență eleganți, (ba și doamne fine), care fac gargară cu fraze moralizatoare, n-au cea mai elementară cinste sufletească, iar vanitatea și ura le inspiră impardonabile ticăloșii. Stresat și scîrbit de acțiunile lor josnice, cu nervii dezlănțuiți, într-un moment de paroxism, Mihai Drăgan îi/ le numește „javre didactice”, „scîrnăvii didactice”. Oricît de grele, de neacademice, asemenea invective sînt ușoare prin comparație cu răul concertat pe care cei încondeiați astfel
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
nu-mi răspunzi, ți-am trimis cîteva rînduri. Nu mai sînt deloc surprins că la Institut mizeriile sporesc. Nulitățile și veleitățile nerealizate simt că nu mai au mult de trăit (intelectualicește, dacă pot spune așa). Eu însumi sînt atît de scîrbit de tot ce se întîmplă aici, de ce mi se întîmplă mie, încît cred că singura contralovitură, singura consolare e creația. Nu cer Domnului decît sănătate. (Ar trebui să-ți narez ce mi s-a mai întîmplat în ultima lună, dar
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
conducerea ei (implicit, rectoratul) care a luat forme dure (și în public). N-am mai putut răbda procedeele mafiote cu care sunt lucrat, calomniat etc., și am lovit și eu, în public, într-o ședință a Consiliului profesoral. Sunt absolut scîrbit de ceea ce este la facultate, de nedreptățile revoltătoare ce se fac celor care lucrează. Din cauza încordării nervilor în ultimi patru-cinci ani și a muncii excesive, în primul rînd la facultate, mă simt prost (și bolnav sufletește). Ar fi tare bine
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
spus). Cu toată prietenia, Mihai Drăgan P.S. Este posibil ca de la Viișoara, după 9-10 august, să trag o fugă pînă la Bacău. M. Dr. </citation> (151) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”6 decembrie 1990”> Dragă Costică, Sunt prea scîrbit de isteria, la scară națională, așa că ceea ce mi s-a întîmplat și mi se întîmplă mie nu mi se mai pare ieșit din comun. Noua comisie care a analizat situația mea a descoperit că totul este o înscenare odioasă. În numele
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
-i semnătura?" "Stai, domnule, dar dau pe tabel la un eveniment? Băi, băieți, voi cărțile ar trebui să le citiți, nu să le numărați! Să vedeți ce scrie-n ele". Dacă ați observat, m-am retras total pentru că m-am scârbit, sincer, de tot ceea ce se întâmplă. S. B.: Aici, eu nu sunt de acord cu dumneavoastră. Pentru că pe scârba dumneavoastră și a altora care se retrag cresc ceilalți. M. M.: Nu-i adevărat. Sistemul a creat-o. Și-am să
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
cât a reușit să-și păstreze din seva pământului din care a fost smulsă. Apoi se ofilește. Și omul, acest animal sensibil și visător, uită de bucuria pe care gingașa „făptură” i-a oferit-o și fără remușcări o aruncă scârbit de mirosul de putregai ascuns în vaza de porțelan. Așa va fi și cu tine dacă îți vei pierde credința și exercițiul. Cei din jur te vor cultiva în vazele lor de porțelan și când vor vedea semne de oboseală
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
misterioase, garoafe roșii și cruci răspândite peste tot. 3 Carl Heinrich Graun avusese În tinerețe o voce frumoasă de tenor; Într-o noapte, când trebuia să cânte Într-o operă compusă de Schurmann, capelmaistrul de la Brunswick a fost atât de scârbit de câteva arii, Încât le-a Înlocuit cu altele compuse de el. Acest gest m-a șocat, făcându-mă să mă bucur că am un asemenea strămoș; și totuși prefer doi alți strămoși, tânărul explorator deja menționat și acel mare
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Ca În toate școlile, băieții Îi tolerau pe unii profesori și Îi detestau pe alții și, la fel ca În toate școlile, se făcea permanent schimb de replici obscene și informații erotice. Fiind bun la jocuri, nu m-ar fi scârbit prea mult toată treaba asta, dacă profesorii mei nu s-ar fi străduit atât să-mi mântuiască sufletul. Mă acuzau că nu mă adaptez mediului Înconjurător; că „bravez“ (Îndeosebi presărând tezele mele de rusă cu termeni englezești și franțuzești, care
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
a doua zi să se întâlnească cu Ionică. Seara au mers amândoi în restaurantul hotelului pentru cină. Costică știa că unchiului îi place țuica și a comandat cu mărinimeie ca să-i facă pe plac. După două țuici, Costică s-a scârbit de atâta băutură, dar tata lui a mai dorit țuică. A fost servit, au mâncat, au ascultat muzică și atunci când Costică nu mai putea suporta atmosfera din local, și dorea să meargă la culcare, l-a întrebat pe unchiul Anton
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
și ea era amfitrioană: era frumoasă, cu sâni mici, dar cu burtă, iar copiii ei erau goi la masă. Mă uitam la ei cu uimire - se prepara o supă de urzici, și în oala mare era o broască. Totul mă scârbea. M-am apropiat de mașina de gătit și am pus un capac peste oala clocotind - cu gândul că broasca se va înăbuși de abur, pentru că n-o puteam scoate de acolo! Ce vis! Foarte diferit de ale altora - visez așa cum
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
nota: "obiect de bronz, reprezentând un om care fuge, în stare uzată, propus pentru reformă". S-ar putea ca unii să încerce să dreagă obrazul șifonat al concetățenilor dând vina pe țigani. Dar nu-i adevărat. Statuia a fugit singură, scârbită de atâta cultură locală cât există în marele oraș. Bacăul pe care îl prețuiesc foarte mult. * Școala primară ("elementară") am făcut-o în orașul Dorohoi, fostă capitală de județ. Regretam Soroca, unde simțeam "istoria" și se întâmplau atâtea chiar sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
unor certe daruri oratorice nu se manifestase decît printr-o editură atît de prost condusă încît dăduse faliment. Acum Degrelle manevra masele în propriul interes, iar partidul său aduna mulți aderenți printre cei pe care și erau o mulține îi scîrbea atît încetineala progreselor sociale, cît și ținuta dezbaterilor parlamentare ce sufereau urmările scandalurilor Stavisky și al altor politicieni din Franța vecină. Toți acești soldați de bună credință își urmau șeful fără a-și da seama că sub eticheta belgiană, finanțată
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]