658 matches
-
mei cei doi (da mama lui murise! ). Se iau ei și se pregătesc. Și mergând ei așa a ajuns la - mpăratul. Era strașnic * în război cu altul. Tot să nu fie omu saracu-n pace. Ș-așa era el de scârbit, decât strașnic lucru. Văzând pe acesta s-a bucurat ș-a zis așa: - Ciindure că ești ginere de-mpărat, mi-i da ajutor ș-oi pute să bat pe vrajmașul meu. Așa o gatat armată grozavă și-n sfârșit o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
tine urmează Că liniște n-am avut Din ceasul ce ne-am văzut. {EminescuOpVI 414} B (2308) 3 Al nopții cer prea dulce, A sa recoare lină În inimă mi-aduce O rază, dar se duce Ca vântul ce suspină. Scârbit peste măsură De multele zavistii, Eu caut în natură Un loc făr-de murmură, Supus singurătății. Că fiind făr-de minte Renaște - a mea durere Și inima nu poate A duce mângâiere. Ca umbra trecătoare Eu trec această lume, O foaie plutitoare
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
437} No. 30 Cum ziceai că mă iubești Nu gândeam să mă urăști Ș-atît să mă depărtezi Cât nu vei nici să mă vezi. Mă mir cum te-ai îndurat De-al meu dor înflăcărat, Așa rău de te-ai scârbit Ș-atît te-ai deosebit. Dragostea ce-mi arătai Și nădejdea ce mi-o dai În veci n-aș fi socotit Să fiu așa oropsit. Ah, cerule nalt și sfânt, Tinde-ți mila pe pământ Și-mi dă al tău ajutor
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și compromis. „Și, dacă cumva, în loc de salvarea definitivă, va veni catastrofa definitivă pentru mine?”, tot rostea dânsul în gând. Pe scurt, se găsea într-o stare sufletească complicată. Până și de Sfânta Slujbă, la care tocmai participase, era dezamăgit și scârbit în suflet. Aceasta mai tare îl plictisise și îl mohorâse, neputând trezi în el absolut nimic sfânt și nobil. „La problemele pe care le am eu, oare de biserică îmi arde mie acum?!”, exclamă cu amar în sinea sa. Și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
se petrecuse o singură dată în istoria Saharei și provocase o asemenea spaimă printre locuitorii săi, că amintirea acelei întâmplări se păstrase de-a lungul anilor și se transmisese din gură în gură când oamenii se adunau seara la povești, scârbindu-i pe adulți și slujind de învățătură celor mici. „Vedeți dară cum ura și luptele nu duc la nimic altceva decât la teamă, nebunie și moarte.“ Putea repeta pe dinafară fiecare din vorbele bătrânului, și poate că acum, pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nevinovat. 29. Și dacă voi fi judecat vinovat, pentru ce să mă mai trudesc degeaba? 30. Chiar dacă m-aș spăla cu zăpada, chiar dacă mi-aș curăți mîinile cu leșie, 31. Tu tot m-ai cufunda în mocirlă, de s-ar scîrbi pînă și hainele de mine! 32. Căci El nu este un om ca mine, ca să-I pot răspunde, și să mergem împreună la judecată. 33. Nici nu este vreun mijlocitor între noi care să-și pună mîna peste noi amîndoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
un om, chiar dacă nu este decât o bestie. Probabil că și Tevé Salmón se caia pentru insistențele lui de a sacrifică un om, însă decizia era deja luată și nu le mai rămânea decât să respecte un ordin care îi scârbea pe toți. În noaptea aceea, întins pe plajă, alături de Maiana, cu care nu era în stare să facădragoste, mai ales că și ea se simțea la fel, Tapú Tetuanúi nu putu decât să repete cu voce tare întrebarea care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mult mai delicată. Nu putem să facem decât două lucruri: ori să executam public câte trei prizonieri pentru fiecare dintre ai noștri care este asasinat, ori să-i urmărim pe fugari prin pădure și să-i vânam până la ultimul. Mă scârbește gândul să execut femei și copii, replică dezgustat Navigatorul-Căpitan, întorcându-se către ceilalți, pe fețele cărora se putea citi că sunt de acord cu el. Istoria insulei Bora Bora nu trebuie mânjita cu o asemenea acțiune. Și crezi că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
soarele pătrundea greoi și o umbră deasă întuneca puțin drumul moșului. Se uita în toate părțile, numai pe unde călca, nu. Din acest motiv, a călcat drept într-o... mizerie. Anafura mă-tii de spurcat! Aici ți-ai găsit să... Scîrbit pînă la vomă, se curăță prin buruieni cum poate și se supără pe toată lumea aceasta nesimțită, care... Ce mai, este nesimțită rău și ar merita cîteva măsurători cu măciulia de la bățul moșului. La vreo cîțiva metri vede o umbră a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
au crucificat! exclamase Într-o bună zi Johns, răsturnînd cu un gest patetic glastra cu narcise. PÎnă la urmă Însă, binele a triumfat asupra răului“ (Digby simțea că Johns se includea și pe sine În noțiunea de „bine“), iar doctorul, scîrbit de colegii săi din West End, se retrăsese la țară, pentru a-și deschide această clinică particulară, unde bolnavii erau admiși doar pe baza unei cereri personale; pînă și furioșii aveau cîte un moment de luciditate, cînd se puneau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
acolo? Îl Întrebă maiorul, arătînd cu capul spre insuliță. — Nu, la Londra... o bombă... — Ce fel de război e ăsta? mormăi maiorul. Au ajuns să bombardeze pînă și populația civilă! După tonul lui era greu de ghicit ce anume-l scîrbea - civilii, sau bombele? Părul lui blond și aspru Încărunțise la tîmple, iar ochii, de un albastru senin, te priveau parcă de sub un smoc de paie galbene - sprîncenele. Albul ochilor lui avea o limpezime uluitoare. Maiorul Își Îngrijise totdeauna sănătatea, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
era iarmaroc. O țigancă tînără se zvîrcolea, deznodîndu-se în mulțime. Cu glas care domina vacarmul, țiganca oferea, ca și cum ar fi fost comestibilă, una din intimitățile ei, cuiva nevăzut. Drept răspuns la oferta picantă, răsunară, scandalizate, țipete de femei, un ptiu! scîrbit și rîsete groase de bărbați. Cu ton ridicat, țiganca își exprimă dorința de a face amor în gura celor care rîdeau. * Tîrziu în noapte, ieșii din cramă aburit. Cerul era senin iar lunca plină de mister. La umbra gardului, îmbrățișată
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
omenia, lucru care intră în atribuțiile unei mame. În curând însă mama trebuie să renunțe la asta, deoarece copiii vor să fie inumani și fac tot posibilul să arate ca atare. Orice ai face e zadarnic și grețos. Totul te scârbește, chiar fără să‑l dai la o parte, dimpotrivă, te scârbesc hârtiile mototolite, chiștocurile de țigară de pe podea, cojile de brânză și de salam, petele de cafea și mai ales cotoarele de măr și sâmburii de portocală. Aceștia sunt cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mama trebuie să renunțe la asta, deoarece copiii vor să fie inumani și fac tot posibilul să arate ca atare. Orice ai face e zadarnic și grețos. Totul te scârbește, chiar fără să‑l dai la o parte, dimpotrivă, te scârbesc hârtiile mototolite, chiștocurile de țigară de pe podea, cojile de brânză și de salam, petele de cafea și mai ales cotoarele de măr și sâmburii de portocală. Aceștia sunt cei mai răi. Nu sunt îndepărtați fiindcă e un sentiment frumos să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
vede în femeie un mic‑burghez, ci mai degrabă cu ceea ce înseamnă ea pentru un tânăr artist. Când un om se afundă atât de adânc în ilegalitate, la ușa ilegalității trebuie să aștepte partenerul, un Tu: Sophie. În realitate sunt scârbit de dorințele mele, dar aceste dorințe sunt mai puternice ca mine. Și iubirea mea față de tine e mai puternică decât sunt eu însumi. Ea este însă lipsită de dorință trupească, pe care noi o sublimăm. Rahat, spune Anni, iubirea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
concentreze ceea ce ea nu izbutise ?... sau amintirea soțului suprapusă unui fiu iluzoriu, în stare să realizeze... să realizeze „depășirea, și nu maimuțăreala naturii“. Când întâlnea acest cuvânt, doamna Hariga dobândea o nemaipomenită înverșunare și uscăciune. Ca și cum nimic n-ar fi scârbit-o mai mult decât natura încă vie într-însa și în jurul ei. Chiar dacă (sau poate pentru că) tot natura îi dăruise cândva bucuria dragostei și harul artei ? ...Însăși vocea fetei, relatând patetic despre doamna Hariga, devenea aprigă și rece, nemaireușind a
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
se gândească la copilul care avea să vină ca la un fericit. Nici nu simțea că ea și Hariga aveau nevoie de asemenea împlinire și continuare, că îi reprezenta. Iar ceea ce se întâmpla în ea o îngrozea, o umilea. O scârbea... așa îmi închipui. Schimbările ce le înregistra, un fel de eliberare și deșănțare, dar și înlănțuire, precum desenele nici triste, nici lirice, în imprecizia lor aburită de blândețe ? Semnele plăcerii ușuratice, vulgaritatea, coruperea, potențialul de ticăloșie și trădare ? Ca și cum cineva
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
peisajul devenea mai variat În culori și forme: pămîntul era mai cleios, mai mîlos, iar cînd a plouat, l-a blestemat. Pe suprafața lui creștea o iarbă aspră, tufișuri mărunte și țepoase; și iarba aceea mirositoare, al cărei fum Îl scîrbise pe spaniol, creștea atît de abundent, Încît ar fi putut umple de fum și nările pămîntului. Animalele și păsările sălbatice se găseau din plin, așa că spaniolul cel chior n-a suferit de foame, dar n-a găsit nici bulgări de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
numai gropi și avioanele le ocoleau și tunarii trăgeau după ele în zig-zag. - Și tunarul ochi bine și lovi avionul cu țeava tunului. - Liviu Rebreanu are un mare talent de scriitor de la 300 de pagini în sus. - Și bietul Eminescu, scârbit de bișnița societății sale și că Veronica Micle ii făcea fițe, intră într-o etapă nouă pe care mi-e rușine s-o spun. - Tudor Șoimarul era apt de luptă, cu vizita medicală făcută. - Dragu-mi era satul meu și pomul
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
pereche de chiloți albi cu romburi roz. Pentru un savant de șaizeci de ani se ținea extrem de bine. Era corect proporționat, iar încheieturile îi erau fine. Doar capul enorm, ca o uriașă piatră cubică, distona cu trupul boieresc. - Dispariția androginilor, scârbiți de sub-specia care deviase din ei, mă face să mă-mbăt și să ies urlând pe străzile Parisului. Mă opresc în fața piramidei de la Louvru și țip până vin jandarmii să mă ducă acasă cu forța. A doua zi vuiește Sorbona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
poetul are sentimentul de a fi eșuat pe acest țărm, printre șobolani și barbari, dar apărat permanent de prezența sacrului: Noroc cu Maica Domnului care mă ține în viață! Poemul eponim al volumului, Secol, este manifestul nu neapărat al artistului scârbit de o societate în care totul se exhibă prin intermediul camerelor de luat vederi, care fac până și din suferință spectacol (la întoarcerea trupurilor soldaților uciși în „teatre de operațiuni” departe de țară, camerele de luat vederi fac publice lacrimile celor
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
băuse și se îndrepta spre ușă. Spre deosebire de cei care aveau poftă de ceartă la beție*, tata devenea excesiv de vesel și de vorbăreț. * Într-o vară, mama și sora mea (mai mare decât mine cu cinci ani) au complotat să-l scârbească pe tata de alcool. Eu n-am fost inclus in complot. Eram prea mic sau am fost bănuit că puteam trăda, fiind "fanul" tatei. Sora mea văzuse într-un calendar o reclamă făcută de un laborator din Piatra Neamț, "Vorel", care
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
crezi nebună, nu-i așa?" m-a întrebat, atunci, cu o veselie forțată, mai degrabă dureroasă. O socotisem o femeie slabă, dar începeam să descopăr că uneori slăbiciunea e mai primejdioasă decât forța. 22. Sinucigașii provin, probabil, nu dintre cei scârbiți de viață, ci dintre cei cu vitalitate excesivă. Dar de ce va fi vrut Dumnezeu să amestece ceea ce emoționează și ceea ce ne distruge? 23. Uitîndu-mă la oțetari, îmi amintesc că aveam douăzeci de ani când m-a surprins antipatia lui Baudelaire
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
un singur pat, dar... — E doar nouă fără douăzeci, i-am amintit. Findlay zâmbi în chip de scuză și se așeză în fața mea cu un aer abătut. — Știu, e inutil. Vezi dincolo de trucurile unui bătrân singur, vrednic de milă. Te scârbesc, desigur. Dar încearcă să nu lași să se vadă. E tot ce-ți cer. Dar nu-i adevărat... — Te rog, lasă amabilitățile. Ai venit pentru o simplă tranzacție de afaceri, îmi dau seama. Nu vrei de la mine decât informații. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
lângă uzină - se așteaptă un loc în barca lui Charon ce o sută! Și o mie de ani! (Răsfoiește ziarul.) Poftim! Soldat în termen descarcă arma din dotare în pietoni apoi își zboară creierii - altul - nici nu mai merită - te scârbești - îmi fac sânge rău degeaba. Ce plictiseală! Angheluță: Aici e și va fi mereu slăbiciunea voastră, să știi. Tudorel: Plictisul? Accedia? Angheluță: Ați pus întotdeauna preț pe cantitate, ați lucrat cu toptanul, cu lopata, cu tona, cu miliardele. Mereu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]