756 matches
-
copii. Nu te poți aștepta să arăți ca la douăzeci și cinci de ani. Dar nu arăt prea bine nici pentru vârsta mea, protestă Minette. Nu sunt genul de femeie căreia, uitându-te la ea, să-i dai vreo treizeci de ani. —Scârbos, se strâmbă Darcey. Nu vreau să arăți de treizeci de ani. Ești maică-mea! Ar trebui să arăți bine pentru vârsta ta, dar nu... nu atât încât să-mi faci concurență! Minette râse. Era prima dată când Darcey o auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
moment, Darcey se simți parcă trasă de o mână invizibilă înapoi în timp. Se afla în bucătăria din casa lor de la Londra și se uita în dulap, întrebându-l pe Neil ce naiba căuta un borcan de Marmite acolo. Era absolut scârboasă chestia aia, spuse. Era imposibil de mâncat. —Mie-mi place la nebunie, răspunse el. A fost mâncarea mea de bază în copilărie. Păi, și-o fi luat ea numele de la „cratiță“, dar eu n-aș găti în ruptul capului cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
acest caiet ca să scap de gânduri, când de fapt nu fac decât să gândesc mereu, nu poți scăpa, ca și muștele vara deasupra unui hoit îmi sunt gândurile; și hoitul acela e undeva în sufletul meu, mă sufocă mirosul lui scârbos, ieși afară în aerul curat al, Mai, ziua Anei, cumpăr un imens buchet de lalele, florile ei, lalelele, galbene, nu i le pot duce personal, îl trimit pe Viorel, un copil vagabond ce vine des pe la Thomas, ceva mai spălăcel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
țara asta de rahat și cineva chiar avusese tupeul să spună: „Cel care a făcut timpul a făcut destul“. În calitate de om care lucrează la o revistă, era privilegiul ei să întârzie. Dezolată, s-a întors la hotelul ei mic și scârbos, dorindu-și ca Trix să fi reușit să îi aranjeze o întâlnire cu cineva semifaimos pentru seara asta. Ura să aibă timp liber, deoarece abilitatea ei de a îl folosi era atrofiată. Deși nu fusese așa dintotdeauna - mereu muncise mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ar dispărea pur și simplu. Lisa începu să spere că un accident teribil se va abate asupra câinelui. Sentimentul s-a intensificat când Schiaperelli a făcut cunoștință cu ea, înfingându-și colții în mâna ei. Frieda Kiely era dezgustată. —Oooo, jurnalista scârboasă și-a băgat mâna ei murdară în gurița ta? spuse ea, ridicând privirea către Lisa. Dacă Schiaperelli se îmbolnăvește, te dau în judecată. Pe tine și pe zdreanța aia de ziar pe care îl reprezinți. Nu este un ziar. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Valentine? Și te scoate în oraș? spuse Joy, cu un ton de gelozie. Cu mine, bărbații nu vor decât să se îmbete. Nu mă hrănesc niciodată. Apoi a făcut o pauză și Ashling a simțit că urmează să spună ceva scârbos. Și nu a fost dezamăgită. Singurul lucru cu care mă hrănește al meu, spuse Joy în scârbă, este scula lui. Îți dai seama că, dacă Marcus te scoate în oraș sâmbătă seara, are intenții serioase?... Intenții, repetă ea accentuat. Gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
râdea de ea. — Pe cine încerci să impresionezi, iubita? Gândul la Oliver o umplea de durere, dar va trece. Jack o va ajuta. Îți dau sushi de țipar de la mine pentru maki californian de la tine, se oferi Lisa. —E prea scârbos țiparul pentru tine? întrebă Jack. Lisa începu să protesteze, apoi recunoscu zâmbind: — Da. După cum prevăzuse, Jack era bucuros să mănânce bucata ei de țipar. Țiparul crud era prea mult, chiar și pentru o persoană sofisticată cum era ea. Dar bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
se uită spre aparatul de filmat, murmurând fără să fie auzită „Te rog, nu!“ Apoi capul îi fu împins în jos și ea începu să dea limbi alături de penisul artificial. Filmarea era făcută de atât de aproape, încât fiecare detaliu scârbos părea amplificat de zece milioane de ori. Voiam să-nchid ochii, dar nu puteam. De lângă mine, comandantul Horrall întrebă calm: — Russ, ce părere ai? Crezi că are vreo legătură cu uciderea fetei? — Slabe șanse, domnule comandant, răspunse Millard cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
se pare că asta l-a fermecat. Și cred povestea asta, pentru că în Argonne scotea baioneta ori de câte ori vedea un neamț mort. Nu sunt foarte sigur, dar cred c-a profanat niște morminte și pe aici, prin America. Scalpuri, organe interne... Scârbos! Am avut dintr-odată o revelație. Jane Chambers îmi povestise că Georgie și Ramona puneau în scenă aventurile lui Emmett din Primul Război Mondial, iar acum doi ani, la cină, Ramona spusese ceva despre „episoade din trecutul domnului Sprague de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mâzgălit cu vopsea albă. Fiecare suprafață era lucioasă din cauza ploii dese, reflectând lumina gri a zilei. — Ca acasă, spuse Logan, Încercând să spargă gheața. Apoi simți mirosul. — O, Doamne! Își duse imediat mâna la gură și la nas. Era mirosul scârbos și greu al descompunerii. Al cărnii lăsate prea mult timp În soare. Mirosul morții. 11 Agentul Steve se clătină o dată, de două ori și eșuă În tufișuri, unde făcu o reprezentație zgomotoasă și susținută a stării de greață În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Lasă-i și ți se urcă În cap. Luă de pe birou un pachet de king-size și-l flutură În direcția lui Logan. — O țigară? Logan refuză și ea-i zâmbi din nou. — Nu? Mda, ai dreptate: e-un obicei al naibii de scârbos. Scoase o țigaretă din pachet și o aprinse de la cea pe care Încă o fuma, Înainte să strivească mucul pe pervaz. — Ce pot face pentru tine, domnule Erou al Poliției? Îl Întrebă, lăsându-se pe spate, cu capul Învăluit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
care mă uit În De rerum natura (Te știu flămând de Întrebări, fiindcă ai deja răspunsuri făcute) Am atâtea nedumeriri să-mi ajustezi pentru viața mea netrăită Că toată izbânda de-o palmă ce-mi dai mă face scârbit și scârbos C-o fi, c-o păți, că totul e bine, așa și pe dincolo Să fim Împăcați, să ne mulțumim cu-acest fruct zemos C-altfel ni se ia și nu ni se mai dă Hei, prea mă plictisești, numindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Și mi-o spui cu aceste cuvinte?“ Devin amenințător. „Nu mai este de actualitate cererea ta?“ „N-am zis asta. Dar cum ți-a venit așa, după ce m-ai batjocorit atât? Mi-ai spus că vreau să fac o mesalliance scârboasă, ca să-mi Împrospătez sângele puturos cu vigoarea plebeie a rasei tale slave“ „Totul rămâne valabil În ceea ce am spus. Dar după ce l-am citit pe Shakespeare În Întregime, mi-a venit ideea experienței, a Încrucișărilor bastarde, din care ies genii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de tare de la mijloc, încercând cu disperare să se mențină departe de suprafața apei, ca și cum aceasta i-ar fi provocat arsuri. Nu se putu opune greutății ei și a lanțurilor pentru un timp prea îndelungat; simți din nou lichidul acela scârbos cum îi pătrunde în ochi, în urechi și în nări. Ținându-și respirația, își agita din răsputeri corpul și mai ales capul, căutând în zadar să se elibereze din strânsorile de metal. Apoi soțul ei era din nou aici, în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și io mi-am dat seama ce zice când piticania aia a-nceput să-mi trântească toate rahaturile alea, cum că-s superbă sau ce-o fi zis. Îmi dădeam seama că moare de poftă și era transpirat tot și scârbos și vedeam că vrea să se frece. Aproape că l-am lăsat să-mi facă felu’ și mie, că era așa bine să-l aud cum zice rahaturile alea despre ochii mei care-s așa drăguți și tot așa. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ăia de le plac femeile mari. Asta am vrut să zic, știi bine. —A, bine. Nu știu ce să zic. Mie mi se pare că își face o labă sănătoasă când ajunge acasă și se gândește la tine, așa cred. Nu fi scârboasă, Sheil. Scorpia de Peters tocmai trecea pe lângă masă cu Denisha și cred c-a auzit cuvântu’ cu „L“, că s-a oprit și s-a uitat la noi cu fața aia de nebună, care crede ea c-o face să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
trăim împreună apropiate - chiar dacă eu sunt plecată la facultate sau undeva, tot trebuie să încercăm să funcționăm ca o familie. — Asta nu-ți stă deloc în fire, Sally - să fi fost în altă dispoziție, mi s-ar fi părut destul de scârbos, trebuie să recunosc. Toate chestiile astea despre cum trebuie să ajungem să ne cunoaștem unii pe ceilalți... pentru numele Domnului, copilă, nu putem să mergem mai departe! Mereu am râs de toate lucrurile astea jenante despre femeile care sunt cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și chiar dacă ne gândeam că e improbabil pornind de la premisa că încă o mai făceau mai mult decât ocazional, ne obișnuiserăm cu ideea în principiu. Dar gândul că tata o făcea cu altcineva - asta e pur și simplu atât de scârbos încât devine neverosimil. În orice caz, Holly zicea că Ben spune niște chestii grave despre cum ar fi vina lui și că ar trebui să fie pedepsit sau așa ceva, iar mie nu mi-a plăcut cum suna. Știu cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
porți ca un tată cu mine. Deși de fapt nuș’, dacă stau bine să mă gândesc, când îmi citești toate chestiile-alea din ziar... tatăl lui Billy Connoly îl pipăia și din astea, știi tu. A zis așa la Parkinson. Scârbos. Măcar tata nu mi-a făcut din astea, da’ nici n-a fost aici destul cât să se-ajungă la din astea. Nici n-a încercat cât a fost aici. I-aș fi zis imediat unde să se ducă, poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
se părea revoltător. Nu chiar atât de revoltător ca atunci când el uita să și-l șteargă, iar ea se alegea cu fețele de pernă mânjite cu fond de ten pentru bărbați, dar oricum, toată chestia asta era de-a dreptul scârboasă. Se mustră în sinea ei că era atât de inflexibilă și intolerantă și respiră adânc să se relaxeze. Era abia ora 9 într-o dimineață însorită de joi și se simțea deja de parcă nu dormise de patruzeci și opt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
viață al lui Otis se apropia de sfârșit. Era greu de spus ce anume a avut cel mai mare efect, dar Adriana bănuia că noua locuință a lui Ottis. I-a fost confiscată colivia rahitică din aluminiu cu mirosul ăla scârbos și barele oribile de sârmă care arătau — și sunau — ca niște obiecte dintr-o celulă de tortură din Orientul Mijlociu. A înlocuit-o cu o casă adevărată pentru păsări: un cuib lucrat din lemn cât un dulap de mare, proiectat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
mă, n-o să-i vezi pe nici unul din ei. Când ajungi, probabil că gagica asta, Jill, o să te ia de-o aripă și-o să te ducă În sala de conferințe și apoi o să vă invite la o ceșcuța de ceva scârbos și făcut din plante și o să-ți iei tălpășița. Ruby respiră adânc Încet. Probabil că ai dreptate, zise ea. Mă port ca o neghioabă. O s-o sun pe Jill McNulty. Aș fi sărită de pe fix să refuz o șansă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
să fi uitat. O abandonasem pe jos, în umbră, o grămadă de oase devastate. Folosită și abandonată ca un prezervativ. Poate se afla dincolo de ușă, ascunsă în spatele polițiștilor. O aduseseră cu ei pentru recunoaștere. Acum, când ajunsesem aproape de individul acela scârbos de măsliniu, ar fi ieșit la iveală. Mică, fără chip, cu sacul ei de rafie pe cap, și-ar fi întins brațul către mine: el este, arestați-l. Labele ei de gândac traversaseră periferia, urcaseră în cartierele elegante și ajunseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Era doar o chestiune de timp. Timpul și-ar fi îndeplinit sarcina lui corozivă, mi-ar fi atacat remușcările până la a le face să devină talc. La urma urmei, Italia îmi făcuse un serviciu, îmi curățase viața de complicația aceea scârboasă. Nu se lăsase dusă a doua oară la clinică, disprețuise eleganța acelui fals hotel. Eram vinovat doar în parte, mă limitasem la a o lăsa singură. În abandonul acela se cuibărea deprinderea mea cu lașitatea. Într-o seară mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și egală, fără să mai suspine, ba chiar și clipitul din ochi se mai domolise, fără să se oprească măcar o dată pentru a-și căuta cuvintele, spunându-i cum găsiseră câinele zăcând În murdărie printre lăzile de gunoi. Un câine scârbos, cu spinarea cheală, cu răni și muște pe unul dintre picioarele din spate. Cândva fusese al prietenului lor Țlil Weintraub, dar de când familia lui Țlil plecase din țară, nu mai era al nimănui. Se hrănea cu resturi. Câinele zăcea În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]