4,770 matches
-
-i glasul. Își făcură cu mâna până când lacrimile Anitei Începuseră să se usuce Încetul cu Încetul, undeva În Ungaria, lăsând În urma lor peste pistrui o dantelă de Bruges din sarea cea mai pură și mai fină. Pentru el, Apudul rămăsese scăldat pentru totdeauna În lumina de mai, pentru că explozia de gaz, care le spulberase apartamentul și odată cu el părinții, avusese loc Într-un mai obișnuit, cald, prietenos, Încântător. Pierduse tot, din neglijența altora, și nimeni nu-l va putea despăgubi vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu dai ortul popii Înainte... Să o cunoști, vrei să zici. Da... Uneori se Întâmplă să uiți cu totul de ea. Și să te bați orbește. Ori să nu o uiți niciodată. Caz fericit. Da. Caz fericit. Lumina care Îi scălda chipul și felul În care rostise ultimele cuvinte păreau să Îl așeze printre cei aleși. Bătrânul era Îmbrăcat Într-un halat gros de molton, de culoare zmeurie. Pe cap avea un fes de lână vechi, ca schiurile finlandeze din podul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să primească și o a doua explozie, ultima, nimicitoare. Stolul de grauri ce-și luase zborul În zona silozurilor de porumb fâlfâia din aripi undeva departe, plutea, mai bine zis, ca o lună neagră deasupra viilor. Sfârșitul era aproape și scălda lumea Într-o lumină de o intensitate neobișnuită pentru luna august. Călugărul care aduna bani pentru construirea unei biserici undeva În Moldova Își făcea monetarul printre cruci și mătănii ca să poată da socoteală, la o adică, de fiecare bănuț, În vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și Elveția, de altfel, de unde mai veneau uneori scrisori și pachete. Dacă Țiurih există cu adevărat, de ce m-aș Îndoi de Viața de Apoi, se Întrebă Gheretă Înfiorat de bezna În care trăise până atunci. Fețele musafirilor nu se mai scăldau demult În lumina intensă a transfigurării de la miezul nopții. În urma ei rămânea pasta ieftină a fardurilor care Începea să curgă În fâșii subțiri cum adesea se vede pe fețele nădușite de transpirație ale actorilor din teatrele sărace de provincie. Odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vânătoare violentă a materialului informativ despre primul meu eu. În scurt timp am început să răstorn sertare, să cercetez cutii de depozitare și teancuri de reviste, să trag totul din dulapuri, să golesc șifonierul. Am strigat, roșu din cauza unei frustrări scăldate în lacrimi, târându-mă, căutând, împrăștiind. Și după ce toate rezervele de furie din mine secătuiau, mă trezeam epuizat în mijlocul dezastrului pe care-l creasem, înghițind lacrimile și mai amare ale disperării derivei totale, sau, după mai mult timp, căzând într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
adormită, cu nasul la coadă; caietul cu Fragmentul becului era strecurat pe jumătate între pernă și cuvertură; iar eu, într-o rână, acoperindu-mi ochii cu antebrațul, aproape amintindu-mi de acel bec, visam: Mergeam de-a lungul unei străzi scăldate în soare, mărginite de tufișuri crescute alandala și de viță-de-vie, de coloane grecești pe jumătate prăbușite și clasice statui albe, cu brațe lipsă sau capete răsturnate sau socluri sparte, ce-și înclinau stăpânii bătuți de vremuri în unghiuri care pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
a dezintegrat într-un concept ud și adânc, iar eu am înotat și-am recitat Mantra lui Ryan Mitchell ca să-mi salvez viața, rechinul s-a întors. Era două noaptea și m-am ridicat în capul oaselor în pat, panicat, scăldat într-o sudoare rece, strângând tare cuverturile cu degetele albe. Pereții se strângeau și se întindeau, aruncând umbre stranii și creând ciudate asocierice pluteau prin cameră. Dictafoanele de curând despachetate ale Primului Eric Sanderson murmurau în fiecare colț al dormitorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
eram conștient - vag, de la distanță - de acest sentiment de îngrijorare), pur și simplu nu exista presiunea suficientă pentru ca acel calorifer mic să-și facă simțit cum se cuvine efectul până în inima sistemului. Am intrat în foaier. O lumină slabă, gri-albăstrie scălda încăperea, o fereastră mare din spatele zonei de recepție lăsând să pătrundă soarele palid dintr-o grădină jilavă și părăsită. Aerul dinăuntru era fad și lipsit de viață și avea un iz vag de mosc - apă de ploaie pe tencuială veche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cu un prelungitor negru. La etaj, la parter, prin magazii și camere pentru personal și toalete și birouri și săli de fizioterapie. Cablul de alimentare mă conduse într-o secție mare. Cum storurile erau trase, mare parte din încăpere era scăldată în întuneric, dar o a doua lampă cu picior, așezată în mijlocul camerei împrăștia un cerc alb-gălbui de lumină, cu diametrul cam de trei metri și jumătate. Sub lampă, stând pe un scaun, se afla un bărbat care scria concentrat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
din cușcă. — Și dacă fuge? Nu cred că îi stă în fire. — Dar știi ce vreau să spun. — Unde să se ducă? Oricum, nu prea cred că avem de ales, doar dacă nu vrei să-l cari mâine toată ziua scăldat în propriul lui pișat și căcat. Am deschis un ochi. — Încântător. — Păi, asta o să se întâmple. Avea dreptate. M-am ridicat în genunchi și apoi, arcuindu-mă, în picioare. Cușca lui Ian era așezată aproape de locul unde Scout ședea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
totul căpătă sens. Absurditățile șoptite și acel uriaș ceva pe care nu reușisem să-l găsesc, totul concentrându-se într-o singură luminoasă, sclipitoare revelație. În acel moment am înțeles totul. — O, Doamne. Scout zâmbi. — Mulțumesc, am spus, cu ochii scăldați în lacrimi și furnicându-mă. N-a fost vina ta, șopti ea, plângând ca și mine. — Te iubesc. Te-am iubit dintotdeauna. Știi asta, nu? Știu asta, spuse ea. Și mie-mi place să mă aflu în compania ta. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pace. Pe urmé a Început sé se audé vocea. Și totul s-a mai repetat o daté. Ca și data trecuté, s-a Întors acasé pe jos, a umblat prin oraș și s-a oprit la iaz că sé se scalde. Céldura era mare și departe pe deal se vedea cum tremuré pémîntul și colbul i-a murdérit sandalele și pantalonii. Ajunse la iaz și coborî cîțiva pași, pîné la copacii mari de pe iezéturé. Sub copaci era umbré, dar aerul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
a fost acreditat și în Senegal, în calitatea de ambasador nerezident. În cazul relațiilor româno-senegaleze, una din importantele probleme ce le-a avut în atenție a fost promovarea și apărarea intereselor țării noastre, în domeniul pescuitului oceanic, apele Atlanticului care scaldă partea de Vest a Senegalului, foarte bogate în soiuri superioare de pește, constituind o atracție mare pentru pescadoarele românești care operau în zonă, preocupate să se întoarcă încărcate acasă. Această preocupare le îndemna, nu o dată, ca din neatenție, să intre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
ca și cum ar fi scuturat un căpăstru. Povestea mereu același lucru, de fiecare dată manifestând o vădită indignare pentru un văr de-al său ce le-a făcut neamul de râs. Se pare că ar fi violat o nimfă ce se scălda într-un râu de munte, drept care a fost ucis fără milă de propriul său tată, nu atât pentru a oferi satisfacție Râului, probabil tatăl nimfei, ci pentru a restaura onoarea familiei. Singura creatură din rezervație fără casă este Strigoiul. Ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
bizară dintre povestirile Aspidei. Povestea de iubire a Aspidei Eram foarte tânără pe atunci și încrezătoare în puterile iubirii. Stăteam toată ziua lungită pe pietre în soare și priveam cu jind la tinerii îndrăgostiți ce veneau la râu să se scalde. De multe ori luam diferite chipuri de femei atrăgătoare; principiul meu este feminin, așa cum ați putut observa, și tulburam cu insolența mea tinerele perechi sosite la scăldat. Trupurile lor erau tinere și frumoase, limba mea veninoasă plescăia de plăcere să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
naturalețe. Viața își urma unicul ei sens, energii uriașe, nestăvilite germinau în ei, gata să se dezlănțuie la semnul meu. Într-o zi, au sosit doi băieți tineri, frumoși ca dioscurii, ce se iubeau precum Narcis și Goldmund. S-au scăldat și apoi și-au întins trupurile atletice la soare spre a fi binecuvântate. Unul dintre ei mi-a surprins privirea de smarald printre răchite. Atunci am luat pe dată înfățișarea unei fete frumoase cu părul portocaliu ca soarele și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
stupid am fost întotdeauna gelos pe tine. Și iată ironia sorții acum vei fi tocmai tu cel ce aude povestea. Ultima poveste a Licornului Soarele era la amiază și ăsta era timpul când eu mă duceam la râu să mă scald și să beau apă. Aș fi putut să urc în munte, unde e un izvor cu apă vie, pe care eu l-am construit cu intervenția unei zâne. Hoinăream pe cărări de munte și, deodată, observ într-o văgăună un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mingi cu buline mari zburau în toate direcțiile. Nisipul avea aici un aspect mâlos, cerul aparent senin era cenușiu și posomorât, fără urmă de soare sau de nor după care să se ascundă. Acea parte superioară, monocromă, a peisajului era scăldată într-o perdea de ceață subțire și fulgurantă, în spatele căreia se agitau în gesturi minimaliste costumele de baie în alb și negru, costumele largi și generoase de epocă. Lumina urca de dedesubt, din partea policromă a peisajului, cea cu marea transparentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în undă-potențială, în străluminare indirectă. Cert e că în acest labirint bulbo-encefalo-talamic și hipotalamic gălăgios ca o sală de Bursă cu brokeri agitați și curieri de informații neperisabile, bine stocate, străbătu cu viteza aceluiași tren căile contorsionate ale ținutului clar-obscur, scăldat de terifiante vâscozități, în care mișunau neuroni țepoși hipersensibili și se născu, să-i spunem inspirație? Nu, poate revelație! Nici vorbă! Atunci, forma ce se contura în invizibil, tridimensional ca un joc pe computer, nu putea fi decât rezultatul obsesiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
urâtă e primăvară veselă. Frunzele ude, vântul tăios de Bărăgan e boare de înviere a naturii, morbidul explodează eflorescent. Îmi luam Închipuirea cu mine în pat ca să fac dragoste cu ea fără ca Any Palade să știe... EA cea adevărată, se scaldă în mirosul de mâncare, iar a doua zi, înspăimântat de gospodina din fața mea, chemam închipuirea de acasă. Care întârzia să vină, eu plictisindu-mă îngrozitor de bătrân, deprimat de toamnă și chipul ei de mașteră a copiilor deja zămisliți. Deja. Blestemam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dormea, nici Pisc-ul sau Primăria de pe Calea Călărașilor. Oamenii aveau vârste ca și cei de deasupra, subacvaticii având aceleași preocupări. Unii intrau la bancă, la teatru sau se duceau la plajă. O Dunăre de pământ mlăștinos în care se scăldau cu plăcere. Erau școli și Poliția Ondinelor precum și Gară, fără trenuri. Chirilă și Halipa mergeau alături de Ondina cu păr albastru, acum gri în apele fluviului inundat de noapte. Intrară într-o piață în care se găseau pești înfipți în cârlige
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
că eu le-am dat ordin să se împuște între ei. Minciuni, diversiune, nu s-a tras nicăieri, zice Gulie, doar noi de acolo venim. N-aveai cui să-i spui, zice Roja, el deja își închipuia că orașul e scăldat în sînge, că toate se întîmplă din cauza slăbiciunilor sale. Totul mi se trage de la negocierile alea nenorocite cu Regizorașul, bolborosea ca un apucat, fiecare cu sechelele lui, omul ăsta nu e zdravăn la minte, își imaginează că sîntem pe un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
la GAZ, nici sectoare, doar să stați la orizontală în pătucurile voastre, ciocu’ mic, ascultați radioul, la masă în formație și atît. Gărzile tot la locul lor fioroase, măi băieți voi de unde sînteți de fapt? îi întreb, dar ei o scaldă, atunci m-am luminat, or fi uslași, forțe secrete, i-o fi pus cineva de sus în funcție și pe ei săracii, sînteți USLA, le-o zic în buză, bănuiam eu, n-au avut pe unde altundeva să vă pitească
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
vă pare rău că n-am nimerit și noi sub aripa protectoare a noilor comuniști. — Mie mi-e ciudă doar că n-am avut mai multă prezență de spirit să îmi dau seama mai din timp în ce ape ne scăldam și mai mult curaj să-i gîtui pe cîțiva care o meritau cu vîrf și îndesat acolo pe Baricadă, sau cel puțin a doua zi la Guvern, spune Gulie. Și ce-ai fi rezolvat cu asta? întreabă Bătrînul. — Măcar ne-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mai bună cale de a prezice viitorul este să știi exact ce se petrece în prezent". Fii sincer cu tine însuți. După ce vei termina de citit această carte, ia-ți un răgaz pentru a vedea exact în ce ape te scalzi. Vrei să începi să crești și să înveți? Dacă această carte ți-a ajutat cu ceva, atunci sînt extrem de mulțumit. Scrie-mi. Aș fi foarte fericit să-ți cunosc ideile. Poate îmi vei putea povesti despre succesele tale. Există posibilitatea
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]