1,144 matches
-
lungă, împingea către grajd animalele îndărătnice - o scroafă și trei godaci -, croindu-i din când în când pe spinare. — Ne-a văzut, observă Odolgan, râzând. Uite-l cum se grăbește să-și pună la adăpost animalele. Chiar, îi răspunse Khaba, scărpinându-și cicatricea lungă ce-i străbătea toată partea stângă a feței. îmi vine să-l ușurez de o pereche de porci, numai așa, în glumă. — Nu pentru asta suntem aici, i-o reteză Balamber, împungându-și calul cu călcâiele. Călărind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se gândească acum: aliații noștri gepizii îi toacă mărunt pe râul Albis. Văzând că Audbert, îngrijorat, încă stătea pe gânduri, Balamber îl liniști: — Nu te teme, o să primești o răsplată frumoasă. — Chiar așa? îl întrebă marcomanul, înălțând din sprânceană și scărpinându-și gânditor barba deasă. Și cum anume? — O să fii scutit pentru totdeauna de tribut. — Și... dacă zic nu? Balamber se întunecă. — Dacă zici nuuu?!? prelungi el, prefăcându-se indignat; își plesni tare coapsa cu palma și îi aruncă lui Khaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
speră că, dimpotrivă, va ieși din impas, sau cel puțin va câștiga timp, apelând la nume răsunătoare. — Nu, suntem soli. Mergem în valea Rhonului, cu un mesaj de la Atila pentru Gundovek. — Gundovek, regele burgunzilor? — Chiar așa. El însuși. Omul își scărpină gânditor barba. — Ia te uită ce ți-e dat să vezi prin părțile astea: soli huni pentru Gundovek! Acum cercul bagauzilor se strânsese și mai mult. Cei doi care îl escortau pe Gomer veniseră până aproape de ei; cel mai tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și din pământ! Iar oasele pentru ghicit mi-au vorbit lămurit: vor urma șase luni de sânge și de foc și vor muri mulți, foarte mulți oameni. Dintre ei toți Audbert era, cu siguranță, cel mai puțin dispus să moară. Scărpinându-și barba, îngână: — în șase luni, spui... Dar care dintre noi... Balamber, dându-i un cot, îl întrerupse: — Fie cum zici tu, femeie: în sănătatea celor doi care vor supraviețui! propuse, cu vioiciune și hotărâre. Băură cu toții; apoi, schimbând vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nega, în ciuda lipsei de instruire, o capacitate de înțelegere și o vioiciune a minții demne de un mare rege. Când îl întrebă care era motivul pentru care îl chemase, Gundovek îl cercetă, înainte de a-i răspunde, câteva clipe, încruntat și scărpinându-și pieptul păros cu cearșaful. îi puse apoi, fără ocolișuri, o întrebare: — Ieri ne-ai spus că armata lui Etius va fi aici în douăzeci de zile. E adevărat? — Asta e ce mi-a spus Magister militum să vă comunic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de la Atila nebunul ăsta? Pentru moment, Divicone se întunecă la față, de parcă ar fi fost și el jignit într-o oarecare măsură de modul cum vorbise Sebastianus despre acela care până acum câteva zile fusese căpetenia sa; la rândul lui, scărpinându-și gânditor barba crescută de mai multe zile, aruncă o privire întrebătoare la Magister militum, iar acesta din urmă, făcându-i un semn de nerăbdare, îl îndemnă să răspundă. — Bine, spuse, în sfârșit, cu stânjeneală. Ceea ce a obținut Eudoxiu de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu episcopul. în tăcerea plină de așteptare ce se lăsase în încăpere, nu se mai auzeau nici măcar loviturile de berbec: atacul, în mod evident, încetase. Dubritius se legănă o clipă pe picioare, își potrivi centura pe pântecele ușor proeminent, își scărpină barba cârlionțată, trăgând cu ochiul împrejur pe sub sprâncenele stufoase și, în sfârșit, vorbi: — Eudoxiu e un om ca și ceilalți și, în aparență, nu are nimic special: e de statură medie, puțin chelit pe la tâmple, robust, fără să fie un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
soldat din escorta unui perceptor i-l strivise cu o lovitură de ciomag. Nu s-a gândit de două ori, înțelegeți? Și, în sfârșit, a rămas așa, asta-i... fără deget. Dubritius își încheiase raportul; tăcu și, oarecum stânjenit, își scărpină iarăși barba aspră, privind în pământ. Câțiva îi puseră însă întrebări. Rutilius, mai ales, îl întrebă cam când gândește că ar fi putut să intre Eudoxiu în cetate, dar când bagaudul îi spuse să considere că ajunsese la Aureliana cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dreptate, Prefectule. Dar dă-mi voie să mă îndoiesc. Dacă Etius ar fi atât de aproape cum spui, Atila ar fi ridicat deja asediul și s-ar fi dus să-l întâmpine cu toată armata. Doar dacă nu cumva... Tăcu, scărpinându-și barba neîngrijită și privind gânditor în gol. Cearcănele negre mărturiseau cât de încercat fusese de veghea unei luni întregi de lupte și lipsuri. Doar dacă nu cumva? îl întrebă Sebastianus, care recunoscuse încă din primul moment în el pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
direct În creier. S-a produs, cum se spune, efectul organului fantomă, cum se Întâmplă și la voi atunci când Îți pierzi, de pildă, o mână sau un picior. Durerea se transferă În golul creat prin extirpare. Simți nevoia să te scarpini, simți senzația de frig sau cald. Uneori chiar la un mod exacerbat. În cazul nostru, s-a exacerbat setea. Dorința de a bea. Prin urmare, metoda extirpărilor n-a dat rezultate. S-a dovedit că organul extirpat poseda suficientă energie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-și cumpere o cafea, totuși acest travestit personaj putea face minuni la serviciul pașapoarte. Îi ascultă cu atenție spovedania lui Tony Pavone, după care se interesă. „Spune-mi, ai parale ori pierdem timpul...?” „De ce sumă e nevoie...?” Incredibilul salvator, se scărpină după ceafă dând impresia unor calcule, studiindu-l cu coada ochiului.Se răsuci Într-o parte, privindu-l fix. „Două persoane cu destinație diferită, credemă, nu-i atât de ușor. Dumneata În Israel iar prietena dumitale În Germania Federală...? Păi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
universale - dacă doar știința și tehnologia sau practicile sale administrative se vor duce mai departe și vor fi adoptate de alte societăți. Sau dacă cei mai mari inamici ai civilizației nu ar putea să se dovedească a fi intelectualii săi scărpinați Între urechi ce o atacau În momentele sale cele mai slabe - o atacau În numele revoluției proletare, În numele rațiunii și În numele iraționalității, În numele profunzimii viscerale, În numele sexului, În numele libertății instantanee perfecte. Căci la asta se reducea, la o cerere fără limite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Sheba și-l amintește pe Connolly îmbrăcat cu totul nepotrivit pentru acea vreme. Era o zi de octombrie vântoasă și el avea doar un tricou pe el și o jachetă subțire de bumbac. Când și-a ridicat tricoul ca să se scarpine absent pe burtă, Sheba a văzut cum osul pelvian îi ieșea în afară, creînd o gaură largă și puțin adâncă chiar deasupra pântecului. Uitase că așa arată corpurile bărbaților foarte tineri, zicea ea. — Ați primit, deci, desenul? a întrebat Connolly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
și, chiar drăguță, mi-a spus că pot să stau la bar dacă vreau. Barul era în camera cealaltă, unde se ajungea trecând printr-o boltă micuță și, conducându-mă acolo, și-a trecut mâna în jurul taliei și s-a scărpinat alene pe bucata de piele de culoarea mierii care se vedea între tricou și pantaloni. Bărbatul din spatele barului era un ins aspru, cu o tichie de moș Crpciun pe cap și o rămurică de vâsc în spatele urechii. Țipa ininteligibil la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Am luat-o în dormitor și am încercat să stau cu picioarele încrușișate și cu ea în poală. Nu se simțea bine, așa că am lăsat-o să se așeze cum vrea pe plapumă, iar eu m-am ghemuit în jurul ei, scărpinând-o încet sub bărbie. Pleaopele i s-au lăsat în jos, dar nu a închis ochii - expresia ei obișnuită, un pic sinistră, de plăcere - și imediat a început să toarcă. Atunci, în sfârșit, am început să plâng. Și pentru că doliul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
a ajuns cât un taur de concurs. Ceea ce e rar. E mândru și arătos de nu se poate. N-ai cum să nu-l remarci, deși eu am încercat când își unduia șoldurile alea șuncoase în Vegas. Zach și-a scărpinat bărbia și s-a uitat în josul pantei. Numai așa, ca să mă lămuresc. Adică tu vrei să spui că Elvis Presley e acum un elan ? Ellis a surâs, iar Zach și-a dat seama ce-l făcea să arate așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
unde un porc guița neliniștit. Nu mă-ntrebam cum și când ajunsesem acolo. Mai fusesem în acel loc sau poate că visasem cândva ce-o să mi se întâmple. M-am apropiat de acel animal și cu mâinile făcute greblă îl scărpinam ca să tacă. N-a durat mult și sunetele stridente de până atunci se transformară într-un grohăit sacadat de porc liniștit. Se lăsă ușor jos, pe o parte, savurându-și clipele de alint. Radia puțină căldură, așa că m-am așezat
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
și Îl intuiseră bine... Tipul care-i cu tine e din aceeași bandă? — Nu, e doar un prieten. Bucătarul Își privi mîinile; poate-mi juca feste imaginația, dar mi s-a părut că zîmbește. Cu mîna liberă Începu să se scarpine mai jos. Pofta de mîncare mă părăsi, dar pe urmă m-am gîndit că oricum s-a scărpinat peste pantaloni și vasele par să fi fost fierte. Voi trece cu vederea de data aceasta. Dacă-i adevărat că „fratele” este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Bucătarul Își privi mîinile; poate-mi juca feste imaginația, dar mi s-a părut că zîmbește. Cu mîna liberă Începu să se scarpine mai jos. Pofta de mîncare mă părăsi, dar pe urmă m-am gîndit că oricum s-a scărpinat peste pantaloni și vasele par să fi fost fierte. Voi trece cu vederea de data aceasta. Dacă-i adevărat că „fratele” este un ticălos, atunci intuiția mea nu m-a Înșelat. Eram un caraghios că așteptam tocmai de la el informațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
vreau să spun. Își duse deodată ambele mîini la cap și-și Îndepărtă părul de parcă ar fi curățat de coajă o piersică coaptă. Avea cu totul altă Înfățișare acum. Mă lovi tare cu peruca peste braț și Începu să-și scarpine părul tuns scurt. Barmanul, care privea acum În jos spre chiuvetă, părea din profil foarte lat În spate și musculos. Poate din cauza luminii, În zona favoriților se găsea o porțiune umbrită ce aducea cu o adîncitură, probabil vreo cicatrice În urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
unor public philosophy. La noi măcar frecăm mangalul cu integrarea UE, de parcă ne-ar mântui de toate. Aici bate un mare vânt de nonsens și resemnare. Îl simt și când discut cu cei din departament: Eh, well! Și parcă se scarpină după ureche. E greu să mai pricepi ce a rămas rezonabil. Campaniile electorale sunt peste tot un circ și un Bingo la care câștigă Bush și Schwarzenegger. Pe de altă parte, când vin democrații lor la putere, trântește câte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
lături. Un bărbat scund, în jur de treizeci de ani apare în prag și-l strigă, cică e „convocat” la primărie, deși e duminică. Lung se miră, întreabă de ce, dar cel venit dă din umeri că nu știe. Lung se scarpină în creștetul capului, intră în casă, își pune căciula. Iese. - Acu’? - Acu’, răspunde celălalt, în timp ce traversează drumul spre poarta de vizavi. - Da ’ cine mă, cheamă don’ Ștefan? - Primarele, rosti cel întrebat, era primarul numit cu două săptămâni înainte, iar cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
zise părintele Ștefan, punându-și iar cu grijă cârja dinainte; da, l-a pălit damblaua, Petrache... de bună-samă! Petrache sta cu mâinile în lungul trupului și se uita prostit la necunoscut. Popa își trecu dreapta prin barba rară, căruntă, își scărpină gânditor nasul roș; apoi zise repede, cu limba moale, împroșcând pe crâșmar: —De bună-samă, Petrache! Dambla, Petrache! —Părinte, strigă crâșmarul, căscând ochii; mare comedie! A venit să beie un pahar de vin... Încă l-am întrebat dacă vrea să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
turnând popii băutura, și nici un băiet nu-i acasă; nu știu ce să fac. —Petrache! strigă popa, împroșcând; de bună-samă, Petrache, că vrei să dai de bucluc. Da, da, de bucluc! Da’ ai pus de cel bun? de cel tare? Popa își scărpină gânditor nasul roș; apoi puse mâna pe ulcică, pe când Petrache ieșea grăbit și spăriat pe ușă. Străinul horcăia în întuneric. —Ei, omule! zise popa mai liniștit, după ce sorbi un gât; ce ai? Hm! n-aude. Mare comedie! te pomenești că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
apoi puse mâna pe ulcică, pe când Petrache ieșea grăbit și spăriat pe ușă. Străinul horcăia în întuneric. —Ei, omule! zise popa mai liniștit, după ce sorbi un gât; ce ai? Hm! n-aude. Mare comedie! te pomenești că moare! Apoi se scărpină la nas. Al lui trebuie să fie calul de afară... Bun cal!... Părintele se așeză pe un scaun șchiop, își puse cârja între picioare și prinse a gusta cu tact, pe gânduri, din ulcică. Gusta, plescăia din limbă, tușea încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]