1,002 matches
-
să înving, dar nu ucid. Vreau ca toată lumea să afle numele cu care am ales să lupt în arenă. Își luă arma și privi de jur-împrejur. — Orpheus, acesta este numele meu, strigă. Orpheus, secutor-ul. — Orpheus! Toți se ridicară în picioare, scandând numele acela, într-o ovație ce părea că nu se mai sfârșește. Valerius se întoarse cu spatele spre pulvinar. Străbătu arena încet, copleșit deodată de oboseală, și se îndreptă spre poarta principală. „Am învins“, își zise din nou. Flamma se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de Vitellius! Antonius se întoarse spre soldați. — Dar voi? strigă. Voi de partea cui sunteți? Un cor de glasuri explodă. Toți îl aclamau pe Antonius, strigând că-l vor urma. Soldații erau cuprinși de entuziasm. Comandanții, tribunii, centurionii și primipilii scandau numele lui Antonius. Alți soldați veniră din castru, cuprinși de admirație pentru generalul lor, care își spunea părerea deschis și era capabil să acționeze fără să ezite. Dar eu, se bâlbâi Tampius Flavianus agățându-se de brațul lui Cornelius... Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
asta, îi zise el brigadierului, nu mi se pare cea mai prudentă dintre posibilități... Mai târziu în cursul dimineții, se întâlniră cu inspectorul sanitar șef, însoțit de o mulțime de afaceriști furioși și de vânzători care-și petrecuseră toată noaptea scandând sloganuri în jurul bungalow-ului său. Palid și cu răsuflarea întretăiată, coborî din mașină la biroul Colectorului Districtual sub paza șefului poliției, care fusese silit din nou să-și facă datoria. — Am primit proteste din partea tuturor proprietarilor de magazine, domnule, spuse domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
și el fermecat de tipă, în ciuda homosexualității lui. Reynolds Loftis o descria ca fiind „singura femeie pe care am iubit-o vreodată cu adevărat”. Mal era interesat mai mult de istețimea ei: Claire evolua în culise, nu era înclinată să scandeze sloganuri și menținuse relațiile politice și avocățești ale tatălui ei, un ferm consilier de dreapta al oamenilor de afaceri din L.A. Minear îi sugerase doctorului Lesnick ipoteza că vechile relații ale tatălui o ajutaseră pe Claire să nu fie convocată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
adunate de puști. În plus, doctorul Lesnick nu era de găsit nicăieri, iar asta începea să sune la fel de rău ca și faptul că Mal își distrugea propriul lui vis. Cei din Teamsters distribuiau niște sticle. Cei din AUFT demonstrau și scandau vechile lor refrene penibile: „Puneți capăt tiraniei studiourilor!”, „Negociați salarii corecte!” Buzz își imagină o pisică gata să sară pe un șoarece care roade o bucată de brânză pe marginea prăpastiei. Renunță să asiste la spectacolul de matineu de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
m-au felicitat toți în cor. N-au dat mâna cu mine decât Barbă și Barosanul ― care a fost cel mai vesel de premierea mea. Crăcănel și-a ridicat întrebător buza superioară, cu nas cu tot, și m-a întrebat scandînd: ― Ce subiect? ― O poveste cu cuvintele noastre! ― Hm... și tu pe care ai scris-o... pe cea pe care mi-ai povestit-o în clasă, cu camera... șofată?! M-am făcut roșu ca focul. Nu mai știam ce să fac
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Aici s-au petrecut lucruri teribile. Orori. Locul își păstrează propriile amintiri chiar la suprafață, amintiri despre mobilierul masiv al băncii, scos în stradă și incendiat. Imaginea domnului Thompson, directorul, a feței sale cuprinsă de flăcări, înnegrindu-se pe lozincile scandate de mulțime. Pran merge pe stradă, iar oamenii se opresc să-l privească. De două săptămâni, sahibii au intrat în oraș numai cu patrule militare. Femeile și copiii lor se află la Fortul Gobind Garh. De ce se plimbă băiatul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
clocotește, se înghesuie și cei din față, încearcă să se protejeze împotriva flăcărilor deschise în timp ce sunt împinși din spate. El își face loc cu coatele, simțindu-și fața, fața lui Bobby, arsă de un vânt uscat. Pumnii străpung aerul. Se scandează. Arzi! Arzi! Figuri luminate de flăcări, dinți expuși, guri roșii sinistre, care urlă. În balcon apare chiar pastorul ca o imagine a damnației. Are fața și hainele pline de funingine, părul și barba par depărtate de cap, într-o învălmășeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Dylan... Uitai de foame, de sete, de somn. Îți ajungeau ei. Sigur, orgoliul nemăsurat al lui Adrian Păunescu, odată ajuns liderul generației în blugi, i-a fost fatal. Dar cine nu-și pierde capul când stadioane și orașe întregi îi scandează numele. "Numele meu e Adrian Păunescu", spunea poetul, și ecoul "Pă-u nes-cu, Pă-u-nes-cu!!" reverbera în pereții CC ului, până în cabinetul 1 și 2. Păunescu, omul, nu poate fi acuzat de duplicitate mai mult decât alți români care îl judecă
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
gură. —Și Barry Grant? m-am interesat eu. —Ea e din Liverpool. Am înțeles. Ei, eu sunt în grupul lui Josephine. Eram dezamăgită că nu nimerisem în grupurile celor cu nume haioase. A urmat un cor de voci care au scandat „Nu Sora Josephine!“ și „Doamne!“ și „Tipa e dură ca o bucată de cremene!“ și „A făcut un bărbat în toată firea să plângă“ și „Chiar a făcut un bărbat în toată firea să plângă“. Ultima remarcă a iscat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
atenți. „M-am săturat, m-am săturat de ăștia“, repeta, concesiv, grasul cel chel. În fața sa, primul din dreapta se însenină, zâmbi. „Da, să se care. Departe, cât mai departe. În sânul lui Avraam. Îi oferim o șansă și purificăm colonia.“ Scandau, acum, pe rând, aplecându-se, tandri, excitați, peste dosarul vecinului: „Ji, jig, jigo. Să plece. Să plece jigodia“. Cor mic, în surdină. Capul mesei lovi cu unghia în sticla mesei. Se făcu liniște. „Da, să ne părăsească Beleaua, cu bolile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
reciti. „Irina, auzi! Poarta! Gura, poarta roșie, irlandeză. Irlandeză! Setter irlandez, auzi. Canibala, vrăjitoarea! Vrăjitoarea Francisca Pop d’Assisi! Irlandeză, auzi, hoțomanca!“, bodogănea pribeagul, pe pragul ultimei trepte, înainte de a ieși în stradă, în realitate. „Irina, auzi! Irina of Hymenland!“ scanda, înviorat de răcoarea dimineții ireale. „Balerină, auzi! Balerina Mata Hari“, repeta, să se încălzească, pietonul. Peste o oră, scara vopsită în verde și blocul acela de locuințe și aleea de brazi, și numele Francisca Pop n-ar mai putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
colegul, aprinzându-și o țigară lungă, aurie. Ce să poată, Florine? N-ai văzut, miroase a mort. Îi dăm gradul doi și îl trimitem la expertiza neurologică, de acord? De acord, veni fumul dinspre doctorul Florin. — Să intre Costache Viorica, scandă dintre dosare micuțul Marga. Liniște. Marga înălță capul, ochelarii se rotiră stânga dreapta. — A, uitasem, Ortansa nu-i aici... Dominic dădu să se ridice, să facă pe aprodul, dar Marga i-o luă înainte. N-avu însă timp să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Un tremur, cu opriri, ale brațelor subțiri, ca niște bețe. — Al Ebreilor, deci! Cunoașteți acest poem? Marele dumneavoastră poet modern... Sorb ritmic din pahare, ronțăie biscuiți, toți trei. — „Zilele mele cele mai prețioase sunt acelea în care las cercetarea estetică“, scandează, tărăgănat, doctorul. Cunoașteți versul? „Zilele mele cele mai prețioase sunt acelea în care las cercetarea estetică“, reia recitatorul... „În care abandonez frumosul și durul elenism,/ cu suverana-i atașare/ la perfecte și trecătoare albe membre. Și devin ce am vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
asta, îi zise el brigadierului, nu mi se pare cea mai prudentă dintre posibilități... Mai târziu în cursul dimineții, se întâlniră cu inspectorul sanitar șef, însoțit de o mulțime de afaceriști furioși și de vânzători care-și petrecuseră toată noaptea scandând sloganuri în jurul bungalow-ului său. Palid și cu răsuflarea întretăiată, coborî din mașină la biroul Colectorului Districtual sub paza șefului poliției, care fusese silit din nou să-și facă datoria. — Am primit proteste din partea tuturor proprietarilor de magazine, domnule, spuse domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
hotărăște ce-o să facem e..., Nick a desenat cu degetul cercuri în aer, înainte s-o arate pe Susan, ...ești tu. —Moi1? a exclamat ea ducând o mână la piept. Ei, sunt onorată. Ia să vedem... —Înot, înot, înot, a scandat Milly. —Milly! a admonestat-o Nick. Las-o pe mami să aleagă singură. —Știu! Susan a pus cana cu cafea pe tavă și s-a îndreptat de spate. Mi-ar plăcea să mergem la un picnic în parcul St. James
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
-mă de umăr, mă trase spre o scară de lemn care ducea la etaj. — Nădăjduiesc că prietenul meu Henri o duce bine, am aflat că Întoarcerea sa din exil a fost un adevărat triumf. Toți acei parizieni care au defilat scandându-i numele, ce fericire trebuie să fi simțit! Am citit relatarea În L’Intransigeant. Mi-l trimite regulat, numai că Îl primesc cu Întârziere. Lectura lui Îmi aduce la urechi veștile din Paris. Djamaledin vorbea anevoios o franceză corectă, uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
la chemarea șefilor bakhtiari, unchii materni ai lui Șirin, Isfahanul, fosta capitală, se răsculă, afirmându-și atașamentul față de Constituție și solidaritatea cu Tabrizul. În orașul asediat, la sosirea veștii se produse pe loc o explozie de bucurie. Toată noaptea se scandă, fără ca nimeni să ostenească: „Tabriz-Isfahan, țara se trezește!” Dar, chiar a doua zi, un atac masiv Îi constrângea pe apărători să abandoneze mai multe poziții, situate la sud și la vest. Nu mai exista decât un drum care să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
se găsea chiar În spatele aceluia al lui Fazel. Se succedau explozii și petarde, cerul se lumina cu intermitență, capetele se dădeau pe spate, fețele se Încordau, apoi Își reveneau, cu zâmbete de copii satisfăcuți. În exterior, fiii lui Adam, neosteniți, scandau de ore Întregi aceleași sloganuri. Nu știu ce zgomot, ce strigăt mi l-a readus pe Howard În memorie. Ar fi meritat atât de mult să participe la sărbătoare! În aceeași clipă, Fazel s-a Întors spre mine: — Pari trist. — Trist, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
aș vrea să fiu așa de slabă, dar trebuie să fie grozav să poți să umbli în niște bikini mai mult sau mai puțin inexistenți, fără să arăți ca o parașută dintr-o revistă porno. Băieții au început să-i scandeze numele; din câte îmi dau seama, este singura fată topless în seara asta. Nu e cea mai frumoasă - ba chiar e foarte departe de așa ceva - dar cu siguranță este în centrul atenției. Ceea ce bănuiesc că era tocmai scopul ei. Baby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
fost fericit la propriu? Dumneata, Casaubon, ce spui?” „Probabil că ați fi visat clarineta.” - Nu”, Încheiase el pe un ton sec. „Clarineta doar am avut-o. Nu cred că am sunat vreodată din ea.” „Visat sau sunat?” „Sunat”, zise el scandând cuvântul și, nu știu de ce, m-am simțit ca un bufon. 10 Și, În sfârșit, altceva nu mai provine cabalistic din vinum, decât VIS NUMerorum, numerele de care ea, Magia, depinde. (Cesare della Riviera, Il mondo Magico degli Eroi, Mantova
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
strigă: vrem Reformă, vrem să fim lăsați să muncim!). George de la Prut prinde ideea din zbor: dragi colegi, suntem cu toată inima alături de dumneavoastră! Fără sacrificiul vostru țara nu ar putea progresa. (așa e! așa e!). După care începe să scandeze: În-vă-ță-mânt! În-vă-ță-mânt! La început sună ridicol și îmi zic că, în sfârșit, i s-a înfundat. Dar nu! Valurile didactice se frământă în sine, apoi se descarcă în același răcnet disperat: În-vă-ță-mânt! Satisfăcut, parlamentarul aplaudă în fața microfonului, după care coboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de 14.30. La scuarul Kogălniceanu s-a făcut joncțiunea cu muncitorii ieșiți din schimbul întâi. Mi se părea straniu să mărșăluiesc alături de fețele acelea săpate, sălbatice, ițindu-se din pufoaice prăfuite. În mâini, fețele-de-mină duceau ghioage, răngi, hârlețe. Coloana uriașă scanda la unison: „A-sa-si-nii!” sau „Sus în deal la Cotroceni cântă cucuveaua/Ilici, gata, și-a găsit în sfârșit beleaua”. În fața căminelor studențești de lângă Operă șuvoiul de răsculați s-a oprit, a chemat întăriri: „Studenți, unde sunteți? Veniți cu noi!” Studenții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în masa puhavă de cadavre ambulante. După care, Lunganul se azvârle fără să pregete asupra Avocatului prăbușit, acoperindu-l protector pe acesta, cu propriul său corp. Stăpânul meu va poci și va închirci omul, după chipul și după asemănarea lui! scandează Șobolanul. Apoi, va stârpi de pe pământ și din ape toată făptura, vietățile cele ce mișună, se târăsc sau înoată și va doborî păsările zburătoare, din văzduh! Va stârpi și va pârjoli pajiștile, florile și verdeața câmpului, soiurile ierburilor celor cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
poziție OFF. ― Motoare de înaintare stinse. Reactoarele de sustentație funcționează perfect. Brusc, o pulsație regulată străbătu nava. ― Nouă sute de metri. Progresia continuă, zise Kip cu ochii fixați pe pupitru. Opt sute. Șapte sute. Șase. Continuă numărătoarea inversă din sută în sută. apoi scandă din zece în zece metri. La cinci metri, remorcherul ezită, se balansă greoi deasupra furtunii de praf, deasupra lințoiului negru al planetei. ― Fixați platoul. Kane executa deja acțiunea cerută. Trenul de aterizaj ieși din burta astronavei ― desfăcându-se ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]