2,879 matches
-
a emoției) și că trebuie neapărat umplute cu ceva; așa că am văzut aici "de toate": proiecții video, grafică pe calculator, efecte pirotehnice, dansuri de cabaret, costumație așijderea etc. în această manieră de Broadway se aglomerează o cantitate enormă de detalii scenice străine de subiect, chiar deranjante prin inutilitate sau obscuritate etc. Fără îndoială, regizorul are dreptate când spune că "mișcarea și schimbările sunt vehiculul primordial", dar asta nu justifică însoțirea principalelor momente de conflict violent cu dansul zglobiu al unor blondine
Un trubadur rătăcit by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/9844_a_11169]
-
și intenția de a-l explicita pentru un public mai puțin cunoscător este binevenită, dar oare calea aleasă prin traducerea vizuală pleonastică este cu adevărat eficientă? în acest scop au fost adăugate o seamă de personaje mimate care ilustrează faptele scenice; astfel Contele de Luna este cvadruplu (prunc, adolescent, bătrân și cel al lui Verdi, care cântă), Azucena este triplă (ca vrăjitoare arsă pe rug, ca tânără cu sugarii în brațe, și cea care cântă). Mă îndoiesc că așa se clarifică
Un trubadur rătăcit by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/9844_a_11169]
-
Anca Milu-Vai În ziua de 18 ianuarie 2007 a avut loc premiera adaptării scenice a romanului O que diz Molero () al scriitorului portughez contemporan Dinis Machado. Spectacolul regizat de brazilianul Aderbal Freire-Filho și interpretat de actori brazilieni s-a bucurat de mare succes, întreaga echipă fiind ovaționată și îndelung aplaudată la încheierea reprezentației. Acest
Ce spune Molero by Anca Milu-Vai () [Corola-journal/Journalistic/9897_a_11222]
-
trupei "Kirov" din St. Petersburg, trupa baletului "Bolșoi", de la Moscova, dispun de bannere imense ce acoperă părți importante ale clădirii, o arhitectură modernă a anilor '60. Și totuși, un mare festival desfășurat sub genericul "Shakespeare in Washington" include toate manifestarile scenice inspirate de dramaturgia marelui Will, atât "Falstaff" de Verdi, prezentat sub bagheta marelui dirijor rus, cât și baletele ruse cu "Romeo si Julieta" compus pe muzica lui Serghei Prokofiev, cât și "Othello" oferit de American Ballet Theatre sau "Visul unei
Muzică și diplomație by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9924_a_11249]
-
Cosmin Ciotloș Formula - declarată în repetate rânduri - a dramaturgiei lui Dumitru Crudu este aceea a Teatrului-Ziar. Cu alte cuvinte, fiecare dintre ficțiunile sale scenice pot fi, la rigoare, probate documentar prin fapte de istorie cotidiană, reportericească, sau dimpotrivă, de documente aproape tezaurizate. De aici, în linie firească, decurg coerența stilistică în sensurile cele mai ample, dinamismul scriiturii, originalitatea și - de ce să n-o spunem
Steaua fără Dumitru Crudu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9961_a_11286]
-
personaje, și că imaginea biografică a acestora rămâne o cu totul altă chestiune, absolut independentă în raport cu orice judecător. Ei bine, ceea ce mă nedumerește cu adevărat ține de criteriul de selecție folosit. Fiindcă nu textul e incriminat, ci eventualitatea reprezentării lui scenice. Nu faptul că, iată, Steaua fără... Mihail Sebastian a fost editată sub formă de carte și de CD audio deranjează, ci posibilitatea ca această piesă să fie jucată. Îmi permit o utopie de cititor: și dacă volumul va fi un
Steaua fără Dumitru Crudu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9961_a_11286]
-
Nobel pentru Literatură. În 2004, Humanitas îi publică Altcineva. Cronica schimbărilor și Drapelul englez. În 2005, Editura EST face să intre pe piață romanul extraordinar al lui Kertesz, Kadiș pentru copilul nenăscut. La sfîrșitul lui 2006, după dramatizarea și versiunea scenică pe care Visky Andras le face, cu inspirație și subtilitate, romanului mai sus amintit, Tompa Gabor scoate premiera spectacolului Vinerea lungă - teatru-kadiș în cincisprezece tablouri, într-o fertilă colaborare cu Vava Ștefănescu, cu o parte din trupa extraordinară a Teatrului
Deținut din naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9999_a_11324]
-
cu o accentuată dimensiune interdisciplinară. Iată câteva titluri, pentru edificare: "Despre sensul prezenței în gândirea fenomenologică" (Ioana Gogeanu), "Note despre importanța prezenței în lege" (James Strazzella), "Dumnezeu ascuns în Biblie: o idee despre prezență" (Alexandra-Flora Pifarré), " Imaginea prezenței în jocul scenic" (Lamia Bereksi Meddahi), "Prezență și simbol" (Mihai Dinu), "Arghezi - Dumnezeul ascuns, poezia prezentă" (Ion Pop), "Poetul în bazarul textual. Prezențe și absențe în lumea de hârtie a lui Ioan Flora" (Răzvan Voncu). Cadrul a fost atrăgător pentru universitari și cercetători
Dialog interdisciplinar despre prezență by Dana Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/8944_a_10269]
-
apoi, contrastul cromatic, movul intens, care țipă păcatul prin respirația taftalelor. Impresionant. "O, lună plină, de-ai vedea Azi ultima durere-a mea"... Am regretat imens că Ilie Gheorghe, unul dintre actorii noștri mari, speciali, cu un soi de înțelepciune scenică rară, nu a izbutit decît cea dintîi ipostază a lui Faust. Pentru aventura nopții walpurgice nu a găsit resurse care să facă credibilă plonjarea în dorință, în păcat. Nici ideea multiplicării Margaretei-Lolită, inocentă și ispititoare, pe care regizorul o aduce
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
apoi, contrastul cromatic, movul intens, care țipă păcatul prin respirația taftalelor. Impresionant. "O, lună plină, de-ai vedea Azi ultima durere-a mea"... Am regretat imens că Ilie Gheorghe, unul dintre actorii noștri mari, speciali, cu un soi de înțelepciune scenică rară, nu a izbutit decît cea dintîi ipostază a lui Faust. Pentru aventura nopții walpurgice nu a găsit resurse care să facă credibilă plonjarea în dorință, în păcat. Nici ideea multiplicării Margaretei-Lolită, inocentă și ispititoare, pe care regizorul o aduce
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
contact cu neamurile cumpătate din Ardeal, deci fără " aparținător"? Și-ar fi închipuit că imensele depozite de dragoste pe care le avusese cândva, că gingașa lui tandrețe se vor revărsa asupra pisicilor, singurele ființe vii din sordidul apartament? Din trecutul scenic al acestui mare actor de teatru îmi reapare și soldatul Pasăre.Tot pe scena națională târgumureșană și tot într-un text scris de DRP (Piticul din grădina de vară), un rol antologic ce rămâne în galeria personajelor sale de neuitat
In memoriam - Ion Fiscuteanu - Moartea unui înger trist by Myra Iosif () [Corola-journal/Journalistic/8969_a_10294]
-
lui Wagner. Elemente tematice disparate în cele două scrieri reapar încorporate în discursul romanesc sub forma unor contrapuncte: comentariile scurte, glosele cînd îngăduitoare cu personajele cărții, cînd ironice sau chiar sarcastice, ca într-un "aparteu", conferă romanului un statut aproape scenic și, pe alocuri, programatic. Efectul este congruent cu subiectul romanului, extras dintr-o întîmplare reală petrecută în urmă cu zece ani. Autorul își ia precauțiile de rigoare și menționează în prolog că orice asemănare cu persoane reale este pur întîmplătoare
Un roman pe o temă fierbinte by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/9016_a_10341]
-
se nasc în acest fel au o funcție metaforică, dând naștere unui univers fantastic, suprarealist, balansând între absurd și dramatic, fără a atinge pateticul, deoarece întregul discurs este puternic marcat de umor. În Filozofii, Josef Nadj și-a conceput spațiul scenic pe trei cercuri concentrice (inițial, ne-a spus coregraful, au fost patru, mai existând un cerc cu desene). În primul cerc, cel exterior, spectatorii se plimbau, urmărind pe 24 de ecrane-video imagini preponderent statice, cărora li se alăturau și câteva
Un teatru al imaginilor by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9062_a_10387]
-
personajului care-l reprezenta pe tatăl sau pe maestrul celor patru fii sau ucenici ai săi, dirijor situat, deci, într-un plan suprapus, superior celui terestru, în care se afla chiar și maestrul. Mișcarea dansatorilor-actori implicați în tot acest demers scenic, Thierry Bae, Guillaume Bertrand, Istvan Bickei și Peter Gemza, deși expresivă era frustă în comparație cu cea a lui Josef Nadj, și el unul dintre cei patru fii, plastica sa corporală rafinată dând mărturie despre o mai îndelungată cizelare, datorată diferitelor discipline
Un teatru al imaginilor by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9062_a_10387]
-
de muzicieni, adevărate instituții de cultură, ce se dedică astăzi punerii în lumina reflectoarelor atenției publice a unor creații instrumentale și muzical-poetice care împlineau cotidianul vieții de curte, colorau zarva târgurilor, a iarmaroacelor, aduceau hrană spirituală pentru fidelii abațiilor. Performanța scenică se îmbină cu munca de cercetare, de transcriere și de selecție a manuscriselor, cu o notorie activitate de formare a tinerilor care se apropie de acest inestimabil tezaur artistic. Am putut audia succesiv ansambluri instrumentale și vocale de mare reputație
Muzica veche în actualitate by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9063_a_10388]
-
al XVIII-lea la Curtea de la Fontainebleau, în prezența regelui Angliei și a Curții regale, cum menționează documentele vremii. Lucrarea a fost reluată de mai multe ori, la Academia Regală de Muzică, până după mijlocul secolului. Ea precede marile creații scenice ale lui Jean Philippe Rameau, fără a fi cu nimic mai prejos de acestea. Astăzi în mod firesc se pune problema restituției acestui imens tezaur, a felului în care se face aceasta. Mai mult decât atât, corpul realizatorilor de la Ambronay
Muzica veche în actualitate by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9063_a_10388]
-
meritul de a ne aduce în actualitate un gen localizat în timp și în spațiu. O face uzând de farmecul tinereții, de puterea de muncă, de priceperea unor maeștri coregrafi, muzicieni instrumentiști și vocaliști, maeștri scenografi, regizori, maeștri ai mișcării scenice, cum sunt Hervé Niquet, muzician-pedagog ce își asumă direcția muzicală a manifestării, regizorul Jacques Osinski, coregraful Marie-Genevičve Massé, specialistă în domeniul dansului baroc. Transparență, lumină, culoare, farmec indicibil, impresionantă coerență în acțiune, dinamism, firesc al comunicării, voci orientate în specificul
Muzica veche în actualitate by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9063_a_10388]
-
prins atunci. Omul, artistul și prezentul lui. Care îl însoțește mereu. De care este legat. Mereu. Omul, artistul, lumea, viața, realitatea, ficțiunea. Măștile lui Mihai Mălaimare, poezia mimului, gesturile, stropii de sudoare, experiența îmbogățită care îmbogățește, la rîndul ei, discursul scenic, chipul dat cu alb, ipostazele clovnului, bufonului, mici repere din commedia dell'arte, traseul sisific al actorului, corpul care vorbește fascinant despre el, despre mine, despre noi, despre dimensiunea de necalculat a pasiunii, a dăruirii de sine. Iarăși și iarăși
Actorul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9037_a_10362]
-
suplă, dispune de culori timbrale expresive, în mod special în registul mediu al vocii. Anume însemne ale gloriei de odinioară stăruie în continuare. Este - ceea ce se numește - un artist de mare clasă, un artist care dispune de o impresionantă experiență scenică muzicală. A avut parteneri de inegală evoluție. Mă refer la basul bulgar Julian Konstantinov, în rolul Mefisto; o voce bună, o statură scenică convenabilă, o tehnică vocală nesigură. în rolul titular, tenorul Robert Nagy se dovedește a fi un excelent
Debutul stagiunii bucureștene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9105_a_10430]
-
Este - ceea ce se numește - un artist de mare clasă, un artist care dispune de o impresionantă experiență scenică muzicală. A avut parteneri de inegală evoluție. Mă refer la basul bulgar Julian Konstantinov, în rolul Mefisto; o voce bună, o statură scenică convenabilă, o tehnică vocală nesigură. în rolul titular, tenorul Robert Nagy se dovedește a fi un excelent profesionist care știe a-și folosi resursele actuale ale glasului, resurse dominate de o anume monocromie timbrală. Un debut promițător, acela al sopranei
Debutul stagiunii bucureștene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9105_a_10430]
-
pericol de a-și pierde rubrica). "Bun" cu Marino, Mircea Martin este "rău" cu Manolescu - chiar dacă, repet, aprecierile lui ies dintr-un fond de obiectivitate și supunere la obiect. Nicolae Manolescu e în esență un cronicar, folosindu-se de spațiul scenic al foiletoanelor sale săptămânale pentru a deveni un "dispecer al gloriei literare momentane". Are o maleabilitate remarcabilă și un instinct "aproape computerizat" al relațiilor umane și sociale. Critica lui de întâmpinare captivează "mai mult prin meandrele decât prin rezultatele sale
Despre obiectivitate (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9118_a_10443]
-
Avignon, Christine Dormoy pune în scenă un text de Valere Novarina. Autor straniu, inventator al unei limbi inspirate parcă de libertatea lui Rabelais, autor ce combină viziunea cosmică și materialitatea concretă a corpului, Novarina își găsește aici o extraordinară încarnare scenică. Pe spațiul de joc, plasat între spectatori, se agită personaje indistincte, neidentificabile, foarte obscure, ale căror cuvinte sunt acompaniate de o muzică la fel de stranie: dialog ce, permițînd trecerea de la cuvinte la sunete, ne antrenează într-o lume a originilor, o
Avignon, 60 de ani by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/9408_a_10733]
-
învestită cu capacitate de expresie artistică, de uscăciunea sufletească și de goliciunea ideatică. Care îl amenință. Dar și atitudinea și gestica celorlalte personaje, unele care rosteau text, altele care erau numai prezențe fizice evocatoare, a fost la fel de adecvată rațiunii lor scenice, fie că era vorba de soția lui Iov, Diana Văcaru Lazăr, de îngerul lui Iov, Ofelia Popii, de Satana, Pali Vecsei sau de cei trei prieteni ai lui Iov, interpretați de Florin Coșuleț, Cătălin Pătru și Adrian Neacșu. Ei toți
Cale coregrafică inedită by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9527_a_10852]
-
o creație simbolică, el trece la o suferință propriu-zisă pe care și-o provoacă singur în timp ce o propune și celorlalți ca model. Mijloacele prin care se realizează aceste acțiuni sînt diverse și în afara oricăror prejudecăți. Elemente vizuale și sonore, mișcări scenice și reflexe ale unui ceremonial teatral se asociază și construiesc împreună un discurs care amintește de ritualurile primitive, cînd artele nu erau încă diferențiate. în toată această gesticulație se poate lesne citi o stare de impas și disperare. Ieșirea artistului
Artistul a ieșit în stradă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9571_a_10896]
-
ajutat fără să încerc nici o clipă sentimentul ultim amintit. Probabil nu mi-ar fi ușor dacă ar trebui să ajut oameni străini, dar oricum nu sunt de o sensibilitate exagerată. Și totuși am resimțit din plin dezgustul declanșat de acțiunile scenice din finalul acestui "spectacol". M-am simțit chiar agresată de faptul că am fost pusă în situația de a asista, fără voia mea, la consumarea actului fiziologic al unui străin. Una dintre cele patru persoane intrate în scenă a ținut
Simplă fiziologie și atât by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9593_a_10918]