753 matches
-
o întâlnise niciodată. Bonnie Travis purta o bluză bleu fără mâneci și o fustă de blugi. Îi scosese lui Mark Schluter căciulița croșetată și-i punea pe cap o ghirlandă de păpădii împletite. Îi vârî o crenguță în mână, un sceptru de Zeus al grădinii. Mark se lăfăia în atenția primită. Priviră amândoi spre Weber care traversa peluza, apropiindu-se de ei, iar fața lui Bonnie se lumină într-un zâmbet care nu se putea ivi decât într-un stat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
exact ca-n poză. — Și tu, răspunse Weber. Mark se încovoie de râs. Ar fi căzut de pe bancă, dacă nu s-ar fi ținut de Bonnie. —Ce? întrebă Bonnie, râzând și ea. Ce-am spus? — Amândoi sunteți țicniți. Mark îndreptă sceptrul spre ei. —Explică-te, Markie. Păi, în primul rând, o poză e plată. Și e, cum ar veni, cam așa de mare. Bonnie Travis cotocodăcea ca o drogată. Weber se întrebă dacă nu cumva luaseră ceva substanțe recreative înainte de venirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
un interviu. Greața dimineții îl urmă pe alee. Flancat de cele două femei, Mark stătea pe banca lui ca pe un tron, în timp ce o mână de pacienți, îngrijitori și vizitatori străbătea Olimpul său de câmpie. O ghirlandă de păpădii, un sceptru dintr-o creangă de plop - așa avea să-l țină minte Weber. În scurtul timp în care Weber lipsise, Mark se schimbase iar. Amărăciunea trădării dispăruse. Își înălță bățul și-l agită spre Weber, în semn de binecuvântare. — Mergi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
un soț bătrîn și cocoșat. Alături de tine îmi voi schimba viața, îmi voi trăi de trei ori mai puternic fiecare minut. Bun spițer e-amorul! REGELE: Da, singurul vindecător pe lume e amorul! Ce îmi pasă de coroană și de sceptru! Ești tu lîngă mine! REGINA: Am înfruntat toate pericolele de dragul acestei clipe. REGELE: În sfîrșit (Se sărută lung. Intră Prințul) PRINȚUL: Ah, singurul spițer în lumea asta crudă-i amorul. De n-aș iubi cum iubesc, dreptatea mi s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
cât pe ce să-l scap. Nu mă așteptam să fie atât de greu. Nu știu de ce îmi imaginam că o să-mi dea să țin în mână un fel de lemn sculptat, de felul lui Domojo, pe când acesta era ditamai sceptrul de fier, greu de cel puțin jumătate de kilogram. — Sunt veritabile, spuse Père Joseph referindu-se la pietrele cu care era încrustat dorje-ul. — Ce fel de pietre sunt ? — Diamante. reprezintă indestructibilitatea, pentru că diamantele sunt mai tari ca orice alte pietre
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Privi În sus la Sfântul Hristofor, martirul Asiei Mici. ― Dacă turcii au distrus-o, Miltie o s-o construiască la loc. Dacă n-are nevoie decât de icoane, o să le picteze el. Sfântul Hristofor era un uriaș. Ținea În mână un sceptru și trecea printr-un râu năvalnic. În spinarea lui era Pruncul Iisus, cel mai greu bebeluș din toate timpurile, pentru că ținea lumea În mâini. Care sfânt ar fi fost mai potrivit să-i apere propriul fiu, aflat În primejdie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mare nici că există. Să mănânci doar cu lingura și furculița cu acoladă, semnul inconfundabil al celor aleși. Să te așezi doar pe tronul (scăunelul) din imediata apropiere a desenului cu minge de pe fața de masă. Să porți cu demnitate sceptrul puterii (un cerculeț roșu care, de obicei, se arunca pe gâtul unei rațe de plastic). Să nu ții cu Steaua. Să nu fi spus la tovarășa. Să joci Ce fac eu să facă toți. Să cânți Alunelul doar dacă ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Scutul mare, pe albastru, are o acvilă de aur cu capul spre dreapta, cu ciocul și ghearele roșii și aripile deschise, ținând În cioc o cruce din aur, În gheara dreaptă o sabie (spadă), iar În gheara stângă un buzdugan (sceptru). Pe pieptul acvilei se găsește scutul mic, care este Împărțit În părți sau cartiere, sfertuit cu insițiune, acestea având reprezentate stemele celor cinci regiuni din istorie și anume: stema Țării Românești, stema Moldovei, stema Banatului și Olteniei, stema Transilvaniei și
Caleidoscop by P.D. Bâlbă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93360]
-
delfini de aur frontali cu cozile ridicate. Acvila (vulturul), cunoscută prin tradiție ca Acvila României, constituie Însemnul unității românilor și României și simbolul latinității naționale. Acvila românească ține În gheara dreaptă o sabie (spadă), iar În gheara stângă un buzdugan (sceptru), ține simbolurile puterii (luptă, cavalerism, justiție). Evoluția stemelor se desprinde pe baza izvoarelor istorice, sigilii domnești, decrete și legi referitoare la fixarea stemelor diferitelor organizații de stat românești, monumente de sculptură și piatra decorativă de la biserici, cetăți, palate și morminte
Caleidoscop by P.D. Bâlbă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93360]
-
am stabilit iarăși în curte. Am așezat-o pe Ada pe tron și am împodobit-o și pe ea cu toate zorzoanele pe care le-am putut găsi. Ținea o statuetă de fier înfățișînd un războinic indian, ca pe un sceptru, în mâna stângă. Cârciumăreasa, floarea ei, îi atârna în piept, galben-portocalie. I-am adus din casă și ceasul de mână pe care trebuia să-l folosească în joc. Era un ceas de damă, micuț, cu curelușă roșie lăcuită și cadran
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lui Homo Faber. (Și ce ironii stupide fac unii astăzi pe seama acestei balade fabuloase, care atestă o adâncă spiritualitate, unică în lume...). Așa se minimizează însăși Lucrarea divină și orice desăvârșire se neantizează din perspectivă cosmică. „Mâna care-au dorit sceptrul universului și gânduri/ Ce-au cuprins tot universul încap bine-n patru scânduri...” Disimularea politicului va submina spiritul creativ al lui Homo Faber. Și uite-așa, de la Ecleziast încoace, „totul e deșertăciune”. În mitologia cosmogonică a românilor, Dumnezeu nu se
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
nu ne referim la oamenii de stat, cei care au viziune asupra destinului națiunii lor. Nu se poate confunda Ionel I.C. Brătianu cu tipologia lui... Gore Pirgu până la Victor Ponta.). Mâna este simbol magic și semn al puterii. Mâna purta sceptrul care era semnul forței și simbol falic. La fel și buzduganul. Sacerdoții cei vechi foloseau mâna din aur masiv pentru ritualuri religioase. Astăzi, liderul politic ridică mâna ca semn de recunoaștere și de comunicare directă. Mâna! De unde vine acest gest
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
pentru ritualuri religioase. Astăzi, liderul politic ridică mâna ca semn de recunoaștere și de comunicare directă. Mâna! De unde vine acest gest? El este foarte vechi. Salutul lui Iuliu Cezar cu mâna dreaptă ridicată deasupra capului a străbătut timpul până la... Hitler. Sceptrul lipsește, dar el trebuie presupus că există acolo, în mână. Cu aceeași semnificație. Comuniștii foloseau mâna dreaptă cu pumnul strâns: forța proletară, care ar trebui să unească, dar să și strivească tot ce i se împotrivește. Secera și ciocanul ar
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
politicianului, atunci când vrea să impună forme goale. El apelează la orice și nu se mai teme de ridicol. Potența sexuală este și ea percepută ca o însușire pozitivă a personajului care vrea să ne conducă. Și revenim la purtătorul de sceptru, phalusul din grotă. “El poate!”, spunea o lozincă sub portretul lui Petre Roman în slip. N-a putut și este o epavă politică. Înjurat de toată lumea. Un economist sau un jurist plicticos nu vor avea nicio șansă dacă vor folosi
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
acestuia, o bucată de acelea din caiete pentru amatori. Cântecul avea oboseli și stingeri grațioase, opriri și reluări de fraze. Cântecul muri într-o notă, semn că se vestise prezența lui Felix. Pascalopol apăru, în mână cu flautul ca un sceptru de abanos și îmbrăcat într-un greu chimono de mătase albastră, brodată cu balauri. Era impresionant. Moșierul vorbi de una, de alta și se vedea că voia să ajungă undeva fără să se bage de seamă, fără solemnitate. Zise, în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
frumos, mai ales pe fete; să le pui cîte o oală de lut pe cap, să învețe să meargă împărătește; jumătate din farmecul la prima vedere al unei femei este mersul ei, să-ți lase impresia că-i mai lipsește sceptrul..."). Din fugă, Mihai lasă pardesiul la garderobă. A observat că-n București lumea nu vine extrem de elegantă la teatru. Mulți poate că vin direct de la serviciu, altfel nu s-ar explica numărul mare de serviete la garderobă. În orașele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
paltonului de blană desfăcut puțin, pe peronul Gării de Nord, atît cît să-i prindă mîna să i-o încălzească la piept. El, veșnicul înfrigurat, a găsit o clipă un piept cald lîngă care să-și încălzească mîna. Alții au riscat coroane, sceptre, sau imperii pentru puțină căldură... Se așază pe marginea patului și-și trece vîrful degetelor peste fruntea femeii. Somnul ei e destrămat domol. Ochii i se mijesc un timp, abia apoi, cînd pieptul s-a ridicat și coborît de cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
acelea ale trimisului bulgar și hotărî să primească pe Ioannițiu în șirul regenților ordinari, recunoscîndu-l de rege al bulgarilor și românilor. El orândui pe preotul cardinal Leon di Santa Cruce să fie legat apostolic, ca să ducă lai Ioannițiu nu numai sceptrul de împărăție și diademă regească, ci-l însărcină totodată cu plenipotență de-a-l încorona solemn în numele papei. O bulă papală de privilegiu cu data 25 februarie l204 îi dădea în faptă lui Ioannițiu titlul și demnitatea de rege al bulgarilor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Sfentislav, care se oferi să-i estradeze în schimb pe tatăl său Terteres, o ofertă care la urma urmelor s-a și primit de cătră romei și s-a împlinit preschimbîndu-se pe Terteres. Cu toate acestea, fiul Sfentislav nu cedă sceptrul lui Terteres, tatălui său întors, nici cu totul, nici în parte, ci îi aviză numai un oraș în care să locuiască, în al căruia cuprins el avea să-și poarte de grijă pentru trebuințele lui, să se bucure de toate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
succesor la cârma Olimpului : Sunt sigur că el într-o zi va avea/ nevoie de mine cel oropsit,/ ținut în cătușe cumplite,/ el regele preafericiților,/ dacă vrea să cunoască ce răsturnare a sorții/ îl va lipsi de cinstiri și de sceptru. Cu nume de cunoscător al tainelor viitorului, titanul știe că Thetis, nereida râvnită de Zeus și de Poseidon, urmează să dea naștere unui fiu mai puternic decât părintele său, așa că oricine ar lua-o de soție și-ar periclita domnia
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
întrevederea cu Io, fosta iubită a lui Zeus, prefăcută apoi în junincă : îi arată acesteia că amândoi sunt victime ale stăpânului zeilor care cu toți se poartă silnic, fără osebire, neștiind că riscă prin toanele-i deșarte să-și piardă sceptrul de tiran. În finalul tragediei, Prometeu nu acceptă, câtă vreme nu este eliberat, să-i încredințeze lui Hermes numele celui care l-ar putea răsturna pe stăpânul lumii : Nu este vătămare, nu este vicleșug, prin care m-ar putea constrânge
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pentru cel mai sinistru personaj al istoriei românești contemporane. Odioasa lui venire și menținere la putere vreme de trei mandate a așezat România În coadă Europei, iar năvălirea complicilor săi În București a trimis-o direct În Evul Mediu. Sub sceptrul sau roșu au Înflorit gropile comune, s-au spoliat bogățiile României, sub privegherea lui atentă și grijulie tovărășii de ideologie roșie și-au construit imperii financiare, bancare, mediatice, călcând pur și simplu În picioare demnitatea, bună credință, ființa românilor. Sub
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
sau roșu au Înflorit gropile comune, s-au spoliat bogățiile României, sub privegherea lui atentă și grijulie tovărășii de ideologie roșie și-au construit imperii financiare, bancare, mediatice, călcând pur și simplu În picioare demnitatea, bună credință, ființa românilor. Sub sceptrul sau au distrus eternă și fascinantă Românie mureșani, zaheri, voicani... Sub privegherea lui au scris cartea neagră a existenței românilor indivizi de țeapă unui Ion Stoica, Miron Cozma, Omar Haysam, Sorin Ovidiu Vântu și multi, mulți alții... Sub sceptrul sau
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Sub sceptrul sau au distrus eternă și fascinantă Românie mureșani, zaheri, voicani... Sub privegherea lui au scris cartea neagră a existenței românilor indivizi de țeapă unui Ion Stoica, Miron Cozma, Omar Haysam, Sorin Ovidiu Vântu și multi, mulți alții... Sub sceptrul sau, cuvintele de ordine ale clienților partinici au fost: dezbinare, cenzură, jaf, teroare, distrugere, crima... Oare merită să le acordăm lui și complicilor - cu sau fără lampas, cu sau fără epoleți - circumstanțe atenuante, numai pentru faptul că În limba kremlinian-bolșevică
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
dirija separat și bazat pe Încredere toate partidele religioase, politice, economice și literare, și sunt atașate, pentru a primi o direcționare comună, la un centru necunoscut unde este ascuns resortul puternic care Încearcă să miște În felul acesta invizibil toate sceptrele pământului. (J.M. Hoene-Wronski, cit. la P. Sédir, Histoire et doctrine des Rose-Croix, Rouen, 1932) Într-o zi l-am văzut pe domnul Salon În ușa laboratorului lui. Dintr-o dată, nici una, nici două, mă așteptam să scoată un țipăt de cucuvea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]