4,646 matches
-
Își ținea respirația și număra rar până la zece. Cu multă vreme În urmă Învățase să-și controleze astfel frica. Camionul a dat Înapoi, apoi a țâșnit Înainte, stârnind nisipul și ridicând un nor de praf. Pe unul dintre obloane fusese schițat cu creta un penis și alături scria ÎN MĂ-TA. Cerul era acoperit, jos și neguros, Îngreunat de apă. Așa era de câteva zile; nu mai plouase de multă vreme, dar acum se apropia furtuna. Toată lumea dorea să plouă. Adevărul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
le mai avea crescuseră și cădeau peste cojile de pe cap ca niște fire de mătase albă. Arăta ca orice alt bătrân, de pildă ca aceia care jucau cărți În hol. Abia avea șaizeci de ani, dar Îl Încolțise cancerul. El schițase un zâmbet, iar ea a simțit o durere sfâșietoare În piept, nu-și Închipuia că tristețea poate să doară. Abia În surâsul acela șters Își recunoscuse tatăl, cel pe care-l păstra În minte. Iar când el a Închis iarăși
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
idee când avea să fie asta, dar, așa cum li se Întâmplă copiilor, credeam că ar fi putut să se Întâmple În orice moment, că am să fiu din nou unul dintre copiii din insule. Dar, de fapt, fără Îndoială... A schițat un zâmbet fin și trecător ca un fluture, atât de delicat, Încât ea și-a zis că l-ar strivi dacă-l atinge. A Întins o mână și i-a mângâiat cu dosul degetelor pielea fină a obrazului. Ar fi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de lemn. Dinaintea lor, pe pământ, așezaseră câteva lucruri de vânzare, printre care un carton de Winston și niște sticle cu neofalină de culoarea mierii. L-au salutat pe Din Înclinându-și capetele, iar fețele lor bătute de soare au schițat În treacăt un zâmbet. Din s-a oprit În fața unei tăblii de zinc pe care erau lipite vechi afișe cu reclame de băuturi nealcoolice și de țigări. Câteva se dezlipiseră și scoteau la iveală altele, Încă și mai vechi. Abia
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nu era puhoiul de neînțeles al vitriolului verbal, ci, așa cum i s-a părut, ceva care părea să fie o adevărată conferință. Părea să fie o anume legătură Între pumnii ridicați de studenți și ridicarea glasului fetei care vorbea, se schița o direcție pe care Margaret n-o mai con statase În desfășurarea protestelor din campus. În ciuda murmurului permanent al vocilor și a pârâitului megafonului, Margaret a distins cuvintele și astfel a devenit o figură Întunecată, putredă, stricată până În măduva oaselor
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
În fața unei pânze enorme În care erau mulți luptători din Antichitate, spartani, și-a zis ea, deși nu era sigură și nici nu-i păsa ce erau ei de fapt, a văzut un tânăr care Își făcea Însemnări. De asemenea, schițase tabloul, unde fiecare dintre figurile principale era prezentată ca o pată informă din care ieșea o săgeată cu numele personajului. și-a ridicat capul din carnet, i a făcut cu ochiul și a continuat să mâzgălească. Ea a remarcat că
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
-i aparține unei alte persoane, cineva pe care-l uitase de mult. E o onoare pentru mine să vă Întâlnesc din nou. Toți cei trei bărbați din jurul mesei s-au arătat interesați. Președintele a țintuit-o cu privirea și a schițat un surâs. — Vârsta e ceva groaznic, pentru că distruge memoria. Am avut Întotdeauna o memorie excelentă, dar nu-mi dau seama de unde vă cunosc. Mi se pare atât de neobișnuit. Vocea Îi era Încă puternică și limpede, poate că ceva mai
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
energie la mers, în semicercuri, râzând, ne ținem sudați, mergând tare peste continente, asta mai trebuia, să te bați cu portarul... trebuie să plec, spun cu vocea de cârpe îngrămădite muiate din alcool în tutun și invers, pierd Săgeata, nu schițează nimic, nici zâmbet, se face că doarme, poate chiar doarme... și ușa cu multe fotografii lipite adolescentin de Iulia, ce dracu’ caut eu aici, un întreg arbore genealogic al relației lor, enervant de înduioșător, așa eram și eu atunci, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
rămase stana de piatră. — Ah! exclama Șam, prins pe picior greșit de anunțul lui Adrian. Păi, e grozav! adaugă el, aruncând o privire neliniștita către Eleanor, care-l privea lung pe Adrian. — La ce te prinzi? îl întreba ea. Adrian schița un zâmbet vag, dar nu-i răspunse. — Trebuie s-o tăi, Ellie, o anunță Șam. Îmi pare rău de suc. Apoi se întoarse către Adrian: — O să-l sun pe Peter Reeves de la Chronicle și o să-l rog să ia legătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
cu părul blond tuns scurt de un stilist la modă. Era îmbrăcată elegant, cu o fustă scurtă și un taior mulat pe bust, și avea asupra ei o geantă diplomat micuța, din piele neagră. — Domnișoara Tarrant? întreba el. — Da. Femeia schița un surâs discret, ca și cum ar fi amuzat-o ceva - poate chiar modul oficial care o întâmpinase Adrian. Va rog, poftiți înăuntru. — Soția dumneavoastră era în mașină care a ieșit pe poarta în timp ce taxiul meu încerca să intre? se interesa ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
m-am întors acasă devreme, zise Eleanor. Cum arată-n pielea goală? Nu mi-am putut da seama. Doar știi că la sauna e-ntuneric. Dar la duș? — N-am făcut dus împreună. Am ramas la sauna până când ea... Adrian schița un gest de lehamite. Nu știu, zău, de ce-am intrat în jocul asta stupid! Mă duc să mă-mbrac. Făcu câțiva pași spre bucătărie, dar apoi păru să se răzgândească. Ieși în hol și urcă la etaj. Eleanor rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
dar... — Îmbracă-te, fă-ți bagajele și vino cu mine în clipa asta! Până nu se trezește. Hai, ce mai aștepți? Sări în picioare, vrând parcă s-o încurajeze. — Fără obligații. Doar dacă nu cumva ți le dorești, desigur. Eleanor schița un zâmbet. — Îți mulțumesc, Șam, dar nu pot. — De ce nu? — Dacă aș pleca acum, nu m-aș mai întoarce niciodată. Ar fi sfârșitul. Ei bine, poate ai ajuns la sfârșitul acestei casnicii, spuse Șam. — Vai, Șam, divorțul îmi mai lipsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
în ultimul timp! Am fost amândoi atât de ocupați! N-am mai făcut sex de secole. La capitolul asta am de gând să recuperez masiv în următoarele două săptămâni, îi promise el. Am de gând să te fac harcea-parcea. Fanny schița un zâmbet de mulțumire. — Ei, si ce-a zis țipă nevastă-sa? — La început nu mare lucru. Dar când el a plecat câteva minute, mi-a povestit în culori destul de sumbre ce-nseamnă căsnicia ei cu el. Pentru ea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
a revăzut multe locuri dragi ale copilăriei. În mijlocul acestei lumi reînsuflețite cu puteri miraculoase, se înalță figura domnului Trandafir. Toate gândurile artistului se adună în jurul chipului venerat al dascălului, realizând prin acest fragment o adevărată identitate. Un portret fizic este schițat cu ajutorul descrierii. Era un om bine făcut, puțin cam chel în vârful capului, cu ochii foarte blajini. Când zâmbea, se arăta sub mustața tunsă scurt niște dinți lungi cu strungă mare la mijloc. Autorul face ca figura fostului său dascăl
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cu privirea zbanghie, având În loc de tradiționala barbă albă, un vălătuc din vată de zahăr străpuns de o limbă lubrică. Când s-a trezit, doamna Koblicska Îi tampona fruntea năpădită de transpirație cu o bucată moale de tifon, zâmbindu-i Încurajator. Schiță și el un zâmbet obosit, apoi Își răsuci ușor capul Într-o parte, lăsând astfel drum liber mâinii aceleia grijulii spre ceafă. Așa o zări pe Marta. Stătea pe un taburet, cu spatele drept și răsfoia absentă o revista de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mă jigniți deloc. Tot așa o văd și eu...! Izbucni În râs, tocmai când dialogul risca să devină patetic, uman, cu doza cuvenită de compasiune și Înțelegere față de cel cocoțat pe suferință ca pe niște picioroange de milog trufaș. Flavius-Tiberius schiță doar un zâmbet. Grațian avea o Întreagă teorie asupra suferinței identitare, pentru care nu nutrea decât dispreț. Iolanda se uita mirată la Petru: Carevasăzică așa arată un cinic. Își propuse să citească mai atentă Caietul cu vise. Flavius-Tiberius Îi lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mobil e binecuvântarea și blestemul secolului XXI. — Aaa, e cealaltă binecuvântare și celălalt blestem al secolului XXI. Chestii din astea, care sunt în același timp o binecuvântare și un blestem, întâlnești la tot pasul. Ajungi să le pierzi socoteala. Am schițat un zâmbet. — Păi, făcu Nimeni. Nu sunteți aici pentru a discuta despre tendințele mele antitehnologice, nu? Ar trebui să încep cerându-mi scuze pentru... — Nu, stați, am sărit, amintindu-mi în sfârșit de punga de plastic cu dictafoane care îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
auditorii interni, membrii comitetului de audit trebuie să cunoască cele mai bune practici pentru această funcție vitală. Înțelegând standardele de audit intern, comitetele de audit își vor consolida munca de supraveghere.“ Pentru a închega relații de lucru strânse, după cum este schițat în standarde și în diferitele cerințe reglementate referitoare la comitetele de audit, auditorii interni și comitetul de audit trebuie să își reevalueze periodic relația de lucru. Sinceritatea relațiilor dintre membrii Comitetului de audit cu managerii și auditorii reprezintă factori-cheie de
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
Cioran. Tata nici măcar n-a simulat subordonarea la doctrină. A rămas (neadaptat) în perimetrul profesiei de instrumentist. A făcut muzică nu "de masă", ci de clasă înaltă. Pentru că n-a colaborat cu puterea, nici n-a avut perspective. Mi-a schițat odată un briefing privind intrarea în PCR. L-am reținut. În 1921, s-au înscris acolo cîțiva exilați, cu bune intenții privind soarta "bluzelor albastre"; în '30, partidul comunist devenise o agentură moscovită; în '50, oportuniștii umpleau rîndurile, din ce în ce mai dese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Apăruse, în loc de îndrumare, înhumare: "înhumarea spre o orientare marxistă i-a revenit lui Ilie Cîrjeu". Șichy rîde, cu rîsul ei de-a dreptul "carnivor", deși nu l-a mai prins, ca studentă, pe Ilie Cîrjeu, un culturnic de oțel. Îți schițez pe scurt cariera lui Cîrjeu. E instructiv, o să vezi. A învățat pe de rost discursul lui A. A. Jdanov, cel din '34, de la primul Congres al scriitorilor sovietici. Ideea principală: cunoaște viața și reflect-o în operă. Dar nu scolastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mocheta localului și minune văd doi adolescenți adormiți cu fața la cer, într-o iarbă straniu de albastră. Eu și Rusalin. Doi buimaci mîncînd mămăligă cu lapte dintr-un blid, în bucătăria bunicii Leonora. El, suflînd să aburească geamul și să-mi schițeze profilul. El, așezîndu-și palma peste palma mea, ca și cum ar fi vrut s-o măsoare: da, se potriveau. Și tot el, cu mîinile încleștate de gard, uitîndu-se cum mă urc în Buick-ul lui Iordan. Grindina de care mă apărase înainte cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
a angajat cu ea într-o conversație complezentă. Dintotdeauna, oglinzile îi rețineau chipul, oriunde se ducea. Petrecea minute îndelungi în fața lor, privindu-se cu intensitatea și profunzimea unui sentiment constant, ce nu putea fi calificat decât iubire. De cele mai multe ori, schița câte un mic gest, studiat, grațios, vaporos, nonșalant, și oglinda îi răspundea pe măsură: de dincolo gestul survenea dilatat, șarjat sau exacerbat, adesea încetinit. De data aceasta, chipul din oglindă îl privea surâzător, dar liniile aproape verticale de la colțurile gurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o să-ți meargă cu el, Dora. Își va da în curând seama că are de-a face cu o vacă, dacă nu și-a dat deja seama. O vacă cu sutien în loc de țâțe, adică una neautentică. (Masca îl trage înapoi, schițând un gest brutal din mâneca lor comună. Apoi face ea un pas în față.) Masca: N-o să-ți creăm probleme, Dora. Fii pe pace! N-o să-ți facem greutăți! Așa cum ești, să știi că Philip te-a iubit în felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
dreptul geamului meu. Izbutesc să-i pun întrebarea ce m-a torturat tot timpul mesei, direct, fără menajamente, aproape răstit și răspicat. Prin urmare o întreb, în sfârșit, cine este. Îmi zâmbește straniu și ridică mâna dreaptă fină și suavă, schițează cu ea un gest fulgurat, abia perceptibil, exact ca odinioară. Degetele lungi și expresive călcau ușor aerul în semn de adio. Cum aveam să uit acel gest micuț, neînsemnat, pornit dintr-o mână elegantă și frumoasă, dar deosebit de puternică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pentru o ființă umană. Ea aluneca, parcă, pe suprafața apei, escortată de armata de rechini către mal, și ei o scrutau intens cu ochiul lor sfredelitor. Ca niște pumnale, dinții lor ascuțiți încrețeau apa în jurul ei, dar niciunul n-a schițat vreun gest de atac. Sfârșitul amintirii. "Persona" După ce a ieșit din apă, s-a întins pe mal, pe nisipul fierbinte unde a zăcut o vreme. De data asta îmi amintesc exact costumul de baie cu desene abstracte, în culori vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]