1,037 matches
-
MOI) și al FTP-MOI -, politică generală a PCF* nu abordează deloc problema persecuțiilor antisemite. în afară de aceasta însă, între 1948 și1953, Stalin inițiază în URSS și în democrațiile populare* o companie de epurări îndreptată împotriva evreilor. Ceea ce duce în 1949, la scindarea Ligii Internaționale contra Antisemitismului, comuniștii creând în Franța Mișcarea contra Rasismului, a Antisemitismului și pentru Pace. MRAP este rebotezată în 1977 Mișcarea contra Rasismului și pentru Prietenia între Popoare, într-un context de ostilitate crescândă a mișcării comuniste la adresa Israelului
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
o țară în care construcția națională este neterminată, steagul păcii este de această dată mai greu de fluturat decât în statele-națiuni din Occident. în Franța, mai ales, socialiștii nu repun în discuție înainte de noiembrie 1918 necesitatea „apărării naționale”. De aceea, scindarea SFIO la congresul de la Tours din decembrie 1920 nu se face în mod fundamental pe chestiunea războiului și a păcii ci, bineînțeles, pe aceea a revoluției și a modelului bolșevic. A șasea din cele 21 de condiții de aderare la
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
intervenit revoluția rusă din februarie 1917, apoi conflictul violent prin care Lenin va căuta să răstoarne guvernul provizoriu al socialistului Kerenski, aliat cu menșevicii și socialist-revoluționarii, și în fine, preluarea puterii de către bolșevici, la 7 noiembrie 1917. începând de acum, scindarea, inaugurată în PMSDR în 1903, se va propaga, la îndemnul lui Lenin, cu iuțeala fulgerului, în întreaga mișcare socialistă europeană, apoi în cea mondială. Timp de șapte decenii, ea va opune social-democrația - tendință moderată și democratică a socialismului - comunismului și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a fi mai îngăduitor, mai loial, mai politicos și mai atent față de camarazi, cu o dispoziție mai puțin capricioasă etc. Aceste trăsături pot părea a nu fi decât un detaliu infim. Dar, după părerea noastră, pentru a ne feri de scindare și ținând seama de ceea ce am scris mai sus despre raporturile dintre Stalin și Troțki, nu este vorba despre un detaliu sau atunci este unul care poate căpăta o importanță decisivă.” în ultimele sale clipe de luciditate, Lenin, care din
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
au apărut (între două persoane, într-un anumit grup sau între anumite grupuri), fară a se generaliza, au toate șansele de a nu bulversa prea mult viața organizațională. Dacă însă cearta dintre doi membrii ai unui grup antrenează după ea scindarea grupului, dacă ceea ce se petrece într-un grup afectează imaginea și productivitatea altor grupuri, atunci mai mult ca sigur că imaginea organizației va avea de suferit. Arătăm toate acestea pentru a înțelege că multe dintre cauzele conflictelor identificate la celelalte
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Se produce atunci un fel de diviziune accentuată Între cei „buni” și cei „răi”, cei „curați” și cei „murdari”, Între „bine” și „rău”, pe baza rușinii sau culpabilității indivizilor de a fi dorit să se revolte Împotriva autorității părinților. Această scindare a afectelor susține angajamentul și pasiunea stereotipă a subiecților autoritariști, membri potențiali sau reali ai mișcărilor fasciste sau integriste: „Proiectându-și dorințele rușinoase asupra altora, individul cu prejudecăți are posibilitatea de a se gândi la ceea ce altminteri ar fi un
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
carboxi-terminal. Ele sunt alcătuite dintr-o subunitate mare și una mică. Molecula caspazică activă este un heterotetramer alcătuit din câte două subunități mari (20 kDa) și două subunități mici (10 kDa). Acțiunea caspazelor are ca rezultat: a) activarea procaspazelor; b) scindarea proteinelor antiapoptotice din familia BCL-2; c) hidroliza laminelor, cu rol de stabilizare a membranei nucleare, cu condensarea cromatinei; d) distrugerea proteinelor participante la reglarea funcției citoscheletului; e) alterarea funcției proteinelor care participă la replicarea și repararea ADN și la splicing-ul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
ale celor două nominale dintr-o propoziție copulativă specificațională nu coincid, persoanele I și a II-a au prioritate în fața persoanei a III-a, iar pluralul are prioritate în fața singularului. Un subtip aparte de structuri copulative specificaționale sunt cele cu scindare și pseudoscindare (engl. clefts, pseudo-clefts)86 - vezi infra, 4., pentru structurile cu pseudoscindare din română. 2.2. Structurile identificaționale În structurile identificaționale, unul dintre nominale specifică identitatea entității desemnate prin celălalt nominal. Structurile identificaționale au în comun cu cele specificaționale
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
un termen predicativ, deci nu declanșează acordul. 4. Acordul în structurile copulative pseudoscindate în română. Ipoteza focalizării Foarte pe larg spus, în structurile scindate și în cele pseudoscindate o propoziție este scindată în două părți legate prin intermediul verbului copulativ. Prin scindare sau pseudoscindare se focalizează un element. În engleză, o propoziție fără scindare precum cea din (38)a poate fi reformulată într-o structură cu scindare (engl. cleft), precum cea din (38)b, și o structură cu pseudoscindare (engl. pseudo-cleft), precum
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
pseudoscindate în română. Ipoteza focalizării Foarte pe larg spus, în structurile scindate și în cele pseudoscindate o propoziție este scindată în două părți legate prin intermediul verbului copulativ. Prin scindare sau pseudoscindare se focalizează un element. În engleză, o propoziție fără scindare precum cea din (38)a poate fi reformulată într-o structură cu scindare (engl. cleft), precum cea din (38)b, și o structură cu pseudoscindare (engl. pseudo-cleft), precum cea din (38)c: (38) a. Tom offered Sue a sherry. ("Tom
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
în cele pseudoscindate o propoziție este scindată în două părți legate prin intermediul verbului copulativ. Prin scindare sau pseudoscindare se focalizează un element. În engleză, o propoziție fără scindare precum cea din (38)a poate fi reformulată într-o structură cu scindare (engl. cleft), precum cea din (38)b, și o structură cu pseudoscindare (engl. pseudo-cleft), precum cea din (38)c: (38) a. Tom offered Sue a sherry. ("Tom i-a oferit lui Sue un sherry.") b. It was a sherry that
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
c și (39)a, și reversed pseudo-clefts, ca în (39)b (Collins, 1991): (39) a. What he was worried about was his work. b. His work was what he was worried about. (Declerck, 1994) În limba română, o structură fără scindare precum cea din (40) poate fi reformulată într-o structură cu pseudo-scindare propriu-zisă, precum cea din (41)a, sau o structură cu pseudo-scindare inversată, precum cea din (42)a. În aceste structuri se folosesc relativele ceea ce sau ce. Acestea pot
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
ani fiul meu și fratele tău. Pentru a explica acordul cu ultimul conjunct în ordinea VSO au fost propuse mai multe analize (fiecare asumând o anumită structură a sintagmei coordonate): (a) analiza propozițională/prin elipsă; (b) analiza sintagmatică; (c) analiza scindării; (d) analiza prin "enumerare" (engl. listing). (a) Analiza propozițională Propozițiile cu sintagme coordonate sunt analizate uneori ca derivând din structuri bipropoziționale, cu "rearanjarea" verbului predicat astfel încât acesta să se acorde cu sintagma coordonată în ansamblu (indiferent de topică, SVO sau
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
În poziție postverbală, în condițiile în care verbul este la singular, adăugarea ca adjunct a lui și N2 încă nu a avut loc, iar secvența coordonată N1 și N2 nu a devenit încă un grup cu trăsătura [+plural]. (c) Analiza scindării Această analiză presupune că și N2 este o secvență incidentă. Într-adevăr, unele structuri coordonate sunt în mod evident construite prin incidență; și N2 poate apărea fie imediat după N1, ca în (20), fie despărțit de N1 de verb cu
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
doi, trei. (Realitatea TV) (21) Ion a venit la petrecere, și Maria. - virgula redă o pauză. Această analiză nu poate fi valabilă pentru toate structurile cu acord la singular, ci doar pentru cele în care organizarea prozodică a enunțului reflectă scindarea: pauză înaintea secvenței și N2, o intonație terminală a secvenței N1. Fiind vorba de prozodie, este o analiză verificabilă doar pentru structurile din limba vorbită, nu și pentru exemplele (numeroase) din limba scrisă. (d) Analiza prin "enumerare" (engl. listing) Conform
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
2(b)), am subliniat importanța factorului semantic pentru încadrarea tipologică a unei limbi. Este momentul să detaliez această observație, odată cu Dixon (1994: 70), care împarte limbile ce disting între Sa și So în două categorii. ● Limbile în care se manifestă scindarea subiectului intranzitivelor (engl. split-S) sunt caracterizate prin marcare sintactică, ceea ce înseamnă că fiecare verb are o matrice sintactică a marcării cazuale sau a marcării prin acord, matrice care se păstrează indiferent de semantica anumitor utilizări speciale ale verbului. Aceste
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
1984)80. Două subdialecte ale limbii eschimose, nunavimmiutitut (analizat de Mahieu 2003) și tunumiisut (descris de Tersis 2003) ilustrează faptul că o evoluție comună a limbii-mamă (de la construcția participială pasivă și posesivă la cea ergativă) poate fi urmată de o scindare dialectală, favorizată, în acest caz, de distanța geografică foarte mare între dialecte: în primul subdialect, tipul SOV cu morfologie ergativă nu este încă total instalat, în timp ce în cel de al doilea se constată deja o evoluție dinspre tipul ergativ (dezvoltat
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
atribuirea/verificarea Cazului acuzativ, categorii care au o istorie a lor și diverse denumiri (v, Voice, Agr, Asp, G, AG etc.), ca și tipurile de analize propuse pentru clasa inacuzativelor. Alexiadou, Anagnostopoulou, Everaert (2004: 13) arată că odată cu introducerea teoriei scindării proiecției VP − VP-shell (Larson 198838) −, rolurile tematice nu mai sunt obligate să apară într-o poziție unică, iar asimetria subiect−obiect nu mai este exprimată ca o asimetrie specificator−complement. Dacă la începutul anilor '80 se considera că unicul argument
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
unei propoziții reduse sau încastrate în verbul principal − VP-shell −, fie urmă a verbului principal). În capitolul 4, Chomsky (1995: 315−316) propune o interpretare diferită de cea anterioară: dacă un verb are mai multe argumente interne, trebuie să postulăm o scindare a VP de tip larsonian. Configurația v−VP exprimă rolul cauzativ sau agentiv al argumentului extern. Dacă inergativele sunt tranzitive "ascunse", așa cum sugerează Hale și Keyser (vezi infra, 4.3.1.), atunci numai inacuzativele care nu au Agent sunt structuri
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
vCAUZĂ = nu impune restricții de agentivitate argumentului extern, dar impune restricții complementului, care trebuie să fie o propoziție redusă; (c) vDEVENI = specific inacuzativelor, nu are argument extern; selectează un complement de tip propoziție redusă. Bennis (2004: 84) arată că teoria scindării proiecției VP oferă explicații privind natura ergativității sintactice și structura verbelor psihologice. Autorul (Bennis 2004: 85) susține că natura rolurilor tematice este esențial configurațională. Prezența categoriei v explică noțiunile agentivitate și cauzativitate, iar Spec,v este poziția argumentelor Agent și
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
agentivitatea opțională este structura argumentală, nu structura propoziției), cât și aspecte negative (legătura cu creșterea valenței sau cu selecția și atribuirea/verificarea rolurilor tematice). Pentru a explica diferența dintre tiparul pasiv și cel inacuzativ, Embick (2004a: 140) introduce în teoria scindării proiecției VP trăsătura semantică AG, care are proprietățile propuse de Kratzer. v conține trăsături interpretabile și neinterpretabile. Ca și în cazul tranzitivelor, în cazul pasivului, v conține trăsătura AG, responsabilă de interpretarea agentivă. În cazul pasivului, argumentul extern DP și
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
v −) sunt împărțite, în sistemul propus de Bowers, între v/Pr și Tr. În limba engleză, Tr nu are realizare fonetică, dar există limbi care au morfeme speciale pentru marcarea tranzitivității. Sistemul propus de Bowers (2002) are legătură cu Ipoteza scindării proiecției v, însă autorul atrage atenția asupra faptului că Tr nu poate fi redus nici la un set de trăsături φ, pentru că nu este obligatoriu ca Tr să aibă un set de trăsături asociate, nici la proiecția Agr, responsabilă de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a fost introdusă în structura logică a propoziției (Dowty 1979 și alții ulterior) pentru a explica interacțiunea dintre tipul de eveniment și operatorii de timp/advebialele temporale. Recent, elemente ale descompunerii predicatelor s-au întors în structura sintactică, conform teoriei scindării proiecției VP (engl. VP-shell). Regulile de realizare a argumentelor pot fi formulate în termeni de geometrie a descompunerii predicatelor; Agentul este prima poziție argumentală a predicatului Cauză. Primele discuții despre structura evenimentului s-au concentrat asupra predicatelor primitive care definesc
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
două modalități de a obține o interpretare telică: fie printr-un argument generat în Spec,EM, fie printr-un delimitator. Acest model poate explica și construcțiile cu dativul și pe cele cu dublu obiect, fără a mai apela la ipoteza scindării proiecției VP (engl. VP-shell). Consecința acestui model este că două macroroluri sunt suficiente pentru a descrie selecția argumentelor: punctul inițial și punctul final; dacă există al treilea argument, acesta desemnează obligatoriu parcursul. Cazul acuzativ este atribuit de nodul aspectual responsabil
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
slakken − adjectiv inergativ ' Precum [e] este amuzant, lui Ion nu-i plac melcii'. (c) selecția complementizatorilor. Bennis (2004: 92) susține că distincția inergativ/inacuzativ este motivată și în domeniul adjectival. În termeni minimaliști, ergativitatea verbală se exprimă structural prin absența scindării proiecției VP, iar prezența unui argument extern impune apariția scindării proiecției VP în situația verbelor inergative. Adjectivele ergative sunt proiecții AP: obiectul indirect este generat în Spec,A, iar obiectul/subiectul adjectivului este generat în poziția de complement al A
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]