801 matches
-
continue. — Încetul cu încetul, a devenit de neînlocuit. L-a convins pe tata că oamenii fac ușor cele mai grele treburi de dragul plă cerilor sexuale, așa că a rânduit ca - în schimbul unei sume de bani - fiecare să aibă legătură cu o sclavă, iar de altă femeie să nu se apropie. Pus pe câștig cum era, nu mă mir, își ascunde Gallus un surâs ironic. — Și pentru că ura foarte mult cearta cu o slugă pentru hrana pântecului, s-a lăsat după un timp
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
caută aici, printre străinii ăștia, care nici măcar nu cunosc aspectul arbo relui? Strivește între gene o lacrimă grea. Este rândul Agrip pinei să împrăștie sare peste altar. — Vouă, zeițe care prezidați nașterea, rostește femeia cu voce tare, vă aduc prinos. Sclava de lângă ea îi înmânează o lumânare aprinsă. — Tu, Candelifera, veghează asupra copilașului din trupul meu. Îngenunchează: — Iar voi, cele două Carmentes, aveți grijă ca pruncul meu să se nască cu capul, nu cu picioarele, înainte. Prorsa, hărăzește-mi o naștere
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
masându-i ușor tâmplele. „Ce rușine”, zicea Amparo, „eu, care nu cred În astea, eu nu voiam, dar cum am putut?” „Se Întâmplă, se Întâmplă”, Îi spuse Agliè cu blândețe. „Dar atunci nu există mântuire”, plângea Amparo, „sunt Încă o sclavă. Du-te, du-te de-aici, tu”, Îmi spuse furioasă, „sunt o biată negresă mizerabilă, dați-mi un stăpân, Îl merit!” „Li se Întâmpla până și blonzilor ahei”, o consola Agliè. „Natura omenească e aceea care...” Amparo ceru să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
din cap. E trăsnet, nu? Deși e cam nesimțit. Trish și cu mine răsuflăm ușurate. — O, Doamne, zic, de fapt, spuneam că nu ne vine să credem că vorbește așa cu tine. — Știu. Din ce cauză a murit ultima lui sclavă? De epuizare? E veche poanta, dar, În contextul ăsta, ne face pe amîndouă să rîdem. — De ce suporți toate astea? o Întreb. Te tratează În felul ăsta mereu? — Nu, nu mereu, spune ea, și sînt conștientă că nu e genul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
am hotărât să nu optez pentru nici una dintre ele și să-mi pun Built To Destroy. Mimez un pic că zdrăngănesc la chitară și Îmi compun În minte o listă de femei pe care aș vrea să mi le fac sclave și să le leg, iar Drummond ie pe primu loc. Îmi verific cutia poștală și găsesc tot rahatu de la Chelmsford. Mă lași să aștept Tony. Nu-mi place să aștept. Asta mă face să mă simt singur și melancolic, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
clipă la alta. Și ce propui, o întreb eu, iar ea răspunde repede, îți propun să cauți înăuntrul tău lucrurile care nu s-au schimbat, care nu depind de circumstanțe, iar de acolo îți vei trage puterea. Nu poți fi sclava circumstanțelor, trebuie să te bazezi pe lucrul acela sigur și stabil care se află înăuntrul tău, iar eu întreb, dar ce este acest lucru dinăuntrul meu, am impresia că în mine nu există așa ceva, dar ea se holbează la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
prin Christine de Pisan XE „de Pisan, Christina” (1405). În 1694 Mary Astell XE „Astell, Mary” publica A Serious Proposal to Ladies, în care dezvoltă problema: „Dacă toți oamenii se nasc liberi, cum se face că toate femeile se nasc sclave?”. Feminismul a evoluat concordant cu Iluminismul (Mary Wolstonecraft, A Vindication of the Rights of Woman, 1792) și s-a transformat în mișcare de emancipare politică și civilă la mijlocul secolului al XIX-lea. De ce această evoluție? Fiindcă până atunci, indiferent cât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
Soledad, aducându-i prințesei o cămașă intimă de purpură pe care stătea zugrăvit la loc discret un taur blând. Ducatul milanez și-a trimis și el emisarul însoțit de o gondolă încărcată cu trandafiri și trasă pe uscat de vânjoase sclave etiopiene. Prințul Siegrid din Germania de Nord i-a adus prințesei un inel de argint forjat în formă de tun care în momentul când îl puneai pe degetul arătător împroșca din el cu mici ghiulele de diamant. Din îndepărtatele ținuturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
repede spre un grup de senatori ce veneau agale, ținând mâinile sub togă. Toto nu luă în seamă aceste amănunte și se uită după vreun sclav sau vreo sclavă: voia să se dreagă, avea capul greu de-aseară. Zări o sclavă și-o chemă pocnind din dește. Când aceasta se apropie, văzu că era sclav. îi porunci s-aducă vin și când sclavul se întoarse cu spatele, văzu că era sclavă. „Poante de-ale lui Caesar”, gândi Toto, uitându-se după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
chemă pocnind din dește. Când aceasta se apropie, văzu că era sclav. îi porunci s-aducă vin și când sclavul se întoarse cu spatele, văzu că era sclavă. „Poante de-ale lui Caesar”, gândi Toto, uitându-se după sclav sau sclavă. Se îndreptă spre grădină, ocolind o coloană, când deodată auzi strigăte groase în urmă. Se întoarse iute, dădu colțul și văzu senatorii stând în cerc, ridicând și înfigând pumnalele în ceva mare și moale prăbușit la picioarele lor. Brutus, roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pricina), oaia behăie, zbiară, buciumă, cere ajutor - de la cine? De la mine, Rus, eu, Ursul am fost totdeauna gata să-mi vărs sângele pentru libertatea altuia - că noi o ducem și-așa făr-de, În svoboda noastră tradițională, slavă, cum ar veni: sclavă... Dar cum să zmulg eu, salvator, oaia, aflată În gura Împuțită a lupului? Cum altfel, decât apucând-o bine de cealaltă parte, jumătate, să zicem, cum se mai zice: stăpânind-o bine de...» - Așa au făcut, ceara lor de... urși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
care membrii familiei chiar erau apropiați, și surorile împărțeau tot ce aveau. Și eu nu mă regăseam în nimic din toate astea. Soră-mea n-a împărțit niciodată nimic cu mine. Chiar și de ziua ei eram forțată să fiu „sclava ei personală“ ca să mi se dea și mie câteva dulciuri amărâte. În adolescență ne certam ca nebunele. Mă acuza că o copiez când mi-am dat găuri în urechi la trei săptămâni după ce și-a dat ea. De parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
de studiu, se va deschide un orfelinat. Eram atât de dezorientată... Nu știam ce pot să aștept de la orânduirea cea nouă, nu știam ce voi deveni eu și copilul meu. Seara cădeam moartă de oboseală, căci burghezia roșie a cărei sclavă devenisem învățase să comande și dacă doctrina lor spunea că exploatarea omului de către om nu este admisă, nu același lucru spunea și despre exploatarea femeii de către bolșevici. Singura mea bucurie, dar și enorma mea grijă era Minodora. Cât timp o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
terminat de cântat Bach, Naoko a rugat-o să cânte un cântec de-al formației Beatles. — E momentul să cânt la cerere, spuse Reiko, făcându-mi cu ochiul. În fiecare zi îmi cere să-i cânt Beatles, de parcă aș fi sclava ei. În ciuda protestului aparent, Reiko a cântat Michelle și a interpretat cântecul minunat. — E un cântec superb, spuse Reiko. Chiar îmi place mult de tot. A luat o înghițitură de vin și a fumat o țigară. Melodia mă face să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
lumea asta. Aș vrea să plouă tot așa și să rămânem toți trei împreună, pe vecie. — Și cât stați voi îmbrățișați, spuse Reiko, eu să vă fac vânt cu un evantai lung sau să vă cânt la chitară, ca o sclavă, nu? Nu-mi convine! — A, nu, ți-l dau și ție din când în când, spuse Naoko, râzând. Parcă sună mai bine așa, zise Reiko. Hai, s\ plou\ [iroaie! A plouat cu găleata și a tunat. După ce am terminat strugurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
profuziune a meșterului italian, abia temperată de severul canon latin al lui Le Corbusier. O voi evoca fără șovăială. Priviți casa: pe fațada de azi, albastrul celest de ieri e zăpeziu și aseptic; Înăuntru, pașnicul patio al copilăriei, unde micuța sclavă neagră ducea de colo-colo În goana mare cana din argint pentru mate, Îndură fără să-i fie pe plac ofensiva progresului, care Îl burdușește cu dragoni exotici și smalțuri milenare, roade ale amăgitoarei perii mânuite de harnicul Nemirovsky; În fund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ie o dulce mahără socială, coconară și jună. Îi caută În coarne lu Cufărașu; uneori Îmi vine pă chelie să merg la Institutu Pasteur să-mi facă injecții dă invidie. Da Cufărașu știe ce face; vrea ca femeile să fie sclave la despotu care Îl are iel În sânge și, ca s-o țină În frâu, la bal s-a pus să-i cânte osanale lu María Esther Locarno, o rudă amărășteană d-a lu Tubiana, care a lăsat În urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și daimyo, samurai și negustori, cu toții fuseseră seduși de silueta aristocratică a fetelor care, pentru a deveni curtezane rafinate, erau silite să-și sacrifice orice dorință personală și controlate aproape permanent de cei ce le cumpărau, aproape ca pe niște sclave, de la familii. Evantaiele fragile, din hârtie poroasă, pictată cu grijă, le ascundeau buzele, în timp ce linia întunecată a ochilor se ivea în contrapunctul chipului de lună, scăldat într-o pulbere translucidă. Părul negru și lucios le adia a floare de piersică
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de flăcări, înspre guși, m-a hotărât să o dărâm peste sacul cu cartofi pe jumătate plin, sprijinit de tejghea. A fost o luptă scurtă. În ochii ei de pește fiert a licărit atunci, pentru întâia oară, blajina luminiță de sclavă supusă și recunoscătoare. Fiindcă din clipa aceea, am dezgropat-o din lavină cu actul cutezător și firesc al bărbăției. Ca o vacă tiroleză, răsturnată cu fața în sus, Matilda bătea aerul cu mâinile și cu picioarele, ca pentru a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
trecură pe lângă el trei femei scunde, pline, semănând Între ele până Într-atât, Încât Fima presupuse că erau trei surori sau poate o mamă cu fiicele ei. Le privi cu fascinație, căci erau femei rodnice, cu cărnuri generoase, rotunde precum sclavele dintr-un tablou reprezentând un harem oriental. Imaginația sa Își zugrăvi goliciunea lor abundentă, vastă, apoi dăruirea lor docilă și supusă, ca a unor ospătărițe care servesc feluri calde unei cohorte de flămânzi, fără să se obosească măcar să deosebească Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
că a ocărit Pe cel de care avea nevoie, nu avusese totuși nici un cuvânt de 242 243 revenire. "Fecioară tare!" suspinase Rim, dar cu încredere în viitor. Se simțea înțelept ca un Solomon-rege, pe care l-ar fi sfidat 0 sclavă favorită. Chiar făptura lui și-o simțea cu înfățișarea solemnă si biblică și, retrăgîndu-se prudent după apostrofa Siei, pașii lui îi păreau a suna august pe mozaicul coridorului ca pe lespezi de poifiră. Rim era un luxurios al închipuirii. Palma
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
în străinătate așteptau cam de mult buna plăcere a maestrului. 266 Vocile nu le alesese dintre vedetele de operă, ci din coriști de muzică religioasă; voci juste și maleabile, pe care să le mânuiască ca pe taste, care să fie sclavele artei lui de animator și cu care să obție perfecția. Coralul era un omagiu direct adresat Elenei și cântat parcă de el singur pentru ea. Anunțând Elenei coralul pentru a doua zi, Marcian se simți mulțumit și sorbi cu plăcere
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
eroare și de prezentarea semnată de Mircea Micu, care o ridică în slăvi pe autoare. El ne asigură că vom descoperi „o poetă în adevăratul sens al cuvântului“ și că această poetă, indiferent de ipostaza în care apare, „stăpână sau sclavă, duioasă sau ironică, realistă sau dubitativă“, ne propune o nouă viziune asupra iubirii. Nici vorbă de așa ceva. Viziunea este, dimpotrivă, flagrant demodată. Poeta își alintă iubitul în văzul lumii, copleșindu-l cu drăgălășenii: „Iubitule, ascultă ce-ți spun: / tu ești
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cârciumi într-un saloon din Vestul Sălbatic pregătit de filmare sau în cabinele unui vapor cu aburi de pe Mississippi; Düsseldorf-ul oferea, în afară de clienți încrezători, și terenul fertil pentru o gastronomie a iluziei. El era în același timp John Brown și sclava lui, era Old Moses și Buffalo Bill. Era Iona în burta balenei și plângea cu Shenandoah, fiica de căpetenie, pentru ca lacrimile să se transforme în apă de izvor. Cu mult înainte ca pop art-ul să devină o modă, el a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
oricând. Ce ciudat, tocmai acum când făceam o analiză pertinentă a vieții mele de cacat și a singurătății de excepție, mi-a venit în minte ideea asta cu dimineața în care o să dau drumul la televizor și toată lumea o să fie sclava aceleiași știri. Dacă stau să mă gândesc bine, cam asta ar fi singura știre care ar alinia toate canalele de media din lume. Totul ar părea derizoriu, și războaie, și cataclisme, și alegeri furate, și găini violate, șl viața mea
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]