1,930 matches
-
în fapte. Ochii lui m-au fascinat, iar el și-a adậncit la rậndul lui privirile, creậnd o comuniune caldă, dar “clandestină”. Ne priveam fix, fermecat unul de celălalt, stăpậniți de același fluid suprafiresc de dulce. Era de o inteligență sclipitoare, fulgerậnd dintro singură privire zările necunoscutului. Ochii lui mă atrăgeau, cutremurători și în același timp enigmatici, împăciuiți de eternitate, răspậndind în măreția lor satanică dorința nemuririi. Sub oceanul tenebrelor acestea, devenisem rapid un delicat reflex, un modelaj după tiparul sufletului
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
să fac ceva diferit, ne-a spus mie, lui Rachel și Luke când a venit acasă după prima zi de lucru. Nu știu cum de s-a întâmplat asta. Ei bine, era evident: în mod limpede, era mai captivată de lumea aceea sclipitoare și fabulo-fițoasă decât crezuse a fi. Dar nu puteai să-i spui și ei asta. Jacqui nu avea timp de introspecții: realitatea era una singură. Ceea ce, ca filosofie de viață, își are avantajele sale - deși o iubesc foarte mult pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
drept la biroul meu vineri dimineață și m-a invitat la masa de prânz- o întâlnire a Alcoolicilor Anonimi, apropo - împreună cu celelalte, „Fetele de la recuperare din McArthur“. Mi-am simțit inima grea, coborându-mi până în tălpile groase ale tenișilor mei sclipitori. Atât de obosită! —Mulțumesc, am reușit să spun. E foarte drăguț din partea ta - am vrut să-i spun pe nume, dar nu eram sigură cum o cheamă, așa că a trebuit s-o dau cotită cu un „Ooo“ nedeslușit, universal valabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
s-a uitat la ceas. — Ar trebui să înceapă în curând. Ca și mine, am observat: nu putea face față nici unui interval de timp care nu era planificat cu ceva. Chiar atunci a apărut un bărbat, îmbrăcat într-un costum sclipitor, cu un microfon în mână și o foaie cu ceea ce păreau să fie întrebări; toți au ciulit urechile. — Se pare că suntem gata să începem, a zis Mitch. Eram pe cale să spun „bine“ când, prin aerul cald, am auzit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să cunosc o parte din oamenii de aici. Nu c-ar fi fost ceva de ascuns. Nu era nimic între mine și Mitch, dar oamenii s-ar putea să nu înțeleagă asta... —Doamnelor și domnilor, a răsunat vocea lui Costum Sclipitor. Sunteți gata să o facem laaaah-tă? Și-a răsucit suportul de la microfon. —Ornesto, vino, au strigat Băieții Veseli. Începem. Poți să vorbești mai târziu cu ea. Du-te înapoi, mi-am zis. Du-te înapoi. Pentru o clipă, a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Du-te înapoi, mi-am zis. Du-te înapoi. Pentru o clipă, a rămas locului, nehotărât, apoi, spre nespusa mea ușurare, s-a întors la amicii lui. — Cine e? a întrebat Mitch. Vecinul de sus. — Prima întrebare! a zis Costum Sclipitor. Cine a zis: „Ori de câte ori aud cuvântul cultură, întind mâna după revolver“? — Știi? l-am întrebat pe Mitch. Nu. Tu? — Nu. Am stat, uitându-ne unul la altul, neajutorați, în timp ce, în jurul nostru, grupuri de câte patru persoane se consultau frenetic. —Goering
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Bhutanul, cu atât mai puțin capitala, dar Mitch a fost încântat. —Thimpu. —Pe bune? Mda. —De unde știi? —Eu și Trish am fost acolo în luna de miere. Nici unul din noi n-a știut răspunsul la următoarele șase întrebări, apoi Costum Sclipitor a întrebat: —Babe Ruth a fost vândut de proprietarul echipei Boston Red Sox spre a finanța realizarea unui muzical pe Broadway. Cum se numea acesta? Mitch a dat din umeri, dezarmat. — Eu țin cu Yankees. —E OK, i-am șoptit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de ei până mă întorc eu?... Văd că ai o sabie de lumină, atunci înseamnă că ei vor fi în siguranță cu tine. Bine, m-am bucurat eu rezemându-mă de gardul viu din crengi împletite și privind la spațiul sclipitor al zarvei de aripi luminoase. Intră, m-a invitat vestitoarea de lumină. Am pășit mai aproape, dincolo de poartă, parcă abia îndrăznind să mă aflu în preajma sferelor de raze neastâmpărate care scânteiau în orice direcție. Era însă un privilegiu și un
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
soare, mergi drept înainte, soarele e deasupra și va fi în fața ta în câteva ore. Am pornit mai departe, după spusele florii soarelui, și am constatat că undeva în fața mea se zărea fluviul arborelui, deasupra căruia se înălța un arc sclipitor ca un curcubeu. De pe culmea dealului, m-am lansat în zbor, întinzându-mi aripile și plutind în sus, mai sus... În mijlocul lanului de grâu, floarea soarelui privea zâmbind cu coroana iluminată de razele ce inundau câmpul văratic, sclipind strălucitoare și
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
Atunci, am pornit mai departe, știind că iubirea era prezentă, păstrând lumina soarelui interior intensă și vie... Flacăra inconstantă La vremea când am ajuns iar dincolo de orizontul arcuit deasupra norilor pufoși, m-am pomenit zburând spre valurile depărtării, alături de fluviul sclipitor... maluri și vârfuri de stânci nesfârșite se amestecau în fața mea ca într-un vârtej infinit de galaxii, sori și ramuri de drumuri... pe o stâncă a unui munte am zărit un felinar prăfuit care aștepta răsăritul. Încotro zbori? a strigat
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
ca niște ramuri incandescente... Atunci eu mi-am luat zborul, iar ea a sărit afară din felinar și s-a înălțat după mine, încântată de a se desprinde de stâncă. A devenit un fel de pasăre minusculă, ca un colibri sclipitor. Cred că știu ce-mi lipsea până acum! a spus entuziasmându-se și înălțându-se înspre soare, în spirale de scântei. Ce? am întrebat-o bucurându-mă pentru acel moment al său de fericire și lămurindu-mă încă o dată că
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
nou... să schimbi mereu ceva, să renunți la ceva, să te întrebi, să afli ceva, să exiști aici și mereu mai încolo... printre crengi, spre cer, uite-așa!... Și culorile s-au înălțat râzând vesele spre coroana arborelui, în spirale sclipitoare, luminoase... în acel moment, ramurile au început să se coloreze, ca niște iridiscențe transparente care împrumutau nuanțele curcubeului, reflectând diverse aspecte, unele în albastru, altele în roz, altele în violet sau alte culori... și într-o secundă, întreg arborele părea
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
de la München și frazele pe care le surprinsesem cu ajutorul urechii lui Dionis. Deschise volumul la o altă pagină: acolo era o imagine a globului, care apărea ca un organ anatomic tumefiat străbătut de un păienjeniș de vene luminiscente, șerpuitoare și sclipitoare. „Dacă Kircher avea dreptate, mai multe cărări sunt În inima pământului decât la suprafața lui. Dacă ceva se petrece În natură, asta vine din căldura ce fumegă acolo, dedesubt...“ Eu mă gândeam la opera la negru, la pântecul Liei, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
în podea. Nimic nu-l deranja mai tare decât actele forțate de interacțiune socială. Ca, de pildă, atunci când ești în biserică și ești obligat să le strângi mâna celorlalți, în semn de pace. —Acum, a explicat Lotti cu lentilele ei sclipitoare, aș vrea ca toată lumea să se ridice, pe rând, în picioare și să se prezinte. Te rog! a încheiat ea făcându-i semn persoanei care se afla cel mai aproape de ea și care s-a ridicat imediat în picioare. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și pentru mine, a șoptit Alice, întrebându-se ce puteau însemna niște buchete de trandafiri pentru foștii drogați aflați în perioada de recuperare. Sau poate că nu erau neapărat foști. Cine putea să știe? Jake i-a întors cel mai sclipitor zâmbet din arsenalul lui. Haide, Al! Tu ești aici în mijlocul luxului, dar ei ce au? Nimic. Orice altceva am fi făcut, ar fi fost o chestie egoistă. Alice s-a simțit imediat vinovată. Jake era un spirit mult mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ai nevoie de nici o prostie din aia de camuflaj. Hugo l-a privit uluit. —Gary, e o idee excelentă. Apoi s-a întors către asistenta pediatră. —Dumneata ce părere ai, soră Harris? Hugo și-a acompaniat întrebarea cu cel mai sclipitor zâmbet din arsenalul lui. Tipa putea să fie de piatră, dar el tot avea s-o înmoaie. Hugo nu cunoscuse încă femeia care să fie imună la faimosul șarm marca Fine. Se părea însă că asistenta Harris era tocmai acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
becuri arse recuperate dintr-o ladă de gunoi în care fuseseră aruncate resturile dintr-un birou. —Globuri! anunțase Jake triumfător când se întorsese acasă cu o sacoșă de plastic burdușită. Alice le luase imediat, închipuindu-și decorațiunile adevărate, fragile și sclipitoare. Îi fusese greu să-și mascheze dezamăgirea când își dăduse seama ce se găsea în sacoșă, dar, de dragul planetei, încercase să fie bucuroasă. Și oricum, după ce fuseseră agățate, becurile acopereau parțial urmele de grăsime de pe cartonul pomului. Contribuția lui Alice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
erau împachetate în foste cutii de fulgi de porumb, altele erau îndesate în rulourile de carton de la hârtia igienică pe care Jake le iubea așa de tare. Toate erau învelite în hârtie igienică și decorate cu panglici făcute din pungile sclipitoare de chipsuri. Dar părinții ei ar fi trebuit să le aprecieze, se gândea Alice supărată. Era datoria lor morală. Oare ei nu realizau cât de egoiști erau perpetuând o cultură materialistă acaparatoare și fără sfârșit care sufoca încet planeta, ducând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Mă refer la momentul când o să mă întorc înapoi în roata hamsterului, i-a explicat Hugo dând ochii peste cap și mimând disperarea. Când o să mă întorc înapoi în salină. La muncă! — A, apropo! Amanda i-a întors un zâmbet sclipitor. Lui Hugo i s-a strâns stomacul în semn de avertisment. —Ce? — Am o slujbă. Hugo a clipit. A ridicat o mână. —Stai puțin! Stop! Înapoi. Cum adică, a rostit el rar, „ai o slujbă“? —Anne Dexter a fost dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
clădire. Teoretic, amândoi ar fi trebuit să scape de dușul ploii. Cum precedentele lui vizite la Chicklets nu avuseseră loc atât de devreme, Hugo nu era pregătit pentru traficul infernal din zonă. În special, pentru divizia de blindate mari și sclipitoare ce transportau oameni, care l-au întâmpinat imediat după ce a intrat pe strada cu creșa. Era ca și când ai fi întâlnit un convoi militar ce se îndrepta într-o direcție greșită. Accelerând agresiv, cu luminile de avarie aprinse, cu radiourile bubuind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pe masă o bancnotă de cinci lire. Dar acum te rog să mă scuzi. Chiar trebuie să plec la serviciu. Capitolul 13tc "Capitolul 13" —Al, e greșit s-o consideri o sarcină obligatorie, a spus Jake întorcându-i cel mai sclipitor, șarmant și convingător zâmbet al lui. E un privilegiu. O bucurie. Ar trebui să vrei să-i oferi lui Ro cel mai bun start nutrițional posibil în viață. Orice mamă bună ar vrea asta. — Dar vreau, sigur că vreau, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
miște din Vechea Morgă. Din când în când, ridica ochii de la obligația ei cea detestabilă și se uita pe fereastra bucătăriei, ca să vadă că ploaia de dimineață se oprise, iar norii se risipeau, dând la iveală cerul de un albastru sclipitor. Avea să fie o zi numai bună pentru o ieșire. Iar Rosa, care momentan scâncea pe podeaua bucătăriei, evident nemulțumită de sticla de Evian plină cu nisip pe care i-o dăduse Jake, adora călătoriile cu autobuzul... Dar, și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Hugo tremurând. Steve Buckley părea sceptic. —Draga mea, nu știu ce simți tu, a remarcat el, dar eu nu sunt sigur că mă mai pot concentra pe prezentarea casei cu un animal ca ăsta prin preajmă. Hugo i-a întors un zâmbet sclipitor. — Cred că înțeleg ce vreți să spuneți. Steve Buckley s-a uitat la Hugo suspicios. Aveți senzația că sunteți amuzant sau ce? Eu vorbeam cu Sarah, nu cu dumneavoastră. Haide, draga mea. Să plecăm de-aici. Și cu asta, soții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de-o clipă, uluit. În realitate, casa era și mai groaznică decât păruse pe hârtie. Până și Londra, cu cele mai sinistre clădiri ale ei, tot nu se putea compara cu Pielea. Hugo a călcat pe pietrișul de un portocaliu sclipitor al aleii până în fața ușii de la intrare. Melodia care a început să se audă când a apăsat pe butonul soneriei i-a adus aminte, în mod neplăcut, de o piesă rock banală numită „The Wind Beneath My Wings 1“. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
reci pe șira spinării. Ceea ce însemna că simțea fiorii ăștia aproape tot timpul. Când nu se gândea la nevastă-sa, Hugo își făcea griji din cauza lui Alice. Nu mai vorbise cu ea din noaptea aceea teribilă când Laura, cu ochii sclipitori, se coborâse asupra lor cu o furie răzbunătoare. Alice își aruncase șervetul mare și alb ca pe un drapel al capitulării și fugise din restaurant, cu umerii rigizi din cauza plânsului reprimat. Hugo o urmase. Bubuiala continuă a muzicii drum’n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]