873 matches
-
greu sub raniță prin praful șoselei și zăpușala văzduhului. La o haltă, un soldat din a 6-a companie începe a cânta din fluer și compania începe o rusească fierbinte în mijlocul drumului, pe când Cazon, cânele companiei, dă târcoale cu limba scoasă. Același cântăreț înfioară cu o doină tristă adâncurile pădurii de la Probota, pe când luminile amurgului scădeau și bolțile se umpleau de umbră tainică. Seara, la popotă, unii din rezerviști mânâncă borșul în pahare. Marșul mi-a ars tălpile picioarelor așa de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
1926 Astăzi, dimineață, pecând coboram la baie, pe strada Carol am văzut un dulău într-o stare oribilă. Se bătuse cu alți câni la nunțile lor; era tăvălit prin apă și glod, mușcat și sângerat, cu-un ochiu crunt și scos, și totuși făcea amor, cu înverșunare și disperare. 15 Mai. Pentru a face amor trebuiesc doi. Unii cred că trebuiesc mai mulți. Alții socot că trebuiesc mai puțini. Lumina cea neînserată. La cafeneaua aceea boierească (Capșa) care mie nu mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Vedem expoziția U.R.S. care a fost începută în 1939, în anul războiului. Vedem instalațiile, serele, crescătoriile de paseri și iepuri și alte animale, livezi, culturi de grădinărie. Terenul expoziției 180 Ha. Clocitori artificiale de 36000 și 25000 ouă; puii scoși se împart la colhozuri. De asemenea sămințe de animale selecționate. * Am văzut la câmpul de experiență tomate pe țifamandră, mazăre pe cargana (arbust salcâm) și pe salcâm. 23.VI. Sâmbătă Biblioteca Lenin cuprinde 10.000.000 volume în 10 etaje
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a străfiga/ A străfiga și-a strănuta,/ A strănuta și-a necheza;/ Leu din somn se pomenește” (Țăndărei - Ialomița). Revine pe scena rituală funcția magică a calului, cel mai adesea ținut într-un spațiu simbolic: „Mâna-n buzunar băga/ Și scoasă cheie lată/ Să-m discuia grajd de piatră,/ Grajd de piatră-mi discuia/ Și scoasă pe murgu-afară.” (Condrea - Galați). „Calul din cămară” a fost analizat ca motiv de V. I. Propp, simbolistica lui fiind una a forțelor htoniene. In balada
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ale începutului mitic. Tot o moarte a formei primare și o consacrare prin apă parcurge eroina tip Alba ca Zăpada din basmul Oglinda fermecată (AT 709). Frumusețea ei excepțională constituie pretextul pentru mutilarea inițiatică (marcarea definitivă a ființei). Cu ochii scoși, fata este aruncată de mama ei de pe un povârniș într-un torent și reușește să se salveze prinzându-se de o salcie. „Contactul cu apa comportă totdeauna o regenerare: pe de o parte, pentru că disoluția este urmată de o «nouă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mai găsești. Dumnezeu este doar În cărțile bisericești, iar părinții sunt “Mă” și “Tu”. Ziarele, revistele, televiziunile, radiourile nu mai vorbesc decât despre sexualitate. Fetița care abia a simțit fiorii specifici actului pentru care a fost sortită, aleargă “cu limba scoasă” de teama că nu va mai prinde patima păcatului. Poate acesta este izvorul care-i determină pe unii colegi să preia “virginitatea”, cea mai sfântă calitate a primei feminități și s-o atribuie unor celule din sistemul imunitar. Am citit
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
una dintre cele mai mari farse ale literaturii de după '89. Toți vor să intre și dacă vor să intre, intră. Aici cred că nimeni nu mă poate contrazice. A început bine și a devenit maculatură, o colecție absolut nereprezentativă și scoasă, după umila mea părere, în mod abuziv și fără nici un fel de simț critic sau cel puțin cel al discernământului. Dacă aș fi știut cum se pervertește și sunt sigur că și tu și mulți alții nu s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dar nu escortă. Pentru servitori trebuia să facem o cerere specială. De nu executam acest ordin, se întrebuința execuția forțată. Iscălit: Scheibl. De bunăvoie? Și să ne mutăm la Herești într-o casă devastată, fără mobilă, fără ferestre, cu parchetele scoase, fără mijloace de trai, izolate cu totul de oraș, lipsite de orice ajutor medical, fără pază în trecerea bulgarilor? Și încă de bunăvoie! Nici gând nu aveam și spuserăm lui Carp, care o luă în râs, lui Lupu Costache, care
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
să vină armata. A și venit, poliția noastră sta ascunsă, cel puțin șefii. Pe stradă trecură în birje, nevătămați, Stere și Simionescu Râmniceanu. Tot[ul] a fost rezervat germanilor. Deodată sosi în trăsură colonelul Koch, comandantul pieței, și cu sabia scoasă ordonă trupei să tragă. Aceasta însă nu se execută, din ordinul lui Mackensen. La orele 1 sosiră patru camioane cu soldați, care își încărcară puștile la fața locului, opriră circulația de la Episcopie la Bulevardul Carol, afișară starea de asediu și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
fi, simțimântul ei se va schimba“. O judeca după inima lui. Ce iluzie! și cum urmarea l-a dezmințit și a justificat temerile mele. Bietul Ionel! de ar putea reveni în casa părăsită, în grădina dimprejur părăginită, să vadă bujorii scoși de unde i-a pus, poteca, pavată cu lespezi de el spre pădurea din dreapta, cu trandafirii și liliacul uscați din neîngrijire, iarba crescută peste pietre și poteca prin frumoasa pădure nu numai invadată de lăstari, dar tăiată de vie prin baricade
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Când generalul Antonescu luă puterea dictatorială, toată tensiunea nervoasă stăpânită ani de zile se dezlănțui și porni la restabilirea ordinii și îndreptarea politică, prea repede și radical. După depunerea jurământului către tânărul rege, îi vorbește de mocirla din care trebuie scoasă țara - mocirla era opera tatălui său. S-ar fi putut atenua termenul, mai ales fiind dată trista stare a fiului în momentul despărțirei de tatăl plecat așa de rușinos. În telegrama către regina Elena, o chema cu primul tren, lucru
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
eram copil și asistam curios cum făcea mama supa de carne, am observat că la primul clocot, se ridica o spumă neagră și urâtă. Mama mi-a explicat că așa e la primul clocot și că spuma asta urâtă trebuie scoasă și aruncată, ca abia după aceea să se facă supa bună. Zic și eu, ca om de rând, oare noi când vom trece de primul clocot, când vom arunca spuma neagră și urîtă a primului clocot din societatea românească, astfel încât
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
creștini și primii care au domnit peste cea mai întinsă regiune."2 În paginile de mai sus, religiei i s-a acordat statutul de unul dintre atributele fundamentale ale naționalității. Importanța ortodoxismului în menținerea identității creștine a fost de asemenea scoasă în evidență. Pe viitor, biserica ortodoxă va juca un rol important, mai ales în lupta împotriva imperiilor otoman și habsburgic, și în definirea și delimitarea naționalităților sîrbă și croată. În ciuda acestui fapt, organizarea revoluțiilor naționale avea să se afle în
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
ba Încă Întrebându-te mereu, de câte ori și pe cine Întâlnește, despre sănătatea nevestei și copiilor tăi, reuși să-l vedem, În sfârșit, membru al Academiei R.P.R., cu panglicuța roșie a Legiunii de Onoare purtată, până mai ieri, la butonieră, astăzi scoasă și pusă deoparte. Sărmană memorialistică românească, cu ce Întâmplări și lume Îi este uneori dat să se ocupe! Aduceți-vă dar aminte de zilele mai de mult, În care, după ce ați fost luminați, ați răbdat grea luptă de suferințe. Apostolul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
suferințe. Apostolul Pavel, [Epistola] către Evrei, 10, 32 NOUA REVISTĂ ROMÂNĂ - MAI MULT DECÂT, MAI TÂRZIU, Ideea Europeană - a adăpostit o seamă de scriitori evrei; și asta Într-o vreme când colaborarea acestor scriitori la o revistă româ neas că, scoasă și condusă de români, Însemna o oarecare cutezanță. Printre aceștia, voi aminti mai departe câțiva scriitori care au stăruit și au rămas până la sfârșit În publicistica românească, pe care au onorat-o cu talentul lor divers, precum: Henric Sanielevici, secretarul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
munca - o muncă de sclav, dar divină în esența ei. și deodată, în această avalanșă de trăiri tulburătoare, o surpriză și mai tulburătoare încă: o vizită de două zile a lui Mihai! O primă reîntâlnire cu adevărat bună cu dânsul, scoși așa cum eram amândoi din mediul nostru, obișnuit și dubios, și azvârliți într-o lume de basm. Aduceri aminte... — O, ce bine că s-a terminat! exclam eu. Ce bine că putem sta în sfârșit de vorbă ca doi vechi și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
conversația noastră despre reușita automobilistică și ne întreabă cu un accent cântat, delicios: "Sounteți roumani? Si mamica mia este roumanca de Bucarest". Tăcere, zâmbete politicoase din direcția mea și a conaționalei din Timișoara. Gentil, franco-românul întinde moneda de un euro scoasă din fanta de siguranță a căruciorului. Privim cum se îndepărtează legănat de bascheții Nike, discutând aprins cu blonda sa însoțitoare. Bănuiesc că istorii legate de mama sa roumanca. Țiganca spune în final: " Frumușel, frumușel, și nici prea negru. Românaș de-
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
nu e pur și e greu să găsești o sită folosită care să nu aibă măcar o găurică astupată. Vorbesc ca un frustrat, dar spun adevărul. Și pe urmă, în anii nebuni, nebuni, când se atinsese paroxismul și măseaua trebuia scoasă, în anii apelurilor, pentru articolul 8 din Proclamația de la Timișoara, pentru legea lustrației, pentru victimele din Piața Universității, pentru, pentru... liste, mereu aceiași oameni: eliberatorii, martirizații, eroii - vorba lui Dinescu: Numai morții sunt eroi!“; gândeai ca ei, fuseseși cu ei
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
sub acoperiș. În anul 1821 s-a construit în continuare turnul bisericii pe care s-a montat o cruce de metal care s-a putut vedea de departe până în anul 1911 când datorită unui vânt puternic a fost smulsă și scoasă dela locul ei. Crucea aceea pe care e gravat «anul 1821», se află încă în podul bisericii. După cum atestă pisania scrisă în frescă pe zidul despărțitor deasupra ușii dintre pronaos și naos, «cu ajutorul lui Dumnezeu s-a zidit și zugrăvit
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
dar desfigurat, legat cu o basma albă ce era trecută pe sub bărbie și înnodată sus, în creștet, și, după cum mi s-a părut timp de o secundă, cît am aruncat o privire cînd ieșeau cu el pe ușă, cu limba scoasă. În ziua înmormîntării, în tot blocul și afară, în fața blocului, mirosise a lemn lăcuit și a lumînări - acesta era de bună seamă mirosul de sicriu. După ziua respectivă, miro sul cu pricina se restrînsese la etajul unu. Văduva se purta
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
acest moment Oedip face să triumfe umanul Împotriva divinului. Contestînd zeilor vina, le contestă și superioritatea. Și, poate, chiar existența. În clipa aceea omul se așază pe sine În centrul universului. E adevărat, sîngerează prin toate rănile sale, În locul ochilor scoși se cască două plăgi oribile, dar acest vinovat de paricid și incest, acest vagabond măreț este stăpînul universului, căci el este vinovatul și nimeni altcineva. Fiind singurul vinovat, e singur În univers. Vina este pentru Oedip o treaptă Încă și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Valeriu se agață de odgoanele macaralei și-i face semn macaragiului să-l lase jos. Macaragiul mișcă încet brațul prin aer, Valeriu fluieră admirativ, apoi, cînd este lăsat în alee, în fața mea, își duce mîna la cască, arătînd spre grinzile scoase: Dom' inginer, gata! Calea spre cer e liberă... Dă-ți cu palma peste gură! îi zic. Îmi dau, zice Valeriu și se lovește cu palma peste gură. Mă duc, arată el cu privirea spre secție. Pînă porniți dumneavoastră, vreau să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mormăie el, și vorbele lui abia ajung la mine. Stăm nemișcați vreo cinci minute, plimbîndu-ne doar privirea între pupitrul de comandă și ceasul de la mînă. Barometrul! strigă Vlad, arătînd cu degetul spre cutia cu siguranțe. Mă ridic și înșurubez siguranța scoasă, apoi mă așez imediat la loc, întinzînd mîna spre butonul de STOP GENERAL, să întrerup totul în caz că e nevoie. Mîna! Ia mîna! strigă Vlad, arătînd spre mîna mea întinsă. Doar nu ești nebun să oprești totul!... Bătrîne, strigă el, uitîndu-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
lume. Nu mi-aș fi putut închipui că sunt în stare să trăiască așa. O cocioabă strălucitoare. Cocioabă, din cauza neîngrijirii, strălucitoare, datorită tablourilor. Nu, refuz să-ți descriu amănunțit acea înspăimântătoare dezordine, acele canapele și divanele desfundate, covoarele uzate sau scoase, parchetul ascuns sub un strat de praf și, în același timp, acea inexplicabilă eleganță care domina totul, în ciuda bietelor lor rochii pătate, greșit în cheiate și de o curățenie îndo ielnică. Nu știu prin ce stranie asociație de idei îmi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
zgîrcite. Îți trimit, spre lectură, distracție și observații, două polemici. Prima e răspunsul la „clarificările” criticului satiric. Ce-am însemnat cu creionul, voi scoate. Stau în dubiu la fraza de început. Ce părere ai? Ce crezi că ar mai trebui scos, însemnează la margine cu creionul. De asemenea, schimbări sau adăugiri. Propui un titlu? După aceea voi trimite (chiar acest exemplar) dlui Cîrneci, așa cum am vorbit. A doua polemică, privitor la polemică, n-o voi da, deocamdată, publicității. Nu i-ar
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]