1,662 matches
-
atacă o bandă de hoți, negri ca tuciu, tâlhari de drumul mare. Se uită ei la mine, mă sucesc, mă învârtesc, mă judecă în fel și chip în limba lor... Io, pace bună ! Mă uitam la ei ca mutu. Mă scotocesc ei prin buzunare - tufă ! De unde bani ? Era între ei unu înholbat, negru ca fundul ceaunului și cu buzele răsfrânte... Se apucă ticălosul, îmi rade două pălmi și deacolo înainte, pe-aci mi-o fost drumul ! După două zile alta, m-
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Într-o primă etapă elevii participă la faza națională. Astfel, se lansează o temă la nivel național, elevii participanți realizând proiecte , în care pot folosi chestionare, interviuri, sondaje de opinie, filmulețe, etc. Tinerii caută izvoare istorice relevante pentru tema propusă, scotocesc în bibliotecile și arhivele locale și regionale, intervievează martori oculari ai evenimentelor studiate, redescoperă documentele și fotografiile de familie, studiază colecțiile muzeelor din regiune, adună un material variat pe care se străduie să-l integreze unui context istoric. În cadrul ediției
Paul Nechifor, Carmen Dimitriu, Angela Căşăriu, Adela Jitaru by Monografia Colegiului Național ,,Mihail Sadoveanu" Pașcani () [Corola-publishinghouse/Science/91876_a_93486]
-
a fost deschisă. Mă gândeam la acele fire de păr rătăcind solitare în trenuri prin țară. Un fir de păr negru de la Edgar, unul blond de la mine. Unul roșu de la Kurt și Georg“1. După ce o haită întreagă de securiști scotocise locuința prietenului meu Rolf Bossert și-l jefuise de toate manuscrisele și scrisorile, Bossert a luat foarfecele, s-a dus tăcut la oglinda din baie și și-a tăiat smocuri mari din păr și din barbă. Era cu puțin înainte de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
să încerce a evada („Scoateți din poduri, dezgropați din grădini/ din jurnale intime, măștile funerare/ ale clipelor trăite de ei/ cei care au sfârșit la Canal/ În Zarca Aiudului, la Reduit/ ispășind milenii de pușcărie/ și Mări Negre de lacrimi// Scotociți în lăzi ferecate, în amintiri/ oricât de senine/ certificatele noastre de existență furată”). Poezia de notație cultivată de A. e una extrem de austeră, deși o sensibilitate ușor melodramatică transpare, nu de puține ori, din scrisul ei. Există o vizibilă încercare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285247_a_286576]
-
bine și aici. O să mă ajuți? — Da. Treaba mea este să păzesc visele și să dau o mână de ajutor la cititul lor. — Nu cumva ne-am mai întâlnit? A făcut ochii mari și m-a privit fix, încercând să scotocească printre amintiri. Am avut câteva clipe impresia că voia să mă înlănțuie cu ele, dar a clătinat din cap resemnată. După cum bine știi, în orașul ăsta nu te poți baza pe amintiri. Nu prezintă pic de siguranță. Există lucruri pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
-ți amintești unde-ai mai trăit și ce-ai făcut? — Nu, nu-mi amintesc. Aș vrea eu! M-am dus la tejghea, am luat o clamă din cele împrăștiate pe-acolo și am privit-o un timp, continuând să-mi scotocesc prin memorie. Trăiesc cu impresia că s-a întâmplat totuși ceva, undeva, și că acolo te-am cunoscut și pe tine. Sigur. Precis te-am mai întâlnit. Tavanul bibliotecii era înalt, iar în jur o liniște desăvârșită. Parcă eram pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
un penis moale poate fi mai plăcut decât unul tare, dar asta nu mă consola deloc în împrejurările date. — Când te-ai culcat ultima oară cu o femeie? întrebă ea. — Cu vreo două săptămâni în urmă, am răspuns, după ce am scotocit bine în cutia cu amintiri. — Atunci a fost totul în regulă? — Bineînțeles. Aveam impresia că în ultima vreme viața mea sexuală îi preocupă pe toți cei din jurul meu. Asta o fi problema cea mai arzătoare. — Cu cine te-ai culcat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
era cu nimic mai grozav decât Rudin. În starea în care eram, mergea orice. Nu-mi dorisem să se întâmple nimic din ceea ce mi se întâmplase în ultimele trei zile. Toate au dat năvală peste mine. Fără voia mea. Am scotocit apoi cu grijă printre cioburile din chiuveta de la bucătărie și am găsit o sticlă de Chivas Regal pe jumătate intactă. Am analizat-o atent la lumina becului, ca să nu aibă cioburi. Am turnat într-un pahar și m-am întors
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
sunt cumva prea ambițioase și cu tendință spre static, așa că nici după ele nu mă dau în vânt. După ce-am terminat de citit Rudin, am aruncat cartea pe raftul bibliotecii și m-am dus iar la bucătărie să mai scotocesc printre cioburile din chiuvetă. Chiar la fundul grămezii am găsit un pic de Jack Daniels cu etichetă neagră. Am turnat cu mare grijă în pahar și m-am întors în pat, de data asta cu Roșu și negru de Stendhal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
caut un strop de whisky prin chiuvetă, dar picătura proverbială n-a fost de găsit. Nici măcar una. S-a scurs totul în canal... în subteranul fără fund... în lumea dominată de Întunegri... în lumea în care a coborât Orfeu. În timp ce scotoceam prin chiuvetă, m-am tăiat într-un ciob la degetul mijlociu de la mâna dreaptă. Am privit o vreme cum picură sângele pe o etichetă de sticlă de whisky. După rana pe care mi-o făcuseră nenorociții ăia, ce mai conta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
arată, cum e structurat, cum funcționează. Chiar nu am avut până acum ocazia să cunosc așa ceva. — Nu-i mare lucru, să știi. Oricine are niște sentimente într-o carapace. Mai mult sau mai puțin. Trebuie doar să le cauți, să scotocești după ele. Tu n-ai ieșit deloc în lume și de aceea nu poți pricepe ce înseamnă sufletul unui om obișnuit. Vorbești de parcă n-ai fi bun de nimic. Dacă stăm și ne gândim, te pricepi la permutări, nu? — Da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Exista ceva important aici? Nu, zise fata. Lucrurile din birou nu prea aveau nici o însemnătate. Registre contabile, chitanțe, ceva documente... Nimic care să ne creeze probleme în caz că s-au furat. — A rămas intact aparatul de îndepărtare a Întunegrilor? Fata a scotocit prin maldărul de lucruri din fața fișetelor, dând la o parte o lanternă, un casetofon, un ceas deșteptător, o cutiuță cu pilule de tuse. A dat peste o cutie neagră cu un dispozitiv de reglat sonorul. L-a verificat de câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dormit acolo pe vecie. — Pe vecie? — Da, bineînțeles, zise ea fără să-mi explice mai multe. Ai pus o funie în rucsac, nu? întrebă ea. — Una de vreo cinci metri. — Dă-mi-o! Am luat rucsacul din spinare și am scotocit printre lucrurile din el. A legat un capăt al funiei de cureaua pantalonilor mei, iar celălalt l-a înfășurat în jurul taliei sale. — Cred că așa e mai bine. N-o mai luăm razna. — Dacă nu cumva adormim amândoi în același
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și ți-a priit. Trebuie să existe o metodă și pentru liniștirea sufletului. Nu-ți amintești de ceva care să-ți fi făcut bine în lumea din care ai venit? Ceva care să-ți fi înmuiat inima? Am încercat să scotocesc prin bruma de amintiri rămase, dar n-am găsit absolut nimic. Îmi pare sincer rău. Nu-mi amintesc nimic. Aproape toate amintirile mele s-au topit. — Încearcă. Nu se poate să nu mai fie nici una. Dacă-ți vine ceva în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
explic, dar pentru mama avea o mare însemnătate tot ce spunea. — Însemnătate? — Da, pentru că lungea sau scurta cuvintele folosind un accent aparte. Ba ton mai ridicat, ba mai coborât... ca șuieratul vântului. În timp ce priveam craniul din mâinile ei, am mai scotocit un pic printre amintiri. Ceva m-a frapat și-am zis: — Cânta, deci. Și tu poți vorbi pe tonuri? — Cântecul nu e vorbă. E cântec. — Vrei să-mi cânți un pic? Am inspirat adânc și m-am gândit câteva clipe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
spus că pot face ce-mi place, am decis să-i ascult și să fac ce-mi place. N-am stat cu mâinile-n sân și-am mai inventat o funcție de care ei habar n-aveau. — Grozav motiv ca să ne scotociți prin creiere și să ne mai trântiți câte un circuit în ele, nu? — E foarte interesant. Chiar foarte. Nu cred că înțelegi că un om de știință nu-și poate stăpâni curiozitatea. Bineînțeles că nu am fost de acord cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Fata a mai aruncat o privire craniilor sclipitoare înainte de a ieși din încăpere. A închis ușa în urma ei. Petele fosforescente dansau pe cranii. Unele erau vise vechi de-ale ei, altele, de-ale mele. Am căutat mult, e adevărat. Am scotocit fiecare colțișor al orașului împrejmuit de Zid, dar a meritat. Am luat un craniu în mâini, am închis ochii și mi-am plimbat degetele peste el. 37 În țara aspră a minunilor Luminițe, introspecție, curățenie Nu știu cât de mult am dormit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nu acum. O să vreau să le aflu cu timpul, pe rând. — Și eu vreau să știu o mulțime de lucruri despre tine. Puțin câte puțin... — M-am născut aproape de mare. A doua zi după taifun mergeam întotdeauna pe plajă și scotoceam printre lucrurile aduse de valuri: sticle, saboți, pălării, cutii de ochelari, până și mese și scaune... o varietate de lucruri greu de imaginat. Nu înțelegeam cum de ajungeau la mal. Probabil purtate de valuri, dar pentru că-mi plăcea să cotrobăi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
N-ai contactat poliția să le comunici teoria ta? - Nu-i o teorie. Își scutura capul ca o fetiță. Nu-i o teorie, Bret. Copiii n-au fost răpiți. Nu există cereri de răscumpărare. N-a fost găsit nici un cadavru. Scotoci în poșetă, apoi scoase un șervețel. Au un plan. Băieții au un plan. Cred că au planul ăsta. Dar de ce? De ce au un plan? Vreau să spun că nu există altă explicație. Poliția n-are nici un indiciu. Știi asta, Bret
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cine era Clayton? Și în timp ce mă gândeam la asta am zărit ceva lângă pantoful meu. Era un desen dintr-o carte pentru copii pe care îl făcusem când eram copil. Era una din mai multele pagini împrăștiate pe podea după ce scotocisem în debara. Aceste pagini făceau parte dintr-un volum ilustrat pe care îl scrisesem când aveam șapte ani. Cartea avea un titlu. Titlul era Jucăria Bret. M-am aplecat încet să ridic pagina pe care era scris titlul, dar m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de ce te fură... ? Noi am avut eroi Ce-au murit în război; Țara și-au apărat Să nu le-o fure nimeni, Acum ce faceți voi, Pentru acești eroi ? Furați tot ce se poate Țara-o vindeți în parte, Pământul scotociți Aur să mai găsiți Ca voi să-l împărțiți. Căci secole de-a rândul Bătrânii au luptat Și aur ne-au lăsat În pământ îngropat Pe care-l căutați Ca niște disperați Să-l vindeți, să-l furați! E drept
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
a dus cu alți copii la scăldat, și după se s-au jucat în apa răcoritoare, au pornit să caute ouă de păsărele în cuiburile săpate în malul abrupt al râului. Se urcau pe ce puteau până la înălțimea cuibului, și scotoceau cu un băț, cu o nuelușă despicată la vârful pe care-l introduceau în cuib și apoi o răsuceau până când se agăța de despicătura nuielușei părți din cuibul pe care îl trăgeau afară, luau oule și aruncau cuibul pe apă
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
nici un nume din PDSR sau PRM. Dar faptul că CNSAS a putut publica o listă de candidați, așa incompletă cum era, legați în mod compromițător de fostul regim (Constantinescu) poate fi considerat o imixtiune grosolană în procesul electoral. Presa „a scotocit din ce în ce mai adânc în trecutul extremist al lui Vadim de dinainte și de după 1989. Pe 7 decembrie (2000) câteva ziare au informat că de ani de zile Vadim evitase plata impozitelor către statul român. Slaba autoritate a statului era una dintre
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
țărm îndepărtat de unul care abia începe să se arate... și nu pot să nu amintesc aici de impetuozitatea cu care vine valul acesta mare, puternic, de o tinerețe care devansează totul cu o rapiditate de TGV o tinerețe prădalnică scotocind prin sertarele tuturor poeților lumii... Ne contaminează. Mă refer la "Poesis Internațional", juna revistă pe care i-o datorăm poetului Claudiu Komartin. Azi, "la aniversare", se cuvine însă, să-i urăm ctitorului George Vulturescu și minunatei sale lucrări "citius, altius
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
până acasă, iar eu rămân discutând cu Alfonso. Discutăm despre toate, iar la un moment dat mă privește și zice: „Un șaman adevărat nu face niciodată ceva împotriva voinței cuiva”. Rămân blocată până apare Jose urmat de un camion, șoferul scotocește după un cablu, ne amarează și pornim cătinel pe drumul către casă. Odată ajunși, povestim aventurile, mâncăm, apoi fetele încep să se pregătească pentru plecarea plănuită pentru dimineața următoare. Ne-am împrietenit la cataramă săptămâna asta și plănuim să ne
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]