KorAP: Find »[drukola/base=scrib & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...23 24 25 ...39 >

975 matches

Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421

împărți altfel propozițiile. De cele mai multe ori, astfel de greșeli puteau fi identificate prin compararea unor traduceri mai vechi, însă în unele situații doar cu foarte mult noroc se putea ajunge la un text mai bun în urma rearanjării consoanelor. 8. Obiceiul scribilor de a adăuga scurte note între liniile textului (pentru a arăta că sunt întru totul de acord cu cele relatate în textul de bază), sau pe margini (pentru a sugera anumite îmbunătățiri) a determinat anumite modificări în texte. În timp ce scribii

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
scribilor de a adăuga scurte note între liniile textului (pentru a arăta că sunt întru totul de acord cu cele relatate în textul de bază), sau pe margini (pentru a sugera anumite îmbunătățiri) a determinat anumite modificări în texte. În timp ce scribii care adăugau astfel de note erau conștienți că notele respective nu se regăsesc în textul de bază, copiștii ulteriori nu aveau cum să știe dacă aceste note erau chiar note sau dacă un copist anterior le adăugase pentru a corecta

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
măsură la transmiterea tuturor textelor Vechiului Testament, de exemplu textele grecești, aramaice sau siriene ale acestuia. Acestea, la rândul lor, au fost transmise în comunități particulare, au suferit modificări - omiteri sau adăugiri - în procesul de transmitere, au fost transcrise de către scribi etc. Motivul pentru care ne-am referit la problema istoriei manuscriselor textelor ebraice ale Vechiului Testament îl constituie faptul că tradiția ebraică ne oferă primele informații cu privire la acesta. După ce am făcut referiri la posibilele cauze ale greșelilor textuale, ale adaptărilor

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
Sfârșitul secolului al V-lea și începutul secolului al VI-lea d.Hr. au cunoscut o cotitură radicală în privința istoriei și activității literare a iudaismului. După definitivarea corpusului scrierilor sfinte ebraice, a învățăturilor rabinice, după ce redactarea Mișnei se încheiase, după ce scribii își încheiaseră rolul de transmitere a textului, apar masoreții; este aproape imposibil de înțeles lucrarea masoreților fără a cunoaște contribuția anterioară a scribilor și a literaturii din perioada rabinică în general. În Vechiul Testament, termenul „masoret” apare o singură dată, într-

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
a iudaismului. După definitivarea corpusului scrierilor sfinte ebraice, a învățăturilor rabinice, după ce redactarea Mișnei se încheiase, după ce scribii își încheiaseră rolul de transmitere a textului, apar masoreții; este aproape imposibil de înțeles lucrarea masoreților fără a cunoaște contribuția anterioară a scribilor și a literaturii din perioada rabinică în general. În Vechiul Testament, termenul „masoret” apare o singură dată, într-un context dificil, la Iez. 20,37, unde se pare că provine din verbul rsâaâ = „a lega”1, în timp ce alții socotesc cuvântul biblic

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
ben Așer și ben Neftali. Vom arăta, într-o secțiune ulterioară, cum, în cursul timpului, masoreții palestinieni au câștigat supremația, textul tradiției ben Așer devenind singura formă textuală recunoscută 1. În ceea ce privește textul biblic, trebuie spus că spre deosebire de adnotările făcute de către scribi, transmise oral de la scrib la scrib și din generație în generație, spre sfârșitul secolului al V-lea d.Hr. începe dificila muncă de redare în scris a acestor codificări. Așa cum am mai spus, chiar și în perioada premasoretică mai întâlnim

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
Neftali. Vom arăta, într-o secțiune ulterioară, cum, în cursul timpului, masoreții palestinieni au câștigat supremația, textul tradiției ben Așer devenind singura formă textuală recunoscută 1. În ceea ce privește textul biblic, trebuie spus că spre deosebire de adnotările făcute de către scribi, transmise oral de la scrib la scrib și din generație în generație, spre sfârșitul secolului al V-lea d.Hr. începe dificila muncă de redare în scris a acestor codificări. Așa cum am mai spus, chiar și în perioada premasoretică mai întâlnim note în manuscrise, cu

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
arăta, într-o secțiune ulterioară, cum, în cursul timpului, masoreții palestinieni au câștigat supremația, textul tradiției ben Așer devenind singura formă textuală recunoscută 1. În ceea ce privește textul biblic, trebuie spus că spre deosebire de adnotările făcute de către scribi, transmise oral de la scrib la scrib și din generație în generație, spre sfârșitul secolului al V-lea d.Hr. începe dificila muncă de redare în scris a acestor codificări. Așa cum am mai spus, chiar și în perioada premasoretică mai întâlnim note în manuscrise, cu scopul de

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
și în perioada premasoretică mai întâlnim note în manuscrise, cu scopul de a face anumite remarci asupra textului; în perioada masoretică însă, notele sunt mult mai ample, iar marginile manuscriselor erau completate cu date de care trebuia să țină cont scribul. Problema este că aceste date nu erau uniforme, abia acum devenind clare diferențele dintre tradiția apuseană și cea orientală. Uneori, notele scurte privind cuvintele care apar foarte rar în textul biblic sau cele în scriere defectiva (fără litere-vocală) sau plena

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
parva la Fac. 1,1, spune că ty?arb apare de cinci ori în textul ebraic, în trei dintre aceste cazuri cuvântul situându-se la începutul versetului. 3.2. Masora parvatc "3.2. Masora parva" Talmudul babilonian 1 spune că „scribii” au făcut în principal trei lucruri: • au fixat pronunția; • au șters anumite cuvinte; • în anumite cazuri au propus alte variante în locul celor deja existente: uneori înlocuind pur și simplu cuvinte deja existente, iar alteori adăugând unele noi. Unele modificări făcute

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
ale acestui text, sau aluzii la el, pot fi identificate în mărturiile ce datează din perioada sec. I î.Hr.-sec I d.Hr. (cum ar fi recenzia prototeodotiană). Fixarea inițială a textului consonantic, pe care masoreții îl vor moșteni de la vechii scribi, poate fi pusă în legătură directă cu formarea canonului ebraic, la începutul perioadei mișnaice. Procesul de fixare a „canonului rabinic” a pus în lumină procesul paralel de fixare a „textului protorabinic”1. 3.4. Vocalizarea masoretică a textuluitc "3.4

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
deosebiri, masoreții vocalizau mai întâi cuvintele care nu ridicau probleme - forma qere, iar cuvintele neclare erau lăsate nevocalizate - forma ketiv. De cele mai multe ori, diferențele dintre cele trei manuscrise alese cu multă grijă de către masoreți erau cauzate de greșelile comise de către scribi, în cadrul procesului de transmitere textuală. Majoritatea formelor qere-ketiv se datorează acestei situații. Majoritatea diferențelor dintre masoreții Madinha’e (răsăriteni) și Maarba’e (apuseni) se referă la formele qere-ketiv: într-un pasaj în care masoreții orientali și cei apuseni au simțit

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
text poate fi socotit „variantă” numai dacă, în urma comparării textelor, se demonstrează că este vorba despre o copie a unui text original. În procesul de copiere a textelor, se făceau foarte multe greșeli. Pentru a putea detecta și îndrepta greșelile scribilor și a identifica eventualele intervenții redacționale în text sau adevăratele variante textuale avem nevoie de informații privind materialul folosit în transmiterea textelor, alfabetele întrebuințate de-a lungul secolelor, greșelile obișnuite pe care le făceau scribii atunci când copiau textele, practicile folosite

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
putea detecta și îndrepta greșelile scribilor și a identifica eventualele intervenții redacționale în text sau adevăratele variante textuale avem nevoie de informații privind materialul folosit în transmiterea textelor, alfabetele întrebuințate de-a lungul secolelor, greșelile obișnuite pe care le făceau scribii atunci când copiau textele, practicile folosite de scribi la transcrierea manuscriselor etc.2. Chiar și astăzi, în secolul XXI, există foarte mulți oameni analfabeți; este lesne de înțeles că odinioară, când textul ebraic al Vechiului Testament se copia de mână, arta

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
a identifica eventualele intervenții redacționale în text sau adevăratele variante textuale avem nevoie de informații privind materialul folosit în transmiterea textelor, alfabetele întrebuințate de-a lungul secolelor, greșelile obișnuite pe care le făceau scribii atunci când copiau textele, practicile folosite de scribi la transcrierea manuscriselor etc.2. Chiar și astăzi, în secolul XXI, există foarte mulți oameni analfabeți; este lesne de înțeles că odinioară, când textul ebraic al Vechiului Testament se copia de mână, arta scrisului era practicată de un grup privilegiat

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
XXI, există foarte mulți oameni analfabeți; este lesne de înțeles că odinioară, când textul ebraic al Vechiului Testament se copia de mână, arta scrisului era practicată de un grup privilegiat de oameni. Acest grup era alcătuit din trei categorii importante: scribii oficiali sau secretarii, „autorii” și „teologii”. La 2Rg. 22,3 se face referire la Șafan, scriitorul regelui Iosia. Din 4Rg. 18,18.37 rezultă că scribul sau secretarul oficial al regelui avea aceeași demnitate cu cea a căpeteniilor de oști

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
de un grup privilegiat de oameni. Acest grup era alcătuit din trei categorii importante: scribii oficiali sau secretarii, „autorii” și „teologii”. La 2Rg. 22,3 se face referire la Șafan, scriitorul regelui Iosia. Din 4Rg. 18,18.37 rezultă că scribul sau secretarul oficial al regelui avea aceeași demnitate cu cea a căpeteniilor de oști: „Și chemând aceia pe rege, au ieșit la ei Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia curții domnești, Șebna, scriitorul, și Ioah, cronicarul, fiul lui Asa; ... După aceea

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia curții domnești, Șebna, scriitorul, și Ioah, cronicarul, fiul lui Asaf, la Iezechia, cu hainele sfâșiate și i-au spus vorbele lui Rabșache”. Asemenea regilor, persoane particulare puteau avea propriii secretari: Baruh, de exemplu, a fost scribul profetului Ieremia (Ier. 36,4). Secretarii oficiali purtau diferite titluri, în funcție de locul în care își desfășurau activitatea; în general erau desemnați prin numele de „scribi”: <yr!p!s); mai apar și sub denumirea de „cronicari” (2Rg. 8,16): <yr!yb

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
lui Rabșache”. Asemenea regilor, persoane particulare puteau avea propriii secretari: Baruh, de exemplu, a fost scribul profetului Ieremia (Ier. 36,4). Secretarii oficiali purtau diferite titluri, în funcție de locul în care își desfășurau activitatea; în general erau desemnați prin numele de „scribi”: <yr!p!s); mai apar și sub denumirea de „cronicari” (2Rg. 8,16): <yr!yb!z+mâ și „povățuitori” (Deut. 1,15; Num. 11,16): <yr!f!c). „Autorii”, cea de-a doua categorie menționată mai sus, era alcătuită din

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
mai sus, era alcătuită din poeți, predicatori, filosofi, povestitori; parte din moștenirea lor se găsește în pasajele narative, poetice, profetice și filosofice ale Vechiului Testament. Cea de-a treia categorie se referă la „teologi”, în majoritatea lor preoți; cu timpul, scribii oficiali s-au alăturat teologilor (1 Ezd. 7,6), iar mai târziu își vor face apariția fariseii, saducheii și alte școli teologice 1. O altă categorie de învățati erau cei care copiau textele. Se pare că cele două „table ale

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
și de către o singură persoană care citea cu voce joasă un text, iar apoi scria ceea ce citise. În aceste condiții, se puteau strecura foarte ușor în textele copiate greșeli de auz, de vedere sau de atenție 1. Este limpede că scribii încercau să corecteze greșelile pe care le descopereau în textele copiate. Adeseori, scribul tăia cu o linie cuvântul greșit și scria deasupra cuvântul corect; dacă greșeala se referea la vreun cuvânt sau la vreun pasaj lipsă, scribul îl adăuga fie

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
apoi scria ceea ce citise. În aceste condiții, se puteau strecura foarte ușor în textele copiate greșeli de auz, de vedere sau de atenție 1. Este limpede că scribii încercau să corecteze greșelile pe care le descopereau în textele copiate. Adeseori, scribul tăia cu o linie cuvântul greșit și scria deasupra cuvântul corect; dacă greșeala se referea la vreun cuvânt sau la vreun pasaj lipsă, scribul îl adăuga fie în spațiul liber dintre rânduri, fie la marginea rândului. Întrucât copiștii nu lucrau

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
Este limpede că scribii încercau să corecteze greșelile pe care le descopereau în textele copiate. Adeseori, scribul tăia cu o linie cuvântul greșit și scria deasupra cuvântul corect; dacă greșeala se referea la vreun cuvânt sau la vreun pasaj lipsă, scribul îl adăuga fie în spațiul liber dintre rânduri, fie la marginea rândului. Întrucât copiștii nu lucrau mecanic la transcrierea textelor, ci se implicau afectiv în munca pe care o făceau, își exprimau uneori consimțământul față de cele relatate în text prin

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
a copistului anterior. Așa se face că astfel de note marginale, numite glose, au ajuns să fie incluse în textele copiate, ulterior fiind recopiate de către alți copiști ca și cum ar fi fost părți integrante ale textului de bază. Generațiile următoare de scribi, între care se numără și masoreții, nu aveau voie să schimbe nici măcar un cuvânt din textele copiate. Chiar dacă se gândeau sau erau siguri că un anumit pasaj din textul de bază era greșit, nu aveau dreptul să modifice textul; puteau

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
a îmbunătățit considerabil pentru că, pentru prima dată, posesorii a două sigilii care au imprimat două dintre bulele ansamblului de față au putut fi identificați cu personaje menționate în Vechiul Testament. Studiind imprimările sigiliilor personale ale lui Berekhyahu/Baruh, fiul lui Neria, scribul (secretarul și tovarășul credincios al Profetului Ieremia) și Yerahmeel, fiul împăratului (despre care se spune că a fost trimis să-i aresteze pe Ieremia și pe Baruh din porunca împăratului), nu putem să nu-i asociem pe cei doi cu

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]