85,183 matches
-
credea Laurențiu Ulici - jurnalul ca o modalitate neliniștită de a întârzia solitudinea fatală a scriiturii, în accepția lui Maurice Blanchot - ci tocmai despre atingerea punctului de unde căutarea literaturii n-ar fi posibilă decât dacă ar fi fost deja găsită. "Încercarea scriitorului" este însăși reușita lui Teofil, iar cartea pe care o visa tânărul este "rotundă" tocmai prin "deschiderea" pe care o străpunge odată pentru totdeauna. "Promisiunea" pe care o întrevede și către care năzuiește cu fiecare rând scris este însăși împlinirea
Reușita scriitorului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15489_a_16814]
-
străpunge odată pentru totdeauna. "Promisiunea" pe care o întrevede și către care năzuiește cu fiecare rând scris este însăși împlinirea scrisului său ("s-a mai văzut o carte ieșind din prefață"). Un aspect deosebit de interesant este faptul că toți acești scriitori "târgovișteni", debutanți toți la peste 40 de ani, cum bine știm (vârstă până la care abia ai timp, cum spunea Lampedusa, să absolvi școala primară a artei) au intrat în istoria literaturii cu cărți, stilistic vorbind, impecabile, refuzând cu sadism, aș
Reușita scriitorului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15489_a_16814]
-
pentru tinerii prozatori de astăzi, din păcate, prematur sau excesiv preocupați de experiențe de tot soiul și, cred, nepermis de indiferenți față de ceea ce se numește stil. Să fie oare pasiunea pentru muzica clasică (remarcată la toți "târgoviștenii") de "vină?! Încercarea scriitorului de Tudor Țopa, despre care aflăm din nota biobibliografică că pregătește al treilea său roman, lansează și o plăcută provocare mai ales cititorului care, la apariția primei ediții, nici măcar nu era născut. Tudor Țopa, Încercarea scriitorului, ed. a II-a
Reușita scriitorului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15489_a_16814]
-
târgoviștenii") de "vină?! Încercarea scriitorului de Tudor Țopa, despre care aflăm din nota biobibliografică că pregătește al treilea său roman, lansează și o plăcută provocare mai ales cititorului care, la apariția primei ediții, nici măcar nu era născut. Tudor Țopa, Încercarea scriitorului, ed. a II-a revăzută de autor, îngrijită de Ruxandra Mihăilă, colecția Școala de la Târgoviște, Ed. Paralela 45, Pitești, 2001, 260 p., fără preț.
Reușita scriitorului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15489_a_16814]
-
Alex. Ștefănescu Radu Aldulescu, un scriitor autodidact înzestrat cu forță epică, un Jack London al nostru, căruia nici o carte nu i-a rămas nevândută în librării, a terminat de curând de scris un nou roman, Apartament confort doi, în care descrie într-un stil sobru, bărbătesc
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15477_a_16802]
-
în buzunar, amândoi vânzătorii putură urmări traseul mâinii, unghiile, îndoiturile degetelor, cum se vede în desenele animate ceasul deșteptător înghițit de struț (...)" *** Mișto! mă întrerupse Rânzei, încântat. Să mor dac-am mai auzit... Mai ales chestia cu deșteptătorul; ...ăsta da scriitor, nu ca ăia care scrie numai de ei... (dezacordurile lui Rânzei nu mă păcăleau, ele fiind un semn, pe față și disprețuitor de independență absolută).
Tocmeala by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15496_a_16821]
-
de altfel, nu-l conducea singur! Nu mai puțin, clasa politică interbelică era în bună parte cultivată, fruntași ai ei au scris memorii de autentică valoare estetică - vezi C. Stere, I.G. Duca, Constantin Argetoianu. Că, altcum, politicienii nu împărțeau cu scriitorii puterea se datora împrejurării că nici unora, nici altora, cu excepția lui Camil Petrescu - nu le trecea prin cap. Lipsită de legimitate, considerând, după litera leninistă, artele ca instrumente de nădejde ale propagandei și fiind la mare nevoie într-un domeniu ce
Tot obraznic ai rămas, nene Iancule... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15488_a_16813]
-
lui Caragiale. A murit, de altminteri, pe scenă, Fortinbras, de îndată sosit, luându-i ceasul brățară. După revoluție, sciitorii de talia lui Petre Sălcudeanu, Andrei Pleșu, Marin Sorescu au ocupat funcții ministeriale, ca și pictori și actori. Cât privește situația scriitorului post revoluționar, ea este bine cunoscută, i se oferă tiraje confidențiale, iar când operele i se plătesc încasează maximal jumătate din prețul unei sobițe cu rumeguș - cu modele începând de la o mie de dolari. Totuși, când și când, un lot
Tot obraznic ai rămas, nene Iancule... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15488_a_16813]
-
probleme... În timp ce întreaga suflare a nației, inclusiv puzderia de minorități, simte euforia creșterii pe al doilea an cu 5% a P.I.B.-ului, și se înghesuie la ghișeele circumscripțiilor financiare, la plata impozitelor, pentru ca P.I.B.-ul să crească la 5,2%, scriitorul nostru rebifează - cer scuze pentru barbarism dlui Pruteanu - ricanează, reniflează - sper să nu mă lege - , reproșează, răbufnește - în fine, un termen neaoș - răstălmăcind rebarbativ remarcabile realizări rostuitoare reformiste, restituindu-ne renovator recunoscătoarei Europe, simțitoare la silințele, strădaniile, sforțările pe care
Tot obraznic ai rămas, nene Iancule... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15488_a_16813]
-
chiar imperfecțiunile lor, vieții unei societăți, cum și de ce sunt ele depreciate, rău calificate, condamnate în persoane de opinia ce emană din chiar aceeași societate? Securitatea generală, stabilitatea, prosperitatea se sprijină, totuși, pe ele". Nu rezultă din aceste rânduri că scriitorii care tocmai de această perversă fire omenească se ocupă în prozele lor - iar în poezia deceniului ce începe, și poeții - ar fi de vreo necesitate. Dar nici că nu-și au locul în lume. Sau poate că da, fiind societatea
Tot obraznic ai rămas, nene Iancule... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15488_a_16813]
-
da, fiind societatea așa cum este, din clipa când curmând existența celui din urmă neanderthalian, omul cromagnon a luat în stăpânire Terra. Camil Petrescu propunea pastila-minune a noocrației. Nu realiza că în fracțiunea de secundă când lumea ar deveni perfectă, misiunea scriitorului ar lua sfârșit, obiectul muncii lui ar dispare, un gol istoric s-ar întinde, cum spunea Bacovia. Cum, oare, s-ar mai descurca gazetarii când intangibilii noștri specialiști în inginerii financiare s-ar dovedi atât de cinstiți pe cât afirmă că
Tot obraznic ai rămas, nene Iancule... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15488_a_16813]
-
un excelent epigramist, actualul președinte al P.R.M.-ului versifică abundent, fostul premier Radu Vasile a publicat un volum de versuri și are posibilități să mai tipărească unul, președintele republicii noastre, încă semi-prezidențială, este un fin prețuitor de proze ale unor scriitori în viață, dl. Adrian Năstase se pronunță în maxime și aforisme din care poate oricând alcătui un elegant tom. Un critic de artă de incontestabilă pregătire conduce ministerul culturii, un nu mai puțin valoros critic literar, Academia Română. Tradițional în afara festinului
Tot obraznic ai rămas, nene Iancule... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15488_a_16813]
-
în viață, dl. Adrian Năstase se pronunță în maxime și aforisme din care poate oricând alcătui un elegant tom. Un critic de artă de incontestabilă pregătire conduce ministerul culturii, un nu mai puțin valoros critic literar, Academia Română. Tradițional în afara festinului, scriitorii clamează apocalipsa. Numai deoarece n-au atâta minte să se adreseze unui psihiatru competent care să-i restituie amabilei realități curarisiți, senini, apți, în fine să îmțeleagă că pe această vale a plângerii se construiesc vile de toată frumusețea. Nu
Tot obraznic ai rămas, nene Iancule... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15488_a_16813]
-
Alex. Ștefănescu Credeam că odată cu prăbușirea comunismului va ieși din circulație expresia "o carte cu probleme", care i-a exasperat - și obsedat - pe scriitori decenii la rând. "O carte cu probleme" era, înainte de 1989, o carte incomodă sau chiar periculoasă din punctul de vedere al poliției politice. Expresia făcea parte din terminologia proletaro-culturală a cenzurii și ilustra tendința de codificare a rezoluțiilor ei, astfel încât
Poliție culturală by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15512_a_16837]
-
de Sorin Toma sau Nicolae Moraru: "îl citesc pe Patapievici... Toată cartea este o înșiruire când de banalități, când de interpretări de o inadecvare totală asezonate cu o mulțime de metaforizări simandicoase." în plus, Gabriel Andreescu are și veleități de scriitor, încheindu-și de exemplu articolul cu o suită de "metaforizări" care sunt nu "simandicoase", ci caraghioase: "șcartea în discuțieț funcționează ca o veritabilă plasă de fluturi. Peste ani, unii vor privi în ceea ce s-a adunat ca într-un insectar
Poliție culturală by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15512_a_16837]
-
Și casa lui devenise ceva între salon și biserică. Mi-l închipui mereu ca pe un ciudat personaj din Bernanos, "un curé de campagne" care oficiază într-un salon literar tocmai în inima Bucureștiului". Agendele literare debutează cu portrete ale scriitorilor care frecventau cenaclul, nu de puține ori fixate printr-un cuvînt a ceea ce este mai viu pătrunzător în persoana surprinsă la momentul respectiv: "Ramiro Ortiz, mussolinist convins chiar în chestia conflictului italo-grec. Camil Baltazar, sinistru; Ilarie Voronca, candid și pueril
Două decenii de scris zilnic by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15517_a_16842]
-
persoana surprinsă la momentul respectiv: "Ramiro Ortiz, mussolinist convins chiar în chestia conflictului italo-grec. Camil Baltazar, sinistru; Ilarie Voronca, candid și pueril". Portretele animă scena desfășurării de ambiții în cenaclu mai mult sau mai puțin îndreptățite să se numere printre scriitori reușind prin insistență și prin pregnanță să determine reconstituirea peisajului uman al literaturii în vederea unei biografii. Contribuie altfel interesant cuplul Tudor Vianu-Ion Barbu, de exemplu, schimbările de umoare ale lui Camil Petrescu, privirea piezișă a lui Ion Călugăru, frecvența cuplului
Două decenii de scris zilnic by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15517_a_16842]
-
roman al vieții literare românești, dintre 6 septembrie 1923 și 12 iunie 1943. Timp scurs între data care marchează începutul înregistrării în scris, a activității cenaclului "Sburătorul", în casa lui Lovinescu, indiferent de amplasare, în urma mutărilor, și ziua premergătoare sfîrșitului scriitorului, sub semnul acelorași preocupări și probleme ale însemnărilor, pe care ne-am obișnuit să ni le apropiem. Cuprinse doar de abia stăpînită melancolie. Pentru cîtă uluitoare prevedere și cîtă viață rezidă în unele, reproduc reacția la apariția pentru prima oară
Două decenii de scris zilnic by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15517_a_16842]
-
definitiv al Sultanei, așa cum era alintată, afectuos, de către localnici, Regina Maria, la percepțiile de un lirism exaltat și neobișnuit al unor savanți, altminteri plini de măsură și de sobrietate, precum celebrii geografi I. Simionescu și G. Vâlsan, la entuziasmul nenumăraților scriitori care au trecut pe aici și pînă la imortalizarea în imagine realizată de pictori, la fixarea aproape magică în efigie, reacțiile pe care le-a determinat acest spațiu sunt nenumărate și, în mare parte, inefabile. Amestec irepetabil de elemente contradictorii
Un imn pentru Balcic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15524_a_16849]
-
vreun leu într-o cușcă a trăit ce-am trăit eu. în această dispoziție am compus Decalogul timpului liber. Nebun cine pleacă de acasă! Un inventar al tipurilor de discurs în textele Irinei Nicolau arată o diversitate pe care orice scriitor de meserie ar invidia-o. Cele mai numeroase sînt probabil articolele cu ton direct, care constată cu ochi critic și în același timp cumva șăgalnic fețele unei lumi în mișcare. De cele mai multe ori există un dialog deschis și explicit cu
Irina Nicolau, scriitoarea by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15514_a_16839]
-
literata i-l corectase, iar acum voia să scrie și o carte despre Iulius Caesar, pesemne, tocmai pentru a se compară cu acela. Avea, deci, nevoie de verbul talentat al doamnei Hortense Cornu sau, poate, prin ea, chiar al altor scriitori mai mari, de la care să Împrumute un stil de geniu sub semnătură să imperiala și să-l combată pe Victor Hugo care, din exilul de la Londra, nu-l ierta nicdecum de sub tirul pamfletelor În care-l numea Napoleon cel mic
Femeia fie ca regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_354]
-
verificare a faptului că denominațiile și considerațiile lui șocante sînt urmate, în general, de un amuzament mai mult sau mai puțin manifest al auditoriului, Călinescu începe să provoace intenționat rîsul. Acum preferă și potențează conștient multe paradoxuri rizibile, asemenea unui scriitor sau actor umorist. Exact ce spune el despre Creangă: "Luat în seamă de lume, Creangă începu să dea reprezentații de "înțelepciune"". Cu atît mai vîrtos poate funcționa analogia cu Caragiale, ambii cinici joviali, zeflemiști impenitenți, neezitînd a se manifesta, după cum
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
și Carp. E cît se poate de inexactă ideea că lumea lui Caragiale e urîtă, imbecilă, primitivă și mizeră. După știința mea, în afară de M. Ralea, dintre cei vechi, doar Șt. Cazimir (în Caragiale față cu kitschul) a combătut ideea că scriitorul ar fi cam excesiv. Caragiale e un satiric fără violență. Nu-și urăște personajele (el a spus-o!), ci doar le ridiculizează. Iar obiectul principal al deriziunii e deobicei felul cum vorbesc, majoritatea păcatelor fiind veniale. Dar oare ele vorbesc
Caragiale după Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15530_a_16855]
-
fiind veniale. Dar oare ele vorbesc mai rău decît oamenii cultivați? Nu cumva simpla așternere în scris a unor exprimări orale creează cea mai mare parte din impresia de incorectitudine caraghioasă a limbii lor? Secolul XX a distorsionat imaginea unui scriitor al secolului XIX. De cîteva decenii bune, acest nu mai este el însuși.
Caragiale după Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15530_a_16855]
-
din succesiunea aparent haotică, adică ar întrerupe vraja visului abia trăit? Derrida susține că la această interogație un filosof ar răspunde cu un "Nu!" hotărît, ar nega că se poate dezlega taina prădat de uneltele explicației discursive. În schimb, un scriitor n-ar tăgădui atît de ferm, ar fi înclinat să zică: "Poate!", "Parcă!" sau "Cîteodată da!" Cu ce temei? El beneficiază de roadele unei experiențe, poate menține uneori o acțiune și în ramele închipuirii din vis, renunțînd la prozaica deșteptare
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]