4,125 matches
-
ortografie etc.). Deși am fost ușor derutat de faptul că domnul profesor octogenar T.B.Ș. se adresează de parcă ar reprezenta vreo comunitate, asociație etc., să procedăm metodic și judicios la croitul hainei din pielea clientului: Prof. octogenar T.B.Ș.: Titlul scriiturii sale: „Prin ochii și sufletul neamului”... Ion Măldărescu: Fără a fi tendențios, întreb: - domnule profesor, chiar vă erijați în „ochii și sufletul neamului”? - cine v-a împuternicit cu o astfel de misiune? Sunteți îndrituit a-i face față? Prof. octogenar
„Confecţionez haine din pielea clientului…” [Corola-blog/BlogPost/93072_a_94364]
-
peste o paradigmă critică preocupată exclusiv de text și dispusă să obnubileze total omul viu din spatele acestuia. Însăși noțiunea de literatură, centrată pe resorturile personalității creatoare, fusese înlocuită, începând cu decada a șaptea a secolului trecut, cu asepticul concept de scriitură. Decurge limpede de aici felul în care, însoțit de o biografie fracturată, opera lui Celan a putut fi înțeleasă obtuz, sub forma unei colecții de poezii dificile ca mecanism verbal. În fond, întreținând rigorile acestui tip de lectură, poetul apăruse
Obsedanții ani by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8229_a_9554]
-
deopotrivă ca parabolă a dictaturii (roman politic) ori ca dramă etică (roman al dilemelor morale). Instrumentele de construcție ale postmodernității nu sînt străine scriitorului. Aș spune chiar că pe ele se întemeiază, cu bună știință, rețeta - infailibilă - de succes a scriiturii. Miza artistică nu se află numai în tonul introspectiv, ci și în intrigă, în derularea neprevăzută a evenimențialului - surprinzător pentru cititor și, în egală măsură, pentru personaje. Criticul cultural va identifica aici, fără îndoială, drama (morală, psihologică) a societății (totalitare
In memoriam Victor Iancu by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8261_a_9586]
-
viață ce le-a fost hărăzită de scriitor, cazul nostru, ele sînt, adică au fost "transformate", cum bine a spus mama, definitiv și convingător. Volovici nu mai este de mult un scriitor căruia trebuie să-i lauzi expresivitatea și finețea scriiturii, astea sînt ...după legea a veche, așa că se cuvine să ne concentrăm asupra a ceea ce spune și să descifrăm sensurile uneia ori alteia din construcțiile epice. Dacă luăm paginile dedicate familiei Volovici, cu istoria ei și cu impactul Istoriei asupra
Omenescul și literatura by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8242_a_9567]
-
nu poate să schimbe firea unor astfel de bărbați, până la sfârșit." (pag. 159) Dincolo de asemenea cazuri de scăderi vizibile, meritele cărții sunt - și ele - limpezi. Și nu am în minte neapărat reușitele tehnice care țin de o anume claritate a scriiturii, de un stil fără trasee sintactice ocolitoare sau de o precizie neașteptată a informației îndoielnice. Sunt, e drept, și acestea de remarcat, după cum rămân de condamnat alunecările în afara limitelor unor astfel de parametri stabili. Ce mi se pare mai greu
Scepticul mântuit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8258_a_9583]
-
capacitatea de a realiza o analiză aproape cinică a situației politice, economice, sociale și culturale din Republica Moldova. Rezultatul este o combinație unică de (post)modernitate și pitoresc, o sinteză irepetabilă între Barthes, Borges și soții Doina și Ion Aldea-Teodorovici. Postmodernitatea scriiturii și absurditatea existenței cotidiene într-o țară care pare a-și fi dat peste cap toate sistemele de valori sunt stâlpii de susținere ai acestei construcții epice heteroclite, dar despre care nu se poate spune că este lipsită de un
Textualism basarabean by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8286_a_9611]
-
scurte ale lui Eugen Ionescu, publicate, cîteva dintre ele, abia în 2002, au un cod aparte. Au fost puțin cercetate sau jucate, nu sînt cărări săpate, la îndemînă. Actorii aceștia știau precis ce joacă. Au înțeles lumea lui Ionescu, a scriiturii lui, universul aparte ca să poată să interpreteze minunat personaje insolite care adoră farsa și improvizația. Ionescu nu este adesea studiat în școlile de teatru. Guturaiul oniric, Fata de măritat, Salonul auto, Îi cunoașteți sînt pietre de încercare pentru actori cu
Șaptesprezece pentru teatru (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8293_a_9618]
-
de luptă." (pp. 72-73). În viziunea lui Eugen Negrici, nici un scriitor și nici o operă literară nu pot scăpa, în timp, devitalizării artistice. Într-un subcapitol (Credința în perenitate și stabilitate. Mistica definitivului) pasionant ca argumentație și oferind adevărate delicii prin scriitură, criticul înfățișează traseul îmbătrânirii tuturor textelor, o dată ce ele au intrat în procesul de dezindividualizare-socializare. Noul este nou numai în raport cu sistemul de așteptări bruscat și basculat inițial. Treptat, acesta asimilează și funcționalizează noutatea, anulând complet factorul ei de surpriză și impact
Iluzii pierdute by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8308_a_9633]
-
est sudice, de tot ce e prezent concret, suculent, de cromatica pestriță a imediatului, Barbu Cioculescu ia totodată distanțe față de acesta prin postura moralistă ce-i este proprie, care se slujește, ca și la bardul Cuvintelor potrivite, de mijloacele unei scriituri, acuzat expresive. Preferențial, de ironie, intrînd în alonja acesteia exagerările burlescului precum impulsuri ale unei temperamentale, irepresibile energii. Să reprezinte ironia "felul cel mai rafinat de-a exprima defectele altora" cum spunea John Locke? Nu e numai atît, deoarece Barbu
Ultimul mohican by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8309_a_9634]
-
pe parcursul celor 40 de minute cât a durat prezentarea lucrării. Interpreții au abordat capodopera enesciană ca pe o simfonie de cameră, ale cărei mișcări au fost integrate într-un suflu unic, remarcabil prin bogăția expresivă și semantică. Reliefarea complexității scriiturii și a bogăției expresive a discursului muzical la parametrii artistici cei mai înalți. presupune colaborarea a opt instrumentiști valoroși - cu experiență și performanțe în activitatea solistică și camerală. Interpreții au dezvăluit un caleidoscop cuceritor de imagini contrastante - de la seninătate și
Muzic? de Enescu ?i Brahms by Carmen Manea () [Corola-journal/Journalistic/83339_a_84664]
-
români, Ulpiu Vlad, a rămas credincios idealurilor sale estetice din tinerețe. Cultivând o muzică onirică, în care starea de vis se ipostaziază prin alternanța reveriei cu coșmarul, lucrarea de față oglindește în cea mai fericită măsură dezideratele sale artistice. În scriitura foarte modernă a acestei partituri, alternează simplitatea cu complexitatea, determinarea precisă a actului interpretativ cu libertatea desfășurării muzicale. Se mai adaugă și cultivarea rafinamentului timbral ce poartă amprenta stilistică a autorului. Doina Rotaru - L’Ange avec une seule aile - Concertul
Creația românească (II) by Octavian NEMESCU () [Corola-journal/Journalistic/83350_a_84675]
-
pian care se dezvoltă în grafii simple, în volute ale unor tensiuni aproape să erupă și prin sonoritatea sinceră. Play pentru flaut și pian de Diana Rotaru este o creație care, cu profilul de quasi perpetuum mobile, prin elansarea, virtuozitatea scriiturii și prin capacitarea posibilităților expresive și tehnice ale flautului, poate intra în repertoriile de recital ale interpreților de valoare la acest instrument. Le voyage de l’age de voy pentru flaut, violoncel și pian de Sebastian Andone are o formă
Nume pentru viitor by Mircea ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/83409_a_84734]
-
Folosindu-se de aparenta restricție a paginii de revistă, Răzvan Petrescu împinge pragul și mai jos, propunându-și să creeze viață în două sau - cu generozitate - în trei rânduri tipografice. Fiindcă, indiferent de dimensiunile microcapitolelor din Foxtrot XX, mostrele de scriitură artistă se dovedesc la fel de înguste și - eventual - de aglomerate. Fie că este vorba de pretinsă memorialistică cenaclieră sau de tăioase prize directe pe câte-o peliculă, imaginația lui Răzvan Petrescu funcționează tot așa de spectaculos. Nu pot ghici - nimeni nu
Proza cea mai scurtă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8440_a_9765]
-
referința curentă în Occident atunci când este discutat scrisul lui Norman Manea), dar și Thomas Mann (tendința de reproducere in extenso a unor teorii și experiențe științifice), sau Borges, pentru un anumit tip de onirism care, la un moment dat, învăluie scriitura. De altfel, dincolo de miza lor existențială (totul sugerează tendința de însingurare, de excludere socială, de neadaptabilitate la un cotidian vâscos, în care totul este relativ, contururile se întrepătrund, nimic nu este predictibil) romanele lui Norman Manea ies în evidență prin
Fețe ale ratării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8447_a_9772]
-
altfel, dincolo de miza lor existențială (totul sugerează tendința de însingurare, de excludere socială, de neadaptabilitate la un cotidian vâscos, în care totul este relativ, contururile se întrepătrund, nimic nu este predictibil) romanele lui Norman Manea ies în evidență prin modernitatea scriiturii. Într-un fel, supralicitarea modernității (oarecum de înțeles în cazul unor romane al căror conținut era în răspăr cu normele estetice și ideatice dictate de un regim care avea tendința să controleze totul, scrise într-un timp în care cenzura
Fețe ale ratării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8447_a_9772]
-
cu normele estetice și ideatice dictate de un regim care avea tendința să controleze totul, scrise într-un timp în care cenzura era activă) constituie principala vulnerabilitate a acestor romane. Continua întrepătrundere a planurilor, permanenta schimbare a vocilor narative, alternarea scriiturii eliptice cu lungi și inutile (în planul ficțiunii) pasaje extrase parcă din manuale de specialitate, permanentul balans temporal dau adesea cititorului senzația de ermetism, de sufocare în prea densa țesătură textuală. Există în Atrium pagini extrase parcă dintr-o limbă
Fețe ale ratării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8447_a_9772]
-
se investighează pe sine ca posibilitate de expresie nouă în procesul practicii semnificante". Altfel spus, o dezontologizare a poeziei, variantă sui generis a purismului ce, nu e un secret, datează. O vidare a ei de orice altă noimă decît "conștiința scriiturii", decît "textuarea" care ar fi "singurul conținut de comunicat în poezie", rod al unui "actant scriptural", vidare ce e urmărită pe linie diacronică precum o mișcare evolutivă, o "perfecționare" în trepte, uneori trudnice, impure a materiei lirice. Discursul critic astfel
Dificultățile unei "panorame" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8469_a_9794]
-
Cușnarencu. Sau Mircea Cărtărescu. Lista poate continua, desigur, dar cu aceleași rezultate mai degrabă discordante. Să aibă oare schimbarea de gen consecințe atât de puternice, de ordin aproape molecular? Să existe câte un ritm vital pentru fiecare dintre tipurile de scriitură pe care un autor le are la dispoziție? Ar însemna să intrăm cam mult în domeniul imponderabil al speculației. Adevărul e că intenția face totul în materie de formă literară. Tipul de intenție, vreau să spun. Pe de-o parte
Alt contingent by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8549_a_9874]
-
sapă în mintea creatorului până la rădăcinile freudiene ale creației, și le exprimă prin debusolarea, descompunerea limbajului. El reușește paradoxul de a exprima verbal non-verbalul. E de adăugat că Fluxul conștiinței a fost mai degrabă o ipoteză decât o practică a scriiturii, și, în cazul lui Joyce și Eliot (alții nu s-au încumetat), el a reprezentat mai mult o încleștare cu tradiția decât o anulare a ei. Fără excepție, moderniștii fac loc în subtextul lor convențiilor pe care le contestă. Cei
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
mine și s-a plîns că va muri, niciodată n-a fost / pradă, a fost violatorul. Mi-e scîrbă să pun la lucru limbajul, / scriu, eu, acum, / și nu mai știu cine vorbește în poem".Ori simulează o insciență a scriiturii practicate: "Du-mă și leagă-mă, / soarele meu mort, nu mai pot, Iisuse Christoase, / nu știu ce scriu, nu mai știu ce scriu". La modul parodic, nu ezită a se prezenta într-o secvență clovnescă: "Și timpul nu va mai dura, și
O acuitate dureroasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8553_a_9878]
-
în Captivi (1970), Atrium (1974) și Cartea fiului (1976), ultimul alcătuit din două părți distincte, Simona și August. Nici unul din aceste trei (sau patru) romane nu a mai fost reeditat de la prima lui publicare. Captivi e un roman dificil ca scriitură despre o stare tulbure de conștiință a unui individ traumatizat, Mihai Burlacu. Realitatea capătă inconsistența pe care o dă relativizarea ei din perspectiva altor realități posibile. Ipotezele, prezumțiile evoluției vieții sunt omogene și echivalente cu varianta trăită. Obiectele sunt parcurse
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
putut găsi aici: Se îngrămădesc puțin, dar e loc destul, înăuntru mașina nu pare deloc mică, e o întreagă lume chiar! După care demarăm către gară. Către Londra. La adevărații londonezi!" (pag. 188) De ce alege Lucian Bâgiu să-și corupă scriitura - altminteri curată - prin asemenea exerciții de stil fără finalitate și fără valoare? De ce scapă de sub control mașinăria notelor de infrapaginale și lasă povestea în seama unor naratori inventați și neconcludenți? De ce - iată întrebarea esențială - își etajează o pretinsă ar-hitec-tură postmodernă
Varză a la Cluj by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8572_a_9897]
-
judecăți de valoare, nu poți să nu te întrebi cine are dreptate. Răspunsul nu poate fi decît unul: deschizi Proust și vezi ce simți citindu-l. Impresia pe care ți-o lasă e unicul criteriu după care îi poți judeca scriitura. Iar meritul antologiei Violei Vancea este că dă cititorului o imagine sinoptică a judecăților pe care unul sau altul din scriitorii români le-au emis de-a lungul timpului pe seama lui Proust. Fiecare din ei au deschis Proust și au
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
care notează în Literatura în totalitarism. 1959-1960 (Cartea Românească, 2000): "... adaug imediat câteva evidențe care se impun pentru oricine citește textele analitice ale tinerilor critici: ceva-ceva, și ceva esențial, s-a schimbat în modul de abordare (de către ei, n.m.) a scriiturii: posibilitatea de a folosi și criteriul estetic și judecata operei (sub camuflaj, desigur), pledoaria constantă de pe poziții estetice și nu ideologice, pentru profunzime și individualizare, conținutul politic nefiind garanție a calității, dimpotrivă generator de manierism și paradigmă lozincardă". încă odată
Generația mea în anii '60 by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8596_a_9921]
-
semiotic, ci acesta se transformă în acea stare agonală, devenită condiție unică a actului poetizant. Eul bacovian nu mai este constrâns să se manifeste din exterior, impulsionat de vreo retorică, precum cel blagian, ci se situează simultan în existență și scriitură, asumate coparticipativ ca existență a scriiturii și ca scriitură a existenței. Obiectul poeziei se reduce la acest eu ce se investigheză perpetuu pe sine, poetizând la nesfârșit existența ca experiență scripturală" (p. 17). Gheorghe Crăciun, cu care Marin Mincu nu
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]