1,587 matches
-
groasă ca să i se vadă dunga de la chiloți, cu o bluză În pătrățele șun pulovăr În dungi maro cu roșcat. Am văzut mai multă carne și piun cuțit de măcelar. Asta? Polițoaică? N-aș crede. — Mersi, Amanda, zâmbește Toal și scroafa aia lingăreață se gudură pe lângă el ca răspuns. I-ar suge pula aia Împuțită chiar aici, În fața noastră, dacă i-ar cere-o. Nu că i-ar folosi la ceva, oricum o să se care curând, vreun gherțoi o s-o lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Dormim un pic, iar respirațiile noastre Își revin la normal la unison. Când mă trezesc sunt cuprins de o nevoie copleșitoare să fiu crud și știu că, dacă nu mi-o satisfac verbal, o să sfârșesc prin a-i sparge falca scroafei și, având În vedere că e fufă de polițai, și nu o curvă obișnuită de grădină, ar putea să iasă cam Încurcată din punct de vedere legal și administrativ. — Ești o vacă, declar eu glacial pe când mă ridic În capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
deseori devin lesbi. Însă curva asta roșcată pare o pramatie futabilă. Deci cum te cheamă? — Michelle, zice ea. — De unde te tragi Michelle? — Din Kirkcaldy. — Așa ca Michelle Flautista? Întreb eu. Vaca cretină chicotește, râgâie apoi Își duce mâna la gură. Scroafa Împuțită e beată muci. Amica ei Încă mai are o expresie acră. Nu-i place cine știe ce de Bladesey. Deci tu ești Michelle Flautista? Cum e cu prietena ta? E cumva Demi Moore? — Noo, spune curva aia, În timp ce roșcata Încă chicotește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
noastre și de banii noștri. Ignorăm ocupantul mașinii, chiar dacă Îl recunoaștem că e Chrissie și o luăm val-vârtej pe alee. Dar ea vine imediat după noi. — Bruce... am Încercat să te sun la serviciu, spune ea. Nările ei ca de scroafă se lărgesc Înspre mine. De ce Îl toacă la cap tot timpul pe Bruce, mai sunt și alții, de ce nu pot n pizda măsii să facă niciodată nimic ca lumea... — E bolnavă știi, s-ar putea să moară, Îi spunem noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
internă a textului), ci formula dialogică propriu-zisă dinamizează narațiunea, imprimându-i accente ale unei oralități savuroase, specific argheziene, prin versatilitatea discursivă a personajelor care trec, spontan, de la maniera dogmatic-pretențioasă de a vorbi la cea obscen-colocvială: "A! Dumnezeii m... pușlamale și scroafe! Îi văzuși... Crucea m... Mă, frate, mă, îi bag pe amândoi... Porcul cu barba albă a siluit-o pe fie-sa, rămasă de la o preoteasă și a făcut-o moașă. Porcul celălalt trăiește cu nevestele fraților lui, popa Cârnu și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
prăsilă“, lat. catellus > cățel, lat. equa > iapă, lat. haedus > ied, lat. *iunicia > junice, junincă „vițea, vacă tânără“, lat. iuvencus > junc „bou sau taur tânăr (între doi și trei ani), nepus la jug“, lat. pecuina > păcuină „oaie de lapte“, lat. scrofa > scroafă, lat. vervex > berbece, lat. vitellus > vițel. Lat. ovis > oaie s-a transmis numai românei. Și unele nume latinești de animale sălbatice sunt panromanice: lat. cervus > cerb, lat. ericius > arici, lat. lepus > iepure, lat. lupus > lup, lat. ursus > urs. Altele s-
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
veau, it. vitello. Româna a mai moștenit din latină pe junc „bou sau taur tânăr (între doi și trei ani) nepus la jug“ < lat. iuvencus (păstrat și în italiană și franceza dialectală) și pe junincă < lat. iunix „juncă“. porc și scroafă Porc și scroafă sunt moștenite din lat. porcus, respectiv lat. scrofa. Primul este moștenit în toate limbile romanice, celălalt numai în română, italiană și retoromană. În toate limbile romanice a fost moștenit și lat. verres > rom. vier. Dacă avem în
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
Româna a mai moștenit din latină pe junc „bou sau taur tânăr (între doi și trei ani) nepus la jug“ < lat. iuvencus (păstrat și în italiană și franceza dialectală) și pe junincă < lat. iunix „juncă“. porc și scroafă Porc și scroafă sunt moștenite din lat. porcus, respectiv lat. scrofa. Primul este moștenit în toate limbile romanice, celălalt numai în română, italiană și retoromană. În toate limbile romanice a fost moștenit și lat. verres > rom. vier. Dacă avem în vedere situația din
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
Termenii it. troia, fr. truie, cat. truja, cuvinte care denumesc femela porcului în limbile romanice menționate, sunt urmașii lat. pop. troia, cuvânt apărut în secolul 8 după expresia porcus Troianus „porc umplut cu carne de vânat“, aluzie glumeață la calul troian: scroafa este „umplută“ cu purceluși. oaie, berbec, arete Cele trei cuvinte sunt moștenite din latină (lat. ovis, vervex, aries), dar, spre deosebire de celelalte nume de animale, niciunul nu este panromanic! Oaie < lat. ovis este moștenit numai de română. Alte limbi romanice au
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
prima etapă a gătirii pateului din foie gras este reprezentată de modificarea patologică a fiziologiei păsării, „înstrăinarea“ sa de normalitatea biologică. Doctrina metamorfozei alimentului se regăsește și în bucătăria Romei antice. Una dintre pasiunile gastronomice ale romanilor erau ugerele de scroafă, pe care le găteau însă de așa manieră, încât ajungeau ca un preparat culinar din... pește. La aceasta contribuia, desigur, și garum-ul (provenit din gastronomia Greciei antice, unde se numea garos), condimentul cel mai scump, făcut din intestine de macrou
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
corticotrofinei — ACTH (Schwarzer și Sieber, 1963). Detalii pentru fiecare hormon de sinteză sunt date în cursurile de endocrinologie și de hormonologie . Trebuie precizat că sintetizarea hormonilor reclamă cantități enorme de material glandular. De exemplu, din 4000 kg de ovar de scroafă se obțin 10 mg de estradiol sau 100 kg de testicule de taur sunt necesare pentru realizarea a 10 mg de testosteron. Precizăm că neuronii hipotalamici, poate și a altor zone, secretă substanțe chimice care sunt numite neurohormoni, probați prin
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
le strigă bietul poet. Eu sunt Victor Hugo, membru al Academiei Franceze. Eu am scris despre voi, despre gingășia voastră, iubiți copii, și așa mă răsplătiți, cutre nemernice?? Dar copilașii nu se sinchisiră. Victor Hugo se rostogoli din copac ca scroafa. Îl întovârășiră hohote de râs și "fructe"".194 Putem observa astfel că scrierile de tinerețe ale lui Eugen Ionescu, ale căror incipiente motive vor înflori în dramaturgia prestigioasă de mai târziu, oferă un material abundent, de neignorat în privința contribuțiilor literare
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o privire prin sertarul lui Emmy, soția dumneavoastră, să văd dacă Îl are ascuns pe undeva printre bijuteriile ei?“ — Chiar că ar fi o treabă demnă de diavolul Însuși să găsești ceva acolo, spuse Weizmann cu vocea Întretăiată de surescitare. Scroafa aia grasă este aproape la fel de mare ca el. Pun pariu că ar putea alăpta tot tineretul nazist și tot ar mai avea de ajuns pentru micul dejun al lui Hermann. Începu o repriză de tușit care pe altul l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Cel puțin, ar face bine să nu fie. Lisa încerca să dea culoare situației. Nu ar fi recunoscut niciodată că era dezamăgită. Mai ales după câte sacrificii făcuse. Dar nu poți face o poșetă de mătase dintr-o ureche de scroafă. Dublin nu era același lucru cu New York, indiferent cum privești lucrurile. Iar oferta „generoasă“ de transfer intra la categoria baliverne. Și mai rău era că trebuia să renunțe la mobil. La mobilul ei! Era ca și cum i se amputa una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
o dată că am la fel de multe șanse ca oricine, da’ nu-s io așa proastă. N-o să-mi pună mie poza-n Sava News, nu? Nici măcar prim-plan, nici măcar cu toate rulourile alea de la gât scoase. Tot o s-arăt ca o scroafă, și asta n-o să crească moralul companiei sau cum i-o zice, nu? Priviți-o pe frumoasa noastră Stacey - fata lunii. În nici un caz. E secret cum se aleg, pe bune. La un moment dat credeam că e-n funcție de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
urmă, încă râzând. Al naibii de minunat. Stacey C harlie m-a dus la Angus Steak House săptămâna trecută - mi-era așa frică să mă duc, da’ a fost al dracu’ de minunat! Am stat acolo fără să mă fac ca o scroafă, pur și simplu nu-mi venea să cred. Acum șase săptămâni, când mai eram încă pe partea greșită, aș fi luat vreo două sau trei Cola, un aperitiv sau ceva gen inele de ceapă sau pate de pui, o groază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mâncare și băutură la toți pe săturate și i-a făcut prizonieri pe toți, a dat ordin să se demonteze mitraliera și să se scoată toate bombele din magazie și a suit În avion trei butoaie de Tokay și o scroafă de trei sute de kilograme. Era bun Katanski ăsta, era aprig și nu știa ce-i aia iertare, fusese judecător În viața civilă și, când un soldat i-a apărut În față ținând În brațe o mașină de cusut, urmat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
după ce-și făcură câteva cruci repezite, sparseră scrinul și dulapurile. Unul din ei apucă păpușa de pe canapeaua de pluș și-i zdrobi căpșorul blond, de rama ferestrei. În curte, parlagiul regimentului, cu chipul de câine mops, congestionat, spinteca o scroafă uriașă și albă ca laptele, ca să-i scoată numai mușchii pântecului și să-i azvârle apoi ciozvârtele și capul peste uluca din fundul ogrăzii. Nimeni nu se mai arătă cu gamela la cazanul plin cu bunătăți. Se frigeau, pe deasupra imenselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
kilogram de carne. ...„N-am de vânzare!”, strig necăjit, ori de câte ori Gloria îmi cere cheia sufletului, fără să-și dea seama, cât îi suflu duh în chip. Crede că-mi lipsește o doagă, în timp ce eu sunt de părere că nebune sunt scroafele care, după porcărie, îmi sărută mâna cu recunoștință. „Ce fel de iubire este asta?”, am întrebat o muiere, disprețuitor, dacă duhul îmi rămâne acasă și vin la tine doar cu carnea? Dar bestia scăpără din ochi solzișori de oțel călit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de la prima vedere. Se ține de mine ca scaiul și vorbește chiar atunci când nu vreau să-l ascult: „Am vândut purceii și mi-am oprit doar o scrofiță, de prăsilă”. Johann Tzindl morfolește capătul ciubucului și face mare haz că scroafa repezindu-se după cumpărătorul purceilor, și-a spart atât de rău râtul de poarta închisă, că i-a sărit belciugul din crăpătura însângerată. Tzindl i l-a băgat însă mai înspre cerul gurii. Din pricina asta, scroafa nu mai poate măcina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
face mare haz că scroafa repezindu-se după cumpărătorul purceilor, și-a spart atât de rău râtul de poarta închisă, că i-a sărit belciugul din crăpătura însângerată. Tzindl i l-a băgat însă mai înspre cerul gurii. Din pricina asta, scroafa nu mai poate măcina porumbul. Privesc pe rând ambele animale. Scroafa grohăie mânjită de sânge până la ochi, în timp ce Johann Tzindl trage din pipa stinsă, scuipă în lături, și-mi vorbește de vaca lui: „Era prea mică și taurul căpățânos, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
a spart atât de rău râtul de poarta închisă, că i-a sărit belciugul din crăpătura însângerată. Tzindl i l-a băgat însă mai înspre cerul gurii. Din pricina asta, scroafa nu mai poate măcina porumbul. Privesc pe rând ambele animale. Scroafa grohăie mânjită de sânge până la ochi, în timp ce Johann Tzindl trage din pipa stinsă, scuipă în lături, și-mi vorbește de vaca lui: „Era prea mică și taurul căpățânos, îmi explică el cazul, cu mâna vârâtă între nasturii închiși ai scurtei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
frecat cu zahăr, la pahar“, dar rămâne singur cuc în pădurea întunecată, până când se întâmplă de-adevăratelea ceva. Am auzit pași sau ceva care lăsa să se bănuiască pași. Crengi care trosneau pe pământul pădurii. Vreun animal mai mare? Vreo scroafă de mistreț? Poate chiar inorogul? Oare am rămas locului și am evitat să fac vreun zgomot, s-a oprit oare în loc și acela, animal, om sau ființă fantastică, orice o fi fost cel care sau ceea ce pășea prin pădurea întunecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de batal și ar avea cu promptitudine la îndemână jalnica lor armură, nivelul colesterolului literar. „Astăzi, rog frumos, ne ocupăm de porcul“, zicea maestrul în chip de introducere și desena pe tablă cu creta scârțâitoare și linii sigure contururile unei scroafe zdravene. Apoi, împărțea animalul ce domina suprafața neagră în părți ce purtau fiecare câte un nume și pe care le numerota cu cifre romane. „Numărul una este codița îmbârligata și dumneaei ar putea să ne placă fiartă în supă obișnuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
suprafața neagră în părți ce purtau fiecare câte un nume și pe care le numerota cu cifre romane. „Numărul una este codița îmbârligata și dumneaei ar putea să ne placă fiartă în supă obișnuită de linte...“ Și imediat numerota picioarele scroafei, de la copite până la osul genunchiului, de asemenea potrivite spre a fi fierte. Apoi ajungea de la pulpele din față până la șunca pulpelor din spate. Și continua de la ceafă, trecând prin fileu, până la cotlete și burtă. Între timp, auzeam adevăruri de nezdruncinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]