1,226 matches
-
golită de orice convingere, încât nu părea mai mult decât simplă frenezie. Conform unei povestiri care circula prin acea perioadă, Mitsuhide încercase să se sinucidă imediat ce murise Nobunaga. Vasalii săi îl opriseră cu forța. În clipa când Nobunaga se făcuse scrum, ura care înghețase inima lui Mitsuhide se dizolvase ca zăpada topită. Cei zece mii de soldați care-l serveau, însă, nu-i împărtășeau atitudinea. Dimpotrivă, sperau să urmeze adevărata lor răsplată. — De azi înainte, Seniorul Mitsuhide este conducătorul țării, anunțau generalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ei ochii, și chiar și comandanții de grupă se rezemară de trunchiuri, adormind. Pestetot domnea liniștea, dar era acel gen de tăcere care urmează după o luptă intensă. Tabăra inamicilor - care fusese învăluită în visuri până înaintea zorilor - era făcută scrum și din toți soldații nu mai rămăseseră decât leșuri părăsite printre mănunchiurile de iarbă. Sforăiturile sonore ale comandantului suprem, Genba, răzbăteau cu desfătare prin perdele. Deodată, undeva se opriră cinci sau șase cai și un grup de oameni cu armuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Acuma e o problemă!" "De ce e o problemă?'' Cred că se vinde, dracu știe, sânt țări sărace în pește, ne dau mașini pe el..." "Bine, dă-ne atunci icre negre", zise Ion. Ni se schimbă fața de masă, murdărită de scrumul țigărilor, ni se aduseră scrumiere curate, apoi, foarte ceremonios, chelnerul sosi cu icrele, cu pâinea prăjită, unt și lămâie. "Doriți și cîte-o țuiculiță? zise el. Merge după bere, nu prea merge invers...'" Ne aduse țuică și apă minerală și ne
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
că vata. ZAHĂR ,,ÎNCĂPĂȚÂNAT’’ Se aprinde o bucată de zahar cu ajutorul unui chibrit. Zahărul nu va arde și se va topi sau se va carboniza. Se mai ia o bucată de zahar pe care se presoară la un colț puțin scrum proaspăt. În locul unde s-a pus scrumul se aprinde bucată de zahăr. De data aceasta, zahărul va arde. Explicația este următoarea: scrumul conține săruri de litiu care servesc drept catalizator și accelerează oxidarea zahărului, așa încât acesta se poate aprinde de la
Chimia prin experimente by Elena Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/636_a_1300]
-
bucată de zahar cu ajutorul unui chibrit. Zahărul nu va arde și se va topi sau se va carboniza. Se mai ia o bucată de zahar pe care se presoară la un colț puțin scrum proaspăt. În locul unde s-a pus scrumul se aprinde bucată de zahăr. De data aceasta, zahărul va arde. Explicația este următoarea: scrumul conține săruri de litiu care servesc drept catalizator și accelerează oxidarea zahărului, așa încât acesta se poate aprinde de la un chibrit. ANEXĂ PREMII NOBEL ÎN CHIMIE
Chimia prin experimente by Elena Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/636_a_1300]
-
se va carboniza. Se mai ia o bucată de zahar pe care se presoară la un colț puțin scrum proaspăt. În locul unde s-a pus scrumul se aprinde bucată de zahăr. De data aceasta, zahărul va arde. Explicația este următoarea: scrumul conține săruri de litiu care servesc drept catalizator și accelerează oxidarea zahărului, așa încât acesta se poate aprinde de la un chibrit. ANEXĂ PREMII NOBEL ÎN CHIMIE Din 1901 și până în 2009 s-au oferit 829 de titluri de Laureat al Premiului
Chimia prin experimente by Elena Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/636_a_1300]
-
pașii voinicești./ Le-atîrnă soarele șuvițe/ În păr beteală ca-n povești.// Să nu-i mănînci cu căutătura?/ Ard stegulețe ici și ici./ Și ciripesc: Partidul! Ura! (...)// Ca veac de aur și ei s-apuce,/ Să nu-i ucidă bombe-n scrum / Partidu-n luptă ne conduce,/ Iar noi urmăm Partidu-n drum!". Ce minuni puteau publica George Lesnea sau sonetistul Mihai Codreanu, primul, Pentru pace: "Acum dintr-un capăt într-altul al lumii,/ Semnăm pentru pace, semnăm cu avînt,/ Căci nu vrem iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cuiva că el poate scrie despre orice, chiar și despre o scrumieră. Și e mare păcat că n-a scris-o. Ar fi fost una dintre cele mai bune schițe cehoviene. Ar fi scris, desigur, că scrumiera folosește la scuturarea scrumului, că e mai comodă pentru asta decât WC-ul, unde chiștoacele plutesc și nu pot nicicum să se ducă la fund. Și toți ar fi spus: așa e! Cât de adevărată e remarca! Și aceiași slavofili și filo-occidentali, și francezii
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
nevoit să se dueleze cu unul dintre magicienii tribului, pentru a-l salva. Călătorind mai departe împreună, cei doi ajung la un oraș condus de un om cu două capete. Sosirea lor acolo este de rău augur, băiatul fiind făcut scrum de un inel de aur aflat pe una dintre statuile gigantice din oraș. Omul cu două capete revelează faptul că al doilea cap este grefat pe un trup pe care acum îl conduce. El îi propune lui Severian să îl
Spada Lictorului () [Corola-website/Science/320878_a_322207]
-
nu mai ajunge/ Pînă la verb, nici pînă la pămînt/ Să-i liniștească piciorul cînd pantoful o strînge/ Și cînd toți nasturii de la rochie zboară în vînt/ Ca niște bezele strivite de parfum/ În farfurii de cuvinte papagali se fac scrum/ Gîndacii din toate părțile dau năvală/ Nămolul sughite în inele a răceală" (Ceai nostalgic). Pentru a scoate în evidență preeminența materiei (sfidare a spiritului de către sine însuși), intervin cîteva procedee la intersecția metaforizării bizuite adesea, în duh modern, pe minima
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
eram una cu universul. Și nu știu cum, dar de cele mai multe ori consideram că sunt mult prea dărâmată și relaxată ca să mă mai gândesc la curățenie. — Nu e nici o problemă, mormăiam refuzând cu gesturi grandioase orice ofertă bahică de ajutor și scuturând scrumul de țigară direct în castronul cu frișcă sau pe cămașa albă a lui James (de obicei, în punctul ăsta al serii începeam să fumez, cu toate că mă lăsasem de țigări). Mâine dimineață o să-mi ia cel mult zece minute să curăț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
o adevărată creștină. (Persoanelor în vârstă le place să le spui că sunt buni creștini.) Eu: Ești precum Sfântul Pavel pe drumul spre Damasc care L-a ajutat pe Mântuitor să stingă rugul aprins înainte ca Scriptura să se facă scrum. Ea: N-a fost nici un deranj. Ia un biscuit să îl ronțăi pe drum. S-a uitat la oferta de biscuiți: Îți plac cei cu cremă de portocale? Eu: Nu. Nimănui nu-i plac. Ea: Cu cremă de mentă? Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ea În flăcările care ajungeau până la tavan. După câteva clipe, care părură o eternitate, Harry lăsă jos cârpa udă. —L-am stins, o anunță el epuizat. Marlena aprinse lumina. Bucățile carbonizate de plasă pluteau În aer ca niște fantome făcute scrum. În lumina albastră fluorescentă și printre rămășițele incendiului, Harry și Marlena fură nevoiți să se confrunte cu diferitele adâncituri și rotunjimi ale goliciunii celuilalt. De data aceasta fără lumina iertătoare a lumânărilor și a dorinței sexuale, iar În curând și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
formă de prezervativ; le decupa și le lipea frumos în mape de carton: „O să vezi tu ce valoare or să aibă peste cincizeci de ani!“. Nimic mai simplu decât să te imaginezi peste cincizeci de ani: la datorie amândoi - el scrum, iar eu un sac de oase și lichid, răsturnat pe-un pat de spital. Pe seama Anticarilor circulau tot felul de povești: că alcătuiau o sectă, cu sceptre, mantale și întâlniri secrete; că ar fi fost urmașii boierilor munteni și moldoveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de ani împărțiți ca un tort mare, cu-o felie lipsă. Am căutat întotdeauna să aflu ce se întâmpla în mintea lor când închideau ochii, cu câtă liniște iresponsabilă primeau despărțirea categorică de ceea ce îi făcea să nu fie nici scrum, nici legume: senini, cu brațele deschise, fără să aibă vreo clipă certitudinea că se vor mai trezi. Nimeni nu putea garanta, dar toți jucau tare. Pe care îl întrebai, dormise bine, ca un nou-născut. Eu parcă simțeam mirosul de pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
aduce flori, bomboane, cravate, cărți de joc. La facultate, vom ține cursuri despre drepturile femeii și ale roboților. Acasă ne vom povesti cum era-n Olanda, Italia, America. Vom petrece niște nopți grozave. Peste încă douăzeci de ani, vom fi scrum. Semnătura: ss indescifrabil Ce să zic, povestea începea să-mi placă. Olanda, Italia, America. Omul progresase. În două luni, cât trecuseră de la ultima scrisoare, își îngrijise stilul și eliminase bombasticismele. Textul căpătase substanță, precizie, organizare retorică. Extemporalul merita examinat îndeaproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
s-a strâns brusc în benzi de oțel. Timpanele, ca două ecluze pneumatice. Buzele strivite. Creierul umflat de electricitate. Trecusem de două ori prin astfel de furtuni. O dată, în Simstim-ul din Mona Lisa Overdrive, când jumătate din New York se făcuse scrum pe magistralele cibernetice; a doua oară, în Berceni, unde începe arătura: asfaltul curgea peste mașinile 331, iar oamenii rânjeau cu ochii fierți și săpuniți. „Nici asta n-are însemne.“, am observat. „Date, observații, note, nimic. Și-n plus, pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
un obiect dispărut, o antichitate din care nostalgia curgea supărător și inutil, ca praful de pe-o medalie cu figura lui Lenin. Te întrebai doar cum să păstrezi datele și să le transmiți mai departe, înainte să ajungă și ele scrum. Am șters-o de lângă tarabe, hoțește, fără să pipăi măcar un glob. Asta n-avea cum să fie lumea mea, nici a Mariei sau a lui Mihnea. Îi târâsem după mine, ca pe niște personaje fidele de roman. De ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
oastea victorioasă [otomană], necăjită de secetă și foamete, a rătăcit multe zile în acele ținuturi pline de primejdii. Veșmintele ostașilor s-au acoperit de colb și de cenușă, iar nasul și nările lor s-au umplut de praf și de scrum”. Înaintarea s-a făcut cu multă greutate, iar când „ajungeam la popas eram cu toții negrii la față și de asemenea și hainele noastre de sus până jos pătimeau. Până și caii sufereau din cauza prafului ce le intra în nări. De
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
o stare de spirit: „Amurguri cu coțofene și vânt / între plopii mari, amari ca de toamnă, / când umbrele sunt nesigure pe pământ / și la plecare orișice cuvânt te îndeamnă // și stăruie stins în penumbra din lunci / cuibul de-o vară, / scrum leneș acum, peste margini prelins / c-o tristețe amară // și numai eu neștiut mai răsar / între goale ținuturi, / ca un amiaz timpuriu, fugar, / plin de mirări și de fluturi” (Amurguri cu coțofene și vânt). La ceas crepuscular, înfiorările, neliniștile ființei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
Mereu era cîte ceva aiurea. Uneori gătea tata. Puh, făcea mîncărurile cam arse. Se grăbea, punea mult ulei, că știa să gătească numai ce se scaldă în ulei, și dădea focul la mare, apoi uita de mîncare și se alegea scrumul din partea mai apropiată de fundul tigăii a cărnii și legumelor aruncate de-a valma acolo. Le repeta de fiecare dată că arsura e mai bună pentru stomac. Prima dată poate a fost o glumă, dar chestia-i că tot o
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
avut dreptate: în margarina întinsă pe feliile de pîine mucegăită, pe care taică-su le așezase într-un mod pe care-l credea estetic pe farfurie, sub forma unei flori cam blege sau ceva de genul, a descoperit urme de scrum de țigară, iar pe alta fire de praf și de păr. Pariu că o scăpase pe jos și, ca să nu consume alta că hrana-i prețioasă, o curățise într-o oarecare măsură, dar nu suficient. Bătrînul s-ar fi supărat
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
prin portalul claustrului. - S-a aflat de un incendiu pe drumul spre Pisa. Ceva a ars pe pământurile familiei Cavalcanti. - Ceva? Ce vrei să zici? - Oamenii mei n-au știut să spună. Poate o fânărie. Ceva mare, oricum. Totul e scrum. Și hanul crimei aparținea familiei Cavalcanti, Își aminti priorul. Poate că era vorba de o simplă coincidență. Dar În sinea sa era neliniștit. Faptul acela părea să fie În legătură cu celelalte nenorociri. Ca un desen șters ce Începe din nou să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fi fost mort de mai multe ceasuri. Oricare le-ar fi fost scopul, oamenii aceia nu erau vânători. De cum trecu poarta, bargello veni pe lângă dânsul. - Știi, priorule? Mi-a venit o idee. Mă gândeam la grămada aceea de lemne făcută scrum și la celelalte, gata să fie folosite. Ai nevoie de o minte iscusită de tâmplar ca să te Înhami la o asemenea treabă. Cine știe ce căuta un negustor taman acolo, În mijloc. - Poate că nu era negustor, la urma urmei. Și cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
zi obișnuită nu avea nimic special discuțiile interminabile (despre sfârșitul tuturor lucrurilor) se încheiaseră în coadă de pește toată părțile ieșiseră la iarbă verde încinseseră și un grătar catrenele lui nostradamus dormitau împrăștiate pe fața de masă albă pătată de scrum cineva a strigat chiar și apocalipsa trebuie să aștepte măcar până la desert au râs cu toții priveau către cer cu o oarecare teamă era o zi obișnuită nu avea nimic special în afara unor catrene dar nostradamus conform ultimelor concluzii (publicate în
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]