966 matches
-
fața În sus pentru a afișa un șapte și un opt alături de acel șase. Mormanul de jetoane crescu; Brunetti se Întoarse cu spatele. Se părea că lumea fumează. Un jucător de la masa de bacara avea două țigări care ardeau În scrumiera din fața sa, iar o a treia Îi atârna la buza inferioară. Fumul era pretutindeni: În ochii săi, În păr, În haine; plutea În nori ce puteau fi tăiați și amestecați cu mâna. Se duse la bar și Își cumpără o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
câteva fumuri precaute, de Încercare, căutând probabil să guste efectul aurului, am primit un apel telefonic foarte neliniștitor. — Sper că nu de la soția dumneavoastră, domnule, zise Brunetti pe ceea ce spera că era o voce umilă. Patta așeză țigara pe marginea scrumierei din malahit, apoi o prinse iute când greutatea portțigaretului o făcu să cadă Înapoi pe masă. O așeză la loc, de data asta poziționând-o În echilibru, cu capătul aprins și muștiucul balansate Înăuntrul și-n afara scrumierei rotunde. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
pe marginea scrumierei din malahit, apoi o prinse iute când greutatea portțigaretului o făcu să cadă Înapoi pe masă. O așeză la loc, de data asta poziționând-o În echilibru, cu capătul aprins și muștiucul balansate Înăuntrul și-n afara scrumierei rotunde. De-ndată ce-și luă mâna de pe ea, greutatea capului portțigaretului o trase În jos. Capătul țigării alunecă afară și atât țigara, cât și port-țigaretul căzură, port-țigaretul cu un pocnet plin, În bolul scrumierei. Brunetti Își Împreună mâinile la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
balansate Înăuntrul și-n afara scrumierei rotunde. De-ndată ce-și luă mâna de pe ea, greutatea capului portțigaretului o trase În jos. Capătul țigării alunecă afară și atât țigara, cât și port-țigaretul căzură, port-țigaretul cu un pocnet plin, În bolul scrumierei. Brunetti Își Împreună mâinile la spate și se uită pe geam, ridicându-se de câteva ori În vârful picioarelor. Când se uită Înapoi, țigara era stinsă, iar port-țigaretul dispăruse. — Stai jos, Brunetti. — Mulțumesc, domnule, zise el, mereu politicos, ocupând locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
o mână atârnând de pe brațul scaunului, cu țigara Între primele două degete. Nici unul dintre cei doi nu se sinchisi să se ridice când intră Brunetti, deși vizitatorul Își descrucișă totuși picioarele și se aplecă Înainte să-și stingă țigara În scrumiera de malahit. — A, Brunetti, zise Patta. Se așteptase oare la altcineva? Gesticulă spre bărbatul de lângă el. — Acesta este signor Viscardi. Se află-n Veneția pentru o zi și-a trecut pe aici să-mi aducă o invitație la cina de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Crăciun. Apropo, a sărit Amanda. Vreau să-mi fac programare pentru niște ședințe de destresare postnatală la centrul de frumusețe înainte de Crăciun. Vrei să-ți fac și ție? — Da... grozav. Laura s-a aplecat și și-a strivit țigara în scrumieră. Uite cum facem! O să-ți dau un telefon. Acum trebuie să plec. Nu, nu, nu te ridica. După care s-a întors pe călcâie, trăgând de fusta scurtă și strâmtă și a sărutat-o zgomotos pe Amanda. Ne mai vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
îi oferă mai multe satisfacții decât dacă și-ar petrece timpul cu mine și cu fiul lui. Nici măcar nu și-a luat nenorocitul ăla de concediu de paternitate. Cu chipul contorsionat de furie, Laura a stins țigara, strivind-o în scrumieră. Parc-aș fi părinte singur. Știi, cândva am avut și eu o viață. O slujbă. Prieteni. Toate astea. Nu poți să-ți iei o bonă care să te ajute? Ochii lui Hugo au alunecat către ceas. —Bonă? a pufnit Laura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
costum alb, impecabil, iar gulerul răsfrânt al cămășii lăsa să se vadă un lanț de aur gros, atât de mulat pe gâtul posesorului încât ai fi putut crede că posesorul intenționa să se sugrume, încetul cu încetul. Stinse țigara în scrumieră și își privi Rolex-ul pe care îl purta întotdeauna pe mâna dreaptă. Din mâneca hainei ieșea manșeta cămășii, strânsă de un buton strălucitor. - Mai stăm 10 minute, apoi intrăm la o șuetă! Sper să fie gazdă bună ăsta cu casa
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
secunde și se vizualiză deasupra ei, între pulpele cărnoase, gâfâind și uitând de toate. De ploaie, de secție, de cazuri rezolvate fără tragere de inimă, de toată sarabanda de întâmplări cotidiene care nu îi provoca nicio satisfacție. Înfipse chiștocul în scrumieră și simți o mână pe umăr. - Hai să-ți spun cum se poate muri prostește! Vru să dea cu tifla impertinentului care îi deranja momentele de meditație, însă renunță. - Mai bine îmi spui că va apărea soarele peste fix trei
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
care rolul principal îl avea, bineînțeles, Lucia. Scuturase din cap a dezmeticire rapidă, pentru că simțise în chiloți câteva pulsații, complet nepotrivite în contextul respectiv, scosese guma din gură și o învelise, tacticos, într-un șervețel pe care îl depusese în scrumiera mașinii. Ieșise din mașină, nu trântise portiera, apăsase pe unul din butoanele telecomenzii și auzise clămpănitul încuitorilor, traversase strada, în diagonală, cu mâinile în buzunare și se îndreptatse către casă. Intrase în curte, străbătuse cu pași ușori aleea pavată cu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pe care Îl făcea cu vechiul său personaj mi s-a părut atât de hilar Încât nu mi-am putut reține un surâs. — Îți mărturisesc că nu prea am mai urmărit ce se Întâmplă, am spus eu stingând țigara În scrumiera de pe noptieră și desfăcându-mi părul din turban ca să-l las să se zvânte. Cred că e mai bine ca fiecare să se ocupe de războaiele lui. mai ales când nu Înțelege nimic din ale altora. — Dar eu Înțeleg ! strigă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
pe care îl făcea cu vechiul său personaj mi s-a părut atât de hilar încât nu mi-am putut reține un surâs. — Îți mărturisesc că nu prea am mai urmărit ce se întâmplă, am spus eu stingând țigara în scrumiera de pe noptieră și desfăcându-mi părul din turban ca să-l las să se zvânte. Cred că e mai bine ca fiecare să se ocupe de războaiele lui. mai ales când nu înțelege nimic din ale altora. — Dar eu înțeleg ! strigă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
se culce și ea cu cineva. Ei, taci! Din „răzbunare”, nu-i așa? - Nu, din curiozitate. Și să intre și ea în „rândul lumii”. Toate colegele ei au avut sau au amanți. - Nu te întreb dacă ești curioasă, văd că scrumiera e plină. Că- mi spargi capul, fie, dar nu am timp să dau cu aspiratorul. Și?... - El a aflat. - Tiii! E vreun medium, sau ce? Era tocmai în Caraibe! - Lume mică. Ajunge un românache pe vas și se laudă cu
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
o fac. Prefer să intre în casa un salariu de inginer, nu să stau pe welfare. Chiar dacă salariul tău ne-ar ajunge, cât timp mă vei tine acasă, fără job? Nu răspunde. Trage cu sete din țigară, ca de obicei. Scrumiera e plină, la îndemână. Scrumierele sunt pline. Mă ridic și le golesc, punându-i una în locul celei în care își scutură scrumul. Mă privește rece cu ochii ei mari, de culoarea alunei în toamna - ochii care ma făcuseră să mă
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
în casa un salariu de inginer, nu să stau pe welfare. Chiar dacă salariul tău ne-ar ajunge, cât timp mă vei tine acasă, fără job? Nu răspunde. Trage cu sete din țigară, ca de obicei. Scrumiera e plină, la îndemână. Scrumierele sunt pline. Mă ridic și le golesc, punându-i una în locul celei în care își scutură scrumul. Mă privește rece cu ochii ei mari, de culoarea alunei în toamna - ochii care ma făcuseră să mă îndrăgostesc de ea din momentul
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
Cine este? - Adevărat. Închid. Ce e adevărat? Ce i-oi fi spus? Mă întind pe sofa și adorm. Mă trezesc după câteva ore. Mă doare capul, senzația de vomă nu a dispărut. Ea stă la masă cu ochii roșii, fumând. Scrumiera e plină. - Nu credeam că voi ajunge aici. Nu mai ești tu. Tu erai altfel. - Sunt om că toți oamenii. Cu părți bune și părți rele... - Toți ne admirau pentru căsnicia noastră. Eram fericită că mă iubeai. Nimeni nu era
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
primordiale aflată la originea Universului. Bernard scotea cu grijă mașina de scris din cutia ei și o așeza pe masă, întotdeauna în aceeași poziție, exact la mijloc, la zece centimetri de marginea mesei. apoi se spăla pe mîini, își așeza scrumiera în dreapta mașinii de scris, își aprindea o țigară, trăgea două sau trei fumuri, sprijinea țigara de scrumieră, scotea o pagină albă dintr-un dosar cartonat și o plasa drept sub tamburul Coronei. Cu o mișcare delicată începea apoi să rotească
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
așeza pe masă, întotdeauna în aceeași poziție, exact la mijloc, la zece centimetri de marginea mesei. apoi se spăla pe mîini, își așeza scrumiera în dreapta mașinii de scris, își aprindea o țigară, trăgea două sau trei fumuri, sprijinea țigara de scrumieră, scotea o pagină albă dintr-un dosar cartonat și o plasa drept sub tamburul Coronei. Cu o mișcare delicată începea apoi să rotească tamburul urmărind cu privirile cum pagina se oferea, în toată goliciunea ei pro vocatoare, unui destin deschis
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
care-mi aminteam [...]. În acest caz, redactam notele următoare: 11 se îndreaptă spre 1 și îl pișca de obraz, iese din sală, revine și îl pișca din nou de obraz. Acesta se face că îl amenință pe 11 cu o scrumiera. 11 rîde și se așează pe o canapea; eu observatorul îl întreb pe 11 obiectul reuniunii clubului" [Whyte, 1941, pp. 650-651]. Grila sistematică de observație poate fi reprodusa într-un număr mare de exemplare și utilizată pentru fiecare din secvențele
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
Vreau să spun că e moda acum cu Universitatea. De ce să meargă la Universitate? Are un venit, să-și găsească o slujbă acolo, și gata. Eu pe Titi îl las să-și sfârșească liceul, și basta. Pascalopol luă țigaretul de pe scrumieră, trase un fum și-l depuse la loc, spre a-și acoperi o preocupare. Un cocoș se auzi cântând prin apropiere. Pascalopol scoase ceasul și zise: - Domnișoară Otilia, tânărului i-o fi somn. E tîrziu.Otilia sări iute de pe scaun
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
inept: Snagov, Timiș, Litoral, Hora. În diagonală de noi, o liftă pufăia o mahorcă Lijeros, cu adevărat cubaneză. Din țigările chinezești, anevoios de procurat, norocoșii se alăptau două fumuri. Apoi, le puneau dop, azvârlindu- le jarul, cu un bobârnac, în scrumierele manufacturate prin îndoirea repetată a unei foi de hârtie. Degustările de țigări chinezești se amânau - în extazele lor - pentru săptămânile următoare. În centrul adunării, în interiorul unei roți ușor bombate, alcătuită din fotolii, se înscăunaseră marile vedete ale Orientului balcanic. Tineri
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
împletici și în tichie. Vărsă o porție dublă de înjurături și, c-un efort supraomenesc, suflecîndu-și poalele cămășoaiei de noapte în față, se deplasă cu pași mărunți, de fandosită japoneză, până lângă măsuța joasă, lovită de-o erupție de ceșcuțe, scrumiere, pantofi și farfurioare cu resturi de haleală. Și, lângă acea haioasă și nemaipomenită măsuță, se prăbuși, în șezut, pe covor. "Adracului! Alaltăieri, sportivă și-n chiloți de ațică. Și-acum, o împinge naiba și putrezește!..." Răsuci, ca unui pui, gâtul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
numai de baroneți, escapade la Manchester, Russel Street și ce-o mai fi spus. Patricia mai mult asculta, aproba numai când nu era cazul, și, când își termină pe trei sferturi țigara, se înecă îngrozitor. Azvârli, în direcția unei ipotetice scrumiere, tutunul. Partea cu jar a baghetei ștergând muchia carafei, se sparse într-un roi de scântei, parte din ele stinse tot de tălpile surorii mai suple, țâșnite în picioare și perorînd: - Cred că a sosit timpul... Domnule Pink Floyd, ești
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
veterani. Din clipita în care ultimul profan părăsea sala, mai ședeau o vreme pe la locurile lor, mai găsindu-și de lucru, necăjind tutunul putrezit de "Carpați", ridicând gulerul hainelor recuperate de prin cuiere, făcând să alunece pe masa unică, imensă, scrumierele de hârtie, așa cum alunecau halbele de bere pe tejghelele barurilor din Vestul Sălbatec. După care, brusc, se apropiau de cele trei ferestre gigantice. Le descleștau tocăria zuruitoare. Le încălecau pervazele. Și, fără vreun cuvânt, se aruncau în golul de dedesubt
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-se, se treziră adăpostindu-se, pentru câteva momente, fiecare, sub patru pupitre corespunzătoare, din cazematele cărora niciunul nu găsea încă prielnic să țâșnească și să găurească decisiv învelișul din piele al cutărui camarad, cu una dintre sulițele scuipătoarelor sau ale scrumierelor, demontate de pe hol. - N-au să se scurgă cinci minute și or să părăsească, de bună voie, incinta! rosti, calm, dintre antenele microfoanelor, Nicolae Ceaușescu. În efectul de liniște perfectă pogorâtă asupra Sălii Palatului, fluturarea unei batiste, scăpată de o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]