4,690 matches
-
oferisem ca ecran al libertății mele, să fie asemenea mie sau se închipuia, oglindindu-se în mine, că ea e Mioara Alimentară, pe care o speria atunci când era mică, am să te înec în Dunăre, ca pe puii de pisică scufundați de tine în butoiul cu apă, câte necazuri mi-ai adus, toți profesorii și părinții copiilor vin la ușa mea, mi-e rușine să mai scot capul în lume cât m-am străduit să-mi semeni, viitorul tău, viperă, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
menține echilibrul și infinitul nu dă pe afară ca șampania. Închis între pereții veșniciei, meditează. Și eu am înțeles atunci, Mitică, bunele intenții ale mamei. Grija raportării ei mă ținea și pe mine liberă în închisoarea mea, putând să mă scufund sau să mă ridic relativitatea sensului e acceptată având în vedere mulțimile din mine. Am acceptat și urâțenia orașului care-mi intra cu duhoarea lui în așternuturi, am înțeles și prostia locuitorilor, ca raportare la deșteptăciunea altor meridiane, se menține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
până când au fost alertate autoritățile. După cum aflarăm, plouaseră peste Brăila câteva milioane de oameni. Lumea din jurul meu se comporta ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Seara vedeam în pavajul străzii ochi care pândeau. Ființele aveau puterea de a se scufunda în materie. Le-am surprins privindu-mă noaptea din tavan sau dintre cărți. Ochii s-au mutat în podele, în tronul toaletei, în oglinda de la baie. Când am întors pendula, în limba de bronz clipea un ochi. Nu apăreau când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Unde-i? Pe fotoliu, în living! Mamă! Întreabă-l ce să-i cânt? După un minut, Lia apărea îmbujorată și, trecând prin viitor, Lia-Babă îi șoptea Mamei la ureche: Concertul în Re Minor pentru două viori și orchestră de Bach. Scufundat în timp, Milan tatăl ascultă compoziția mai rezistentă decât lumea. Stolul de îngeri care umplu spațiul casei era văzut de Mioara și de Lia-Babă. Pe atunci erau îngeri, șopti Lia-Babă, acum nu-i mai văd, au dispărut odată cu vremea. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mele vieți, dacă nu cumva și gândirea era rezultatul unei vieți aparente pe care am considerat-o dureros de reală. Am aprins chibritul și am așezat palma deasupra flăcării. A trecut prin palmă și nu am țipat. Camera s-a scufundat ca un lift, scârțâindu-și șufele frecate de rolele de oțel. Liftul cădea din ce în ce mai repede, nu mai zăream alternanța lumină-întuneric, ci doar căderea pe care o percepeam ca pe o urcare. Sângele avea direcție în sens opus spre creierul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în apele Cerului, nu mai avea importanță. Ce gust de nectar avea moartea! Să tragă o gură de cer între două opriri ale orchestrei. Privi apos tot ceea ce ar fi trebuit să fie Mitică și murmură pierdută în extaz: MĂ SCUFUND ÎN ANTEZORII STRĂLUCIRII TALE! Iar cumplita Parcă îi luă sufletul. Cordonul de argint al Defunctei firește că era cu totul și cu totul de AUR. Serviciul de Medicină Legală Județean Brăila Nr. din 10.06 anul 19 ... Raport de constatare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de ani, devine un străin de îndată ce traversează Styxul. În asemenea cazuri, ți-ar plăcea să ai pe cineva lângă tine, de n-ar fi decât ca să-l iei drept martor: „Ai văzut ce mi se întâmplă?” Termenul de martor mă scufundă în perplexitate. Nimeni nu ar putea depune mărturie despre nefericita mea pățanie. Ieri, interlocutorul îmi vorbise despre deces când ai invitați, dar nu asta se întâmplase. Nu se afla în preajma mea nici un al treilea care să-mi ateste nevinovăția. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
siguranță cât un pod. Și făceam asta adesea. Declarai că nu eram acel Bordave despre care vorbea. -Nu sunteți Baptiste Bordave? -Ba da. -Ei vedeți! -Păi e un omonim. -Dumneavoastră mi-ați dat numărul de telefon. Aveam impresia că mă scufund în nisipuri mișcătoare negre ca vacsul. Aș fi vrut să-i cer semnalmentele mele, dar n-am îndrăznit. Cu cadavrul de la picioarele mele, mă simțeam prea suspect pentru ca să atrag atenția cu o chestiune așa de stranie. -Scuzați-mă, dar trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
singur. Vila corespundea genului de poncifuri de care mă temeam. Clanțele ușilor erau aurite. În salon, pardoseala și masa erau din marmură albă. Cu toate acestea, interiorul inspira o oarecare simpatie printr-un soi de simț al confortului decadent. Te scufundai în canapele și fotolii de nu-ți venea să te mai ridici. La etaj, mai multe camere mari. Descoperii fără întârziere urme feminine: o baie plină de cosmetice, cincisprezece feluri de șampoane. Rochii împrăștiate. Am lăsat baltă ipoteza cu Bjorn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
că prenumele meu îi era familiar? Dacă așa stătuseră lucrurile, nu aveam motive de îngrijorare. În pofida siestei prelungite, mă cuprinse somnul. Nu există altă chemare mai irezistibilă, cu atât mai mult cu cât nu exista niciun motiv ca să nu mă scufund. Am adormit liniștit. p. 75 Patru ore mai târziu, o melodie formată din zece note îmi urla în cap, ivită din Dumnezeu știe ce cotlon al memoriei mele. Buimac, așezat pe pat, recunoscui numărul de telefon pe care-l formase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
fi aflat la birou lucrând alături de colegii mei. Cum am putut pierde atâția ani din viață cu o ocupație despre care păstram așa de puține amintiri? M-am tolănit la înmuiat în apa fierbinte. Eram fericit ca o ciupercă uscată scufundată în apă clocotită: să-mi regăsesc volumul de odinioară era absolut delicios. Întotdeauna mi-a fost milă de legumele deshidratate: la ce fel de viață să te aștepți când ți-ai pierdut umiditatea? Pe ambalaje, se afirmă că produsul uscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
o să fiu surprins în camera lui Olaf inspectându-i repertoarul. Când sună, eram la litera I ca inconștient. Îmi pusese frână litera G: Olaf cunoștea anormal de mulți oameni al căror patronim începea cu litera G. Tot în halat, mă scufundai în canapeaua din salon. Treaba mă epuizase. Am apreciat momentul: eram soțul care, după o zi obositoare de trudă, așteaptă reîntoarcerea soției. Mă bucuram s-o revăd. Ce făcuse de când a plecat? N-aș avea dreptul s-o întreb. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
puțin, Olaf. Mă ridicai, făcui un pas și mă prăbușii. -Vezi, e lumea de după cădere. -Dar dumneata, Sigrid, reușești să umbli! -Vrei să te ajut să te ridici? -Nu, mă simt bine aici. Pardoseala bucătăriei era încântător de răcoroasă. Mă scufundai într-un soi de comă voluptoasă. Ultima senzație fu cea a rotirii pământului. p. 137 Pașii lui Sigrid îmi străpunseră somnul. Fermecat de ideea de a-i vedea gleznele, am deschis ochii și m-am pomenit nas în nas cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
forță să-i zîmbească Angelina, terminînd cu aranjatul, apropiind în sfîrșit ușile dulapului și răsucind de două ori cheița închizătoarei. — Să știți că nici eu nu prea am cu ce să mă laud, adăugă Poștașul, avînd senzația că o să se scufunde cu totul în pernele moi al fotoliului. — Te-ai gîndit vreodată de cît timp ne cunoaștem noi? întrebă Angelina, așezîndu-se relaxată în celălalt fotoliu. — De cînd vă știu pe dumneavoastră sau pe Părințel? zise Poștașul — Tot una e, zise Angelina
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ca orice ființă rațională. Nu i-au plăcut niciodată lucrurile făcute la repezeală. Deschidea ușa dulăpiorului în care ținea cutiuțele cu ceaiuri, se ridica pe vîrfuri, alegea una, o desfăcea și o ducea la nas. Extrăgea un plic și îl scufunda în apa care începea să fiarbă. În aceeași clipă, un miros suav de ierburi umplea bucătăria. Inhalîndu-l, simțea cum o lene plăcută i se instala în tot corpul înmuindu-i mușchii, dilatîndu-i încheieturile mîinilor și picioarelor. Vreți să vă răzbunați
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
condițiile unei priviri «autopsice» (cf. Eduard Schuré: epifania sau vederea de sus, autopsia sau vederea directă și teofania sau manifestarea lui Dumnezeu) asupra poeziei lui Octavian Doclin.“ „Privirea autopsică“ asupra „liricii docliniene“ reprezintă doar începutul. Pe parcursul investigației, autorul monografiei se scufundă până peste cap în adâncurile acestei lirici: „Coborând în profunzimile semioticii docliniene, revedem, cu volumul în discuție, drumul parcurs de poetul hermeneut, drum al interogațiilor, al incertitudinilor centrate pe zona abisală a actului creator.“ Chiar și dacă s-ar referi
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
păcătoșii români" o zi de răcoare, pentru a vedea diferența dintre iad și rai. Cum ziua aleasă de Cel de Sus era o duminică, mi-am instalat balansoarul în umbrar, am desfăcut o bere, am închis ochii și m-am scufundat în meditații adînci. Dar adînci de tot, nu glumă. Viața mi se perinda ca într-un film și eu analizam rostul și, mai ales, esența interesantului periplu al unei ființe omenești pe pămînt. Mă minunam de complicata structură creată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
whisky cu gheață, vă rog. Și altceva? Nu doriți să mîncați ceva? Nu, mulțumesc! Fata aduce totuși o farfurioară cu alune, niște fursecuri și cîteva fructe. Îmi pare rău, am spus că nu... Din partea șefului, nu vă supărați. Rodion se scufundă imediat în gîndurile sale. Din cînd în cînd ridică paharul și gustă delicat din conținut. Privirea o are mată și pare cu totul absent din realitatea în care se afla. Muzica îi mergea la suflet și accentua starea lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
era un om prudent. Singur pe lume Fănică Rîmbu era marinar de meserie. Adică avea școală și experiență. Zece ani a colindat mările și oaceanele lumii și era călit ca un lup de mare veritabil. Cînd flota noastră s-a scufundat, Fănică a rămas pe drumuri și de nevoie s-a angajat pe o navă care era sub pavilion păgîn, adică turcesc. Ceilalți marinari erau recrutați dintre șomerii care au lucrat la Turnul Babel. Doar patru ucrainieni formau o gașcă formidabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
arată coloristica fascinantă de toamnă și încep a visa sub imperiul creat de acest superb tablou oferit de natură și niciodată redat de pictori în toată măreția sa. Frînturi, surprinse de ochi ageri și talente minunate, reușesc uneori să ne scufunde într-un soi de visare apăsătoare, pe care doar o toamnă tîrzie o poate provoca prin ochii lui Bogdan Bîrleanu sau Constantin Tofan... Mașina se leagănă vioi, urmărind fidel drumul improvizat. O barieră se ridică și continuăm prin umbra, deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Cum adică? Pune pompa automată, umflă roata și constată că totul este OK. Mașina zburdă veselă, muzica este bună și Simion bate darabana în volan. Deodată își aduce aminte unde merge. Doamne, iartă-mă, săracul tata! Închide muzica și se scufundă în trecut. Lacrimi adevărate se preling pe obrazul său și gînduri noi îi zbuciumă sufletul. Nu trebuia să-l pun să-mi dea icoana aceea. De data asta lacrimile curg mai ușor și mai abundent. Pe măsură ce remușcările deveneau mai intense
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
discutat niște chestii care m-au zdruncinat. Știi că ăia pleacă în Spania? Și mergem și noi? Nu, pleacă fără femei. Și tu nu pleci tăticule, nu? Eu nu plec fără voi. Maria devine gînditoare. Primește neutru alunele și pare scufundată în meditații adînci. Cît vor cîștiga pe lună? În timp și 2-3000 de euro. Sînt ași în construcții. Dar tu? Poate că vreo 1500, habar n-am. Maria socotește. Prinde și ipoteza că ar lucra și ea pe undeva. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de la pămînteni și s-au pierdut în alburia cerului, pregătit să primească marele astru, regele regilor, domnul domnilor, Măria Sa Soarele. Pe pămînt era o liniște desăvîrșită, lighioanele savurau dulceața somnului de la ivirea zorilor, iar oamenii, cu excepția lui Ion Rotaru, erau scufundați în cele mai fantasmagorice trăiri. Bădia Ion Rotaru s-a foit cît s-a foit, a mers la baie, a dat cu apă rece peste față și a decis că azi nu se bărbierește. Mai merge o zi, spune el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
omule... De ce nu? Dacă mă ajuți, dacă mă înțelegi... Dana amuțește. Prin căpșorul ei trec gînduri ca umbrele norilor pe șesuri. Caută calități și defecte ale omului de lîngă ea. Mă înădușă cu greutatea lui imensă și nici măcar... Rodion se scufundă și el în tăcere și trece în revistă momentele în care a fost dat naibii. Era să leșine. Nici să respire nu mai putea. Cred că am cîștigat-o pe vecie. Cei doi prieteni s-au despărțit cu tabieturile de rigoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de amăgit întunericul; Petru, ascuns după un mănunchi de iluzii, refuza spectacolul; pelicula rebuta memoria, Dumnezeu și Noe aplaudau. Din trupul unui stejar, Noe și-a construit propriul univers. Tu vrei să ne pierzi, Doamne, dar visele nu se vor scufunda niciodată. Ele sunt peste mine, ele mi-au fost acoperiș deasupra capului și deasupra lumii. Închide-mă în adânc și desface-mă ca pe o scoică, dar lasă-mi arca întreagă. Dintr-un bulgăre de pământ Dumnezeu și-a modelat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]