3,463 matches
-
mai scurt drum pînă la ei. Se lăsă cu o încăierare generală de toată frumusețea. Pentru aproape o jumătate de oră s-au încasat pumni zdraveni, s-au scos dinți și măsele, s-au smuls smocuri de păr, s-a scuipat sînge. Noroc că pînă la urmă cineva de la parter a auzit hărmălaia, a anunțat portarul, care a chemat imediat miliția. Dacă ar mai fi durat numai cîteva minute, ar fi fost nevoie și de ambulanță. Sectoriștii i-au legitimat imediat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
celor doi tovarăși de nădejde: Lupu! Ursu! Șo, măi! Hoțu’! Lupu Își Înfipse colții În pulpă iar Ursu a sărit la gâtul gros al pretendentului, doborându-l cu ușurință. Femeia, făcându-și cruce, plecă spre casă dar nu Înainte de a scuipa, zicându-i: Ptiu! Bată-te-ar să te bată! Țap bătrân! Va, copilul cu ochii mari În care mereu sclipeau diverse mirări, uitase, În mare parte, de mămica sa bună. Zânița, bucuroasă că i se spune „mămică” Îi oferea o
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
pe tine poezie»“, iar noi, care o citim de mulți ani, știm că într-adevăr ar putea. Octavian Soviany evocă un spital în care, un oarecare Petre, când este interpelat... (o toamnă ca oricare alta) „nu spune nimic. Tușește și scuipă pe dușumea. / Șterge flegma cu / vârful papucului“. (Mă gândesc la pachetele noastre de chesterfield roșu) Ca și gânditorul de la Hamangia, acest petre care tușește și scuipă pe dușumea ar putea rămâne celebru. Liviu Ioan Stoiciu realizează doar o parte din
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Petre, când este interpelat... (o toamnă ca oricare alta) „nu spune nimic. Tușește și scuipă pe dușumea. / Șterge flegma cu / vârful papucului“. (Mă gândesc la pachetele noastre de chesterfield roșu) Ca și gânditorul de la Hamangia, acest petre care tușește și scuipă pe dușumea ar putea rămâne celebru. Liviu Ioan Stoiciu realizează doar o parte din bolboroseala divină cu care este comparată de un celebru filozof poezia, și anume bolboroseala: „Îngrămădire a unor umbre. O îndrăcire / a pașilor lor... // Doamne, ce pași
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
același loc, provocând îmbulzeală, și astfel obstacolele se depășesc cu greutate: trupul rămâne suspendat într-o primejdie continuă și pașii răzlețiți nu mai au nici un rol.“ „Scorbura mea își răspândește tentaculele tentațiilor și în pătimașa îmbrățișare, inevitabilă în această împrejurare, scuipă veninul urii pe fața imperfecțiunii, meleaguri vag creionate în amintirea mea, acolo dormeam toată ziua, n-avea nici un rost să fac altceva.“ După cum se vede, două-trei fraze sunt suficiente pentru a-l descuraja pe cititor. Volumul cuprinde însă două-trei mii
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ademenesc copiii), orologiul din turn numără speranțele, timpul îi masează autoarei umerii, felinarele dezgolite își ling rănile, somnul își dărâmă pereții, dragostea invocă starea de necesitate, cireșii își aruncă veșmintele, moartea își trage sufletul, toamna își paște castanele, naivitatea își scuipă întunericul, lumina plânge, gutuia ține un discurs, secundele ceasului vomită amintiri, ucigașul salivează metafore, amurgul se împiedică în pantalonii săi prea lungi... Până și cuvintele (probabil, exasperate) se cațără pe pereți. Se desfășoară, după cum se vede, o febrilă activitate în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
tăi, mi-au râs în față urinând pe trandafiri“; „azi când umbra morții se întinde peste lume, / azi când vocea ta s-a stins sub acești zori de zi / triști și goi ca niște automate a fantomelor, idoli / care ne scuipă locul și ne ocupă locul vorbind din burtă...“ A trecut de mult vremea poeziei declamative și sibilinice, din care Vlad Neagoe și-a făcut un crez. Atmosfera de mister pe care el încearcă să o instaureze abuzând de un limbaj
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mai făcut în somn, / înveselit ca tartina unei / tranzacții deschise, deodată / la toți nasturii“ (fără titlu) „eu, în gangul de ochi / ostil pândind din iasomie, / eu, acest rest de câine / tricolor pe roată.“ (Un câine tricolor pe roată) „Mâna mea scuipată de gravitație / din gura statuilor / sparge ouă primordiale / cu imaginea șarpelui.“ (Lin coboară ziua de naștere) „După ultima modă a iluziei, / stăm într-o flacără / fără nici o fisură, / schimbând numai din când în când / polaritatea pâinii“ (Ca o cometă la
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cap și iar ofta. Și cum de v-au dat atît de mult? Patru ani, dar este atît de nedrept! Ce puteam face? Am fost tentat de un cojoc, pe care l-am dat mamii, că suferea de plămîni și scuipa sînge. Dumnezeule, cîtă suferință pentru un cojoc! Rupt în spate și nu-l cumpăra nimeni... Și acum ce faceți? Unde vă veți duce? Cine angajează un hoț pușcăriaș? Nu vă autoflagelați. Se va găsi în țara asta un suflet ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
tun. Cînd amorezul a ajuns jos de tot, a constatat că femeia avea ce avea și el, descoperire care l-a făcut să sară în sus ca ars și să țipe ca un apucat. 'Mnezeii mă-ti, țipa întruna și scuipa continuu. Bărbatul sare și el fript, primește scatoalcele stoic, se îmbracă și iese propulsat de cîteva șuturi, date cu o forță dementă. Daniel a făcut duș, s-a dezinfectat cu spirt, motiv să sară ars într-un picior și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
iese propulsat de cîteva șuturi, date cu o forță dementă. Daniel a făcut duș, s-a dezinfectat cu spirt, motiv să sară ars într-un picior și să zbiere ca un apucat. Camionul torcea în dimineața răcoroasă și păcălitul român scuipa la fiecare sută de metri. Și-a trecut viața în revistă și constată năucitor de trist: Mereu singur, nu tu casă, nu tu nevastă, în camion cu toate tîrfele, Doamne, ce viață! Și cu... Oare care este masculinul de la tîrfe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
se bărbierește. Mai merge o zi, spune el frecînd zona păroasă de lîngă perciuni. Cască gura mare și constată că dinții îs cam galbeni. Insistă cu periuța de dinți, dar nu-și face iluzii că va dispărea gălbeneala. Vîrsta, concluzionează, scuipînd pasta în chiuvetă. În casă locuia singur de zece ani, în curte mai avea un tovarăș, plictisit de atîta lătrat degeaba. Acum dormea și paznicul acesta neplătit și prost hrănit. Grădina era năpădită de buruieni și în spatele casei bălăriile adăposteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Vine să încarce ce vei lua în apartament. Nu vreau nimic. Bulendre păduchioase, ar murdări apartamentul! Apartamentul era mobilat, avea televizor, radio, mașină de spălat, frigider și tot tacîmul. Hai să te duc acasă, spune bondocul. Ion se întoarce și scuipă: Ptiu, loc afurisit, blestemat să fii! Peste un an Ion vine prin coclaurile natale. Pe deal un castel domină locul. O șosea asfaltată, curent, livadă, gazon... Ion privește și plînge. Se lamentează, supărat pe Dumnezeu. Doamne, de ce nu mi-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și-a revenit, a găsit soluția la problema lui. Nevastă, îmi cumpăr avion. Ești nebun! Nu mă sui în el nici moartă! Nu fi bolundă. Moartă ești cînd cobori, nu cînd te sui, rîde Dinu. Femeia își face cruce, își scuipă în sîn și se roagă la Sfînta Fecioară Maria. Cămătaru a umblat, a ales și a devenit proprietarul unei bijuterii de avion, oleacă mai mărișor decît un bondar. Pilotul l-a mai învățat una, alta, a confirmat că acest avion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
sigur. Mă miram de petele negre de pe bot. Era neagră, doar eu am scos-o. Ai scos toată apa din fîntînă? Toată. Cel puțin așa cred că au făcut muncitorii. Cei doi vecini se uită unul la altul. Încep să scuipe scîrbiți. Tocmai potoliseră rachiul cu apă rece. Șmecherul Vasilică Dascălu era șmecher. Avea o gospodărie frumoasă, cu acareturi, cu animale și cu apă curentă. Canalizare n-avea și, din acest motiv, a scos o țeavă de scurgere în șanțul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Vasile și-l dau afară din baracă. Printre uși, el mai vine cu un argument: "Dar berea...", însă nimeni nu-l mai ascultă. Ia să vedem ce mînca, șobolanul. Caută în pachete și strigă: Cîrnați, băi. Asta mînca Satana. Toți scuipă cîrnațul și apoi îl oferă celui din ploaie. Na, ghiftuiește-te, Scaraoțchi. Ploaia insistă să ajungă la pielea lui Vasile și chiar reușește. Tremură de frig și înjură. Ar vrea să dea foc barăcii, să ardă toți ca șobolanii, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cu umerii absolut întîmplător, apoi s-au luat de mînă, pentru că era un ghețus infernal și într-un moment de neatenție Raul și-a lipit gura de gura Dianei. Aceasta n-a zis nimic și a grăbit despărțirea ca să poată scuipa în voie. Acasă s-a dezinfectat cu spirt medicinal, dar tot avea o senzație neplăcută și o abundență de salivă. Ești fată coaptă bine și ar trebui să te măriți, i-a spus mama Dianei. Dar nici chiar așa, mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a dat binețe și a plecat. Și-a adus mîndră, mînca-l-ar viermii de hodorog, tuna Aneta. Și noi care credeam că a crăpat, se lamentau băieții. A luat-o de subțiori și a dat-o jos din căruță. Piei, Satană! scuipa în sîn Aneta. Le dau foc la casă. Casă muncită de mine, dată cu var, închistrită. Curățită... Eh, mamă, acum 15 ani. Dar crezi că de atunci a mai văruit-o cineva? Hai să-l dăm naibii. Of, tînărul însurățel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
claxoneze demențial și a blocat strada cu bolidul său. Tînărul șofer s-a speriat rău, a tras cît mai spre trotuar și a oprit. Bădăranul a venit spre geamul deschis al taximetristului și, adunînd saliva de care dispunea, l-a scuipat pe șoferul taxiului drept în față. Proprietate privată, tună sălbaticul bădăran. Dar... n-am... Proprietatea mea, auzi?! Degeaba încerci să-i explici turbatului că strada este domeniu public și nu proprietate privată. Săracul șofer s-a tot șters pe față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
chiliile, bruma era mai întunecată. La vale, sub trapeză, iarba creștea a îndestulare ca-n luna mai. Din stăreție nu a mai rămas decât o movilă de praf roșu. De pe coasta Bârgăului, mamelonul semăna cu un mormânt îngrețoșat ce-și scuipa hoitul. Dumnezeu a făcut lumea în 6 zile. În ziua a șaptea, bătrânul și-a așezat capul pe un nor pufos și a început să viseze. Schitul s-a topit ca o lumânare de ceară curată. Petru a pus focul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Era vremea când viața, în esență, devine un semn de întrebare. Era timpul când retorica era o interogație a sinelui: Ce-i mai umilitor, Doamne, decât să lași pe cineva să-ți roadă sufletul, să-l molfăie și să-l scuipe prin closetele publice, la masa bogaților sau în obrazul sfinților? Ce-i mai trist decât să îngădui viermelui să te lepede părticele printre cearșafuri, prin săli de așteptare, în gări din care doar se pleacă, în pântecele șotronului, în uterul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de joc. Maistrul stătea cu ei până la 11. Bă, du-te la alimentară: jumate de pâine, 300 de parizer feliat și un muștar. Voi stați în liniște și serviți-vă gustarea, care are... Mama ei de viață! (Și tovarășul maistru scuipă un oftat sau o înjurătură printre dinți.) Unii nu aveau cu ce să cumpere un pișcot, două, la 50 de bani, alții scoteau felia de pâine unsă cu marmeladă, cei mai mulți înghițeau în sec. Peste drum era cofetăria "Marga", covrigi polonezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mângâi și apoi, ca un miracol, să te trezești dimineața cu himenul intact pe retină. De ce se amăgesc unii că pot învinge durerea și nu că, de fapt, amăgesc bolile? Gata, m-am lecuit de singurătate! Pancreatita nu-mi mai scuipă cuvintele în closetele publice, lombosciatica băncilor din grădina publică s-a lecuit odată cu venirea primăverii, inima nu-mi mai ascute săgeți." Suferința cu suferință se șterge, indiferent dacă ești stăpân sau locuiești în tine cu chirie, indiferent dacă te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
-ți alegi după bunul plac cimitirul. Trenul alerga printre morminte împodobite cu beculețe ca de Crăciun, trenul se împrăștia în vene, în inimă degeaba i s-a așternut peron. Nu fi trist, puiule! Pe toți ne înghite întunericul și ne scuipă sub brazdă. Deschide fereastra, privește, fiecare mușuroi ascunde câte un grăunte de singurătate. Hai, sari! Posibil, peste tine va coborî roua, vei încolți, vei face muguri. Este vremea omizilor, curaj, puiule, cimitirul nu-ți garantează dreptul la proprietate, curaj! De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a legat-o de-o grindă a cimitirului. Timpul, ca o bicicletă fără pedale, se învârtea în cerc; viața alerga pe lângă Petru cine va ameți primul va fi liber cu adevăratelea. Timpul privea în oglindă: o păpușă din cârpe își scuipa plămânii peste grădinile publice (toamna ca o tuberculoză în luna martie); la o lungime de moarte, cineva gâfâia de dragul unei ipotetice libertăți. Libertatea lui Petru, drum fără capete. Petru se oprea între două bătăi de inimă cât să-și numere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]